Eram deja mărişoară, aveam propria mea cameră, pe care încercam să o păstrez cât mai curată, pe care o îmbogăţeam zilnic cu o floare, o carte sau un obiect “împrumutat” din celelalte camere ale casei. Eram răsfăţată şi nu îmi lipsea nimic.
Am intrat la liceu şi a venit clipa în care a trebuit să plec de acasă, în prima mea practică agricolă, undeva lângă Băicoi, la Tufeni. Ne-au dus la cules de mere, într-o livadă care mi se părea imensă. Erau acolo mere verzi-gălbui, aromate, pe care trebuia să le culegem cu grijă, să nu le lovim. Ne urcau pe nişte scări puse sub copaci, iar eu aveam mereu impresia că nu sunt bine aşezate, că se leagănă.
Colegele mele, multe dintre ele crescute la ţară, se descurcau de minune, îşi făceau mereu norma, fără să se plângă şi fără să se teamă de gângănii sau de vântul care legăna crengile merilor. Nu le păsa că merele erau nespălate. Muşcau cu poftă din ele, zeama se prelingea pe barbă, pe mâini, până la coate, iar cotoarele zburau în toate direcţiile.
Seara, după ce mâncam, ne adunam în mijlocul fermei (cred că era o fermă) unde eram cazaţi şi spuneam bancuri, în timp ce băieţii cântau versuri dintr-un cântec pe care nu îl mai ţin minte, dar modificate:
“Haide vino înapoi… ,
Să culegem amândoi,
Merele de la Băicoi.”
Ne distram destul de bine, până în ziua în care au venit în vizită ai mei, să vadă cum mă descurc. Eram plină de bube şi cu bătături în palme. :))
Ne întorceam spre seară din livadă şi nu găseam nici apă de băut. În cele şapte zile petrecute acolo, nu m-am spălat nici măcar o dată. Ne aduceau în butoaie de 200 l apă de băut. Aveam un dormitor cu 70 de paturi, toate ocupate de fete tinere, transpirate de la muncă şi nespălate de câteva zile. Când a intrat tata în dormitor, am crezut că mă bate şi pe mine, şi pe profesorii cu care eram acolo.
M-a pus să îmi fac bagajul, a discutat politicos, dar ferm cu profesorii, afirmând că îşi ia copilul acasă fără să îl intereseze urmările.
Am plecat cu capul în jos de la Baicoi, supărată că nu pot suferi şi nu mă pot distra în continuare alături de noii mei prieteni.
Mda, era cam ca intr-un lagar de munca…inteleg reactia tatalui, desi in vremea aceea nu cred ca era altundeva altfel…in Ro ma refer.
Inteleg si reactia ta, am fost si eu in tabara (nu de munca) si stiu cat era de frumos…
Nu ai fost in practica agricola? In anul urmator am fost la cules de struguri, dar am prins conditii mult mai bune. :))
Normal ca am fost, din clasa a 5-a incepand, pana in a 12 inclusiv…dar de acasa :). Adica nu am fost dusi decat in apropiere de orasul unde stateam, cel mult la 40 km, drum pe care il faceam zilnic, cu autobuzul.
Era perioada cea mai frumoasa, in clasele mai mari era chiar si o luna jumate, pana la 1 noiembrie. Am fost la de toate aproape: porumb (cules si depanusat), mere, struguri…la srtuguri imi placea cel mai mult.
Conditii mai bune zici? Inseamna ca se putea!
Conditii mai bune insemnand 8 fete intr-o camera si apa la discretie. Başca strugurii. :))
Eram aproape de oras, dar ne tineau acolo, prizoniere. :))
eu credeam ca acolo e tara cirnatilor! :)
oups … cred ca am confundat cu Plescoi :)))
As fi vrut eu in tara carnatilor, ca erau mancarea mea preferata pe vremea aia. :))
Se mai intampla. :-P
Bine ca s-a terminat cu fermele si nu mai sufera nimeni ca atunci :)))
desi unii masochisti merg ei prin Grecia ori Spania sa caute ferme :))))
Vladen este innebunit dupa merele de la Baicoi !
Siiii ceeee meeeeere Flooooorine :D Da’ Florine, zi-mi tu, tipa aia misto pe care nu o suporti tu, stratega, blonda lui Base (nu fiica care cred ca-i bruneta), am un lapsus acum, aia e din Baicoi?
