Skip to main content

Maurice mustangerul – Calaretul fara cap

Update:

Pentru că mulți ajung pe blogul meu căutând un rezumat al cărții Calaretul fara cap, de Mayne Reid, m-am decis să fiu puțin mai clară.

Acțiunea romanului se petrece în Texas și îl are ca protagonist pe Maurice mustangerul, cel îndrăgostit până peste cap de Lousie, fiica unui bogat plantator, care și ea îl iubea pe acest tânăr irlandez stabilit în preerie. Lucrurile se complică atunci când căpitanul Callhown (vărul Louisei) își bagă coada în frumoasa lor poveste de dragoste, convins fiind că fata i se cuvine lui. În paralel, în preerie apare un ciudat călăreț fără cap care bagă groaza în toți cei ce au ghinionul de a-l întâlni. Atenție! Nu citi mai departe dacă nu vrei să afli sfârșitul! Deși cititorul știe cine este înfiorătoarea arătare, abia la sfârșitul cărții, în timpul procesului, amănunte lămuritoare duc la înțelegerea deplină a faptului că Henry, fratele Louisei, fusese omorât și decapitat de către căpitanul gelos care, în bezna nopții, crezuse că s-a întâlnit cu Maurice mustangerul.

Nu trebuie nici măcar să închid ochii pentru a face schimbarea. Întotdeauna îmi este suficient să deschid cartea Călărețul fără cap, de Mayne Reid.
Libris.ro
Este roasă pe la colțuri de atâta citit, paginile încep să se îngălbenească, iar eu cunosc întreaga poveste cuvânt cu cuvânt. Ciudat este că nu mă simt niciodată ca fiind Louise Pointdexter. Nu, eu rămân în continuare Vienela, adolescenta care visează la o dragoste cum numai Maurice mustangerul știe să ofere. Citind rândurile cărții, simt că acest băiat este îndrăgostit de mine, că pentru mine luptă și că onoarea mea o apără.

Îl văd zâmbindu-mi de sub sombrero și inima mi se topește de atâta fericire. Nu am întâlnit până acum nici un personaj de carte care să-i semene. El este eroul meu și pe el aș vrea să îl am ocrotitor, prieten, iubit, bărbat! Oricât ar fi de grea viața pentru el, Maurice Gerard, zis și mustangerul, reușește să își păstreze în orice împrejurare cumpătul. Un fel de Făt-Frumos gonind prin Texas pe urmele mustangilor, iubind cea mai frumoasă femeie iubindu-mă pe mine și având cel mai bun prieten pe care și l-ar dori cineva: pe bătrânul vânător Zeb Stump.

Nici chiar atunci când este acuzat de crimă nu îmi schimb părerea despre el. În sufletul meu, știu că Maurice mustangerul este un om integru, că pentru el onoarea este mai presus decât viața. Chipeșul meu erou luptă cu căpitanul hain, cu jaguarul pregătit să atace, dar refuză să se apere atunci când mai presus de orice este onoarea fetei pe care o iubește. Cum să nu îndrăgești un asemenea