Skip to main content

Mereu fascinanta mare

Întinsă pe nisipul fierbinte al plajei, cu ochii închişi, protejată de umbreluţa multicoloră, Ivona retrăia în gând ultimele zile, în timp ce Răzvan se juca cu băieţelul lor la doi paşi de ea. Era ultima zi pe care o petreceau la mare şi  ar fi vrut să fure soarele, nisipul şi mirosul sărat al apei, să le ducă acasă.

Aveau deja sute de poze făcute în parcul Aqua Magic, în piscina unde cel mic se distrase de minune alături de alţi copilaşi. Dar nu putea rezista tentaţiei. S-a întors pe o parte, a luat aparatul şi l-a pozat în timp ce căuta “comori” îngropate în nisip. În camera de la hotel Mercur Minerva Mamaia, unde erau cazaţi, mai aveau o punguţă plină de scoici şi melci, pe care plănuiau să o ducă bunicii, să cunoască şi ea o parte din mereu fascinanta mare.

Era al doilea an în care veneau aici în concediu, mulţumiţi de condiţiile găsite, de faptul că erau aproape de Aqua Magic, dar şi pentru că se puteau întâlni cu prietenii din Slatina. Se cunoscuseră la o conferinţă, apoi comunicaseră mult pe internet, schimbaseră impresii despre absolut orice, iar vara trecută hotărâseră să îşi petreacă împreună concediul.

Scăpată de grijile de la serviciu, de stresul în care lucra, Ivona savura fiecare clipă, înţelegând că fără aceste concedii, în care să nu facă nimic, să nu se gândească la nimic serios, ea nu ar putea rezista. Uitate erau certurile de acasă, răbufnirile din fiecare seară, când îşi vărsau nervii ţipând unul la celălalt şi amândoi la copilul care mereu îi privea uimit şi puţin speriat. Uitate erau uşile trântite cu putere şi ţigările cu care afumau bucătăria.

Ştia că mâine se va întoarce acasă odihnită, radioasă şi că mult timp de acum înainte nu vor mai exista discuţii aprinse, că vor fi iar ca la început, când nu dădea importanţă nimicurilor care acum parcă le măcinau relaţia.

Comments
  • Minnie January 11, 2013 at 5:04 pm

    Sper sa mearga mai des în vacanta…… altfel cine stie si e pacat! 🙂
    Vre-o oferta de iarna, la munte nu le recomanzi? :))

  • Radu January 11, 2013 at 5:36 pm

    Din păcate acum şi plaja şi marea sunt îngheţate.
    Chiar am fost azi pe acolo. 🙂

  • javra January 11, 2013 at 6:00 pm

    Visul unei nopţi de iarnă…

  • Nice January 11, 2013 at 6:14 pm

    Foarte bine punctat, Vienela, la mare ne incarcam bateriile, ne luam portia de soare si relaxare atat de necesara pentru a face fata cu brio serviciului si activitatilor cotidiene atat de epuizante. Ma rog, cel putin in teorie, caci in practica eu ma intorc din vacanta, de fiecare data parca mai obosita decat am plecat. 😀 Mereu imi rezerv doua saptamani de somn de voie. 😀 😛

  • Nice January 11, 2013 at 6:14 pm

    Comentariile mele au inceput sa intre in spam lately… 🙁

  • belgianca January 11, 2013 at 7:02 pm

    hmmm, eu am ajuns sa prefer Marea Nordului. 🙂 Chiar si in toiul iernii. M-as plimba pe malul marii la nesfarsit!