Probabil au nostalgia zilelor de demult, in care ajutau la ridicarea socialismului pe cele mai mari culmi. :))
Daca stiam ca ii plac, i-as fi pastrat cateva, chiar si nespalate. :))
Din ce scrii, înţeleg că vă duceaţi acolo ca să mâncaţi toate merele, să spuneţi bancuri şi cântece cu Băicoi şi să daţi chiul la duşul zilnic. :D
Ne era sete, apa era salcie si nici mesele nu erau stralucite. Normal ca profitam si injumatateam cosurile de mere. :)) Din toate aceste motive mi-a parut rau ca am plecat de acolo mai devreme. :))
Nu aveam nici macar un dus saptamanal… :))
Ai incercat sa iti imaginezi mirosul din dormitorul de 70 de fete? :))
Nu vreau sa stiu cum era la baieti. :))
Tatăl meu a fost ofiţer în armată şi m-a învăţat cu o disciplină strictă.
În plus am făcut şi practică agricolă şi doi ani de armată !
Pot sa-ti spun că la băieţi mirosea sigur mai lejer ! :))
Tata spunea ca a reusit sa educe mii de soldati si nu reuseste sa educe doua mucoase. :))
Dar era foarte sever cand greseam.
Sincer, mie nu prea mi-a curs nasul. :)
:)) Asa ne spunea cand il enervam, cand nu faceam exact ce ne cerea sau cand eram obraznice. :))
Ba eu o lasam pe fi-mea. Las’ sa se distreze si in plus sa stie si de ce se fereste cand toceste la chimie si fizica. Ca 7 zile sunt 7 zile, o viata intreaga la munci agricole e mai nasol :D.
Eu unul am fost in excursii peste excursii si tabere peste tabere. Toate in conditii mai mult sau mai putin precare. Mi-a placut grozav, m-am distrat si mai si. In plus am invatat o droaie de chestii utile. Copiii din ziua de azi sunt hiperprotejati si-s sensibili ca mimozele. Nu le strica un pic de contact cu natura aia pe care ii invatam sa o protejeze. Invata ecologie dar n-au urcat un munte. Cum naiba sa protejezi eficient ceva ce nu cunosti…
A fost primul meu contact serios cu mizeria si cu munca. Era greu, dar am invatat multe si m-am simtit bine. Dar tata, ca multi alti parinti, a turbat vazandu-ma plina de bube. :))
El totusi crescuse in conditii grele, la tara si chiar si serviciul ii era de asa natura ca avea iesiri in mixerie(aplicatii, alarme in poligon, stii tu) destul de des. Chiar nu inteleg de ce nu m-a lasat inca o saptamana acolo.
Mesajul anterior e pt Vladen.
M-am gandit eu ca nu vorbeai cu mine. :))
Nu-mi pot imagina o mimoza plina de bube! :))
Asta pentru ca nu m-ai vazut pe mine in acele zile. :))
a
Merele alea imi amintesc de merele de vara din livada bunicilor mei. Imi placeau la nebunie, si eu le mancam fara sa le spal (eram mica), cred ca nici coapte bine nu erau.
In livada bunicii nu cred ca se stropesc merele cum se stropeau acolo. Cred ca si asta l-a speriat pe tatal meu. :))
Eu imi cumparam din piata in copilarie mere acre, din cele cu care femeile acreau ciorbele. :))
Am prins si eu niste practica agricola. Mie nu mi se parea prea rau, imi placea, cu munca am fost invatata de mica si nici vreo mimosa nu sunt. Eu nici macar n-as fi plecat cu tata daca avea o asemenea idee :)) Statusesi deja cateva zile in acele conditii…nimic altceva mai rau ne ti se mai putea intampla :)
Nici macar bubite nu aveau unde sa imi mai apara, ca eram plina. Si aveam un miros… :))
Deci…exact ce spuneam :)))
din cutiuta cu amintiri…:)
Cam asa ceva… :))
Bine ai venit!
In viata mea nu am fost la practica agricola! Pe noi aia de la bucale nu ne ducea..:)
Nu stii ce ai pierdut. Voi, astia de la bucale, mereu sunteti mai cu mot… :((
Munca de fermier nu e pentru oricine..dar cand esti copil ti se pare interesant..Eu ii ajutam mult pe bunici, acum nu cred ca mi-ar placea sa fac munca pe camp sau in livada :P
Mie inca mi-ar face placere, poate tocmai din cauza ca nu am avut parte de asa ceva. :))
pfff… nici nu stii ce amintire legata de mere am eu si de care uitasem, dar mi-am adus aminte acum citind articolul tau :) o sa o scriu zilele astea si te invit sa o citesti, o sa-ti placa :D P.S. : dupa atatea mere, cred ca e mai bine ca nu aveati si apa de baut…
Voi citi, normal. Si mie mi se intampla sa imi amintesc intamplari de altadata, citind articolele altora. ;)
Se gandeau la sanatatea burticilor noastre. :)) Dar in anul urmator nu le-a mai pasat, ne-au dat si struguri si apa. :))