  • pandhora January 11, 2013 at 7:22 pm

    marea poate fi un pansament daca o lasi sa fie 🙂

  • cotos January 11, 2013 at 8:44 pm

    Desi e posibil ca eu dupa mare sa ma fi ales cu o hepatita a, vreau sa spun ca mi-e dor la nebunie de saptamana aia.Relaxare,distractie,plimbari pe plaja..Foarte frumos 🙂

  • Cristina January 11, 2013 at 8:49 pm

    Daaaa, la mare ne incarcam bateriile, dar nu se intampla numai asta. Ne linistim si sufletul, pentru ca sincer, numai marea poate sa ne aduca linistea, numai cand auzi cum se izbesc valurile de stanca, cum te racoreste briza marii si toate celelalte placeri…

  • Madleene January 11, 2013 at 9:17 pm

    Marea are ceva cu adevarat special.Chiar si cei mai stresati oameni se pot destinde atunci cand intra in contact cu nisipul usor fierbinte,valurile mai mari sau mai micute,sunetul acestora…si mereu e atat de greu sa pleci,cel putin pentru mine.Cam prostesc,dar mereu imi dau lacrimile cand vine si ziua plecarii,cand vad bagajele pregatite si merg la plaja pentru ultima data in acel sezon.

  • amiralul January 12, 2013 at 7:23 am

    faina povestea, problema e ca oricat te-ai relaxa tot nu iti revine cheful de munca :p

  • Oscar în avanpremieră « Mirela Pete. Blog January 12, 2013 at 9:14 am

    […] Î: De ce nu a jucat Bruce Willis în Titanic? R: Pentru că i-ar fi salvat pe toţi de la moarte… ………………….. Regizorul îi spune unei actriţe: – Dacă o să mă asculţi în toate, vom avea un Oscar! – Şi dacă o să fie fată, ce nume îi vom da? ……………………… Charlie Chaplin a fost întrebat: – După experienţa dumneavoastră de o viaţă, care femei sunt cele mai fidele? Cele blonde, cele brune sau cele roşcate? – Cele cărunte! …………………………… – Ţi-am spus de o mie de ori, strigă regizorul la actriţa care părea cam plictisită, interpretezi rolul unei femei părăsite, pricepi? Ia gândeşte-te, te-a părăsit brusc iubitul. Ce faci? – Îmi găsesc altul. ……………………….. Un actor extrem de pretenţios îi spune regizorului: – Uite ce e, vorbeşte cu producătorul. Nu accept ca în acest film istoric să se umble cu butaforii. La scena celor două ospeţe, vânatul să fie vânat autentic, vinul de Rin să fie vin de Rin şi păstrăvii să fie păstrăvi! După un timp, regizorul vine cu răspunsul: – Producătorul e de acord, cu condiţia ca, la scena finală, otrava să fie otravă! …………………………… Regizorul, către tânăra actriţă: – În noua mea piesa, va trebui să joci rolul unei fete nevinovate, care nu a avut de-a face cu bărbaţii. Crezi că poţi juca acest rol? – Nu pot, domnule regizor. De ce? – Nu am pic de experienţă în acest sens! ………………………. Recomand: Vania Petrecerea, CARMEN,Anca Cum sa crosetezi o geanta din material plastic, Daurel Am primit de la …, Diana Miercurea fără cuvinte (2) – Bănuți de aramă, Elly Orașul de Smarald . . . (hw2), Gabi, Gând Vis Parfumul unei urări de An Nou, Karmapolice, Lili O hartă a creierului, Lolita Dorinţa, Minnie Reflexii în oglinda – The eye is the reflection of the soul, Ochii Verzi Don’t worry, be happy!, Pandhoraa Spune-i…, Simona Poclid Noi nu avem Început sau Sfârșit, Vienela Mereu fascinanta mare. […]

  • elly weiss January 12, 2013 at 10:05 am

    Am stat aici in 2004. Vad ca au renovat complexul si au introdus all inclusive. Arata mult mai bine.
    Cat despre personaje…daca trebuie sa iasa din mediul obisnuit ca sa le fie mai bine…nu-i vad bine…din pacate.

  • Parfum de cinema « Mirela Pete. Blog January 12, 2013 at 10:12 pm

    […] be happy!, Pandhoraa Spune-i…, Simona Poclid Noi nu avem Început sau Sfârșit, Vienela Mereu fascinanta mare, Zina APERITIVE FESTIVE 4 – Senvisuri, pentru cei mici și cei mari. function ShowHide(divId){ […]

  • Mala January 13, 2013 at 5:46 pm

    Prefer muntele. Acolo pot medita si ma pot analiza in detaliu. Dar, frumoasa scriitura, ca de obicei.

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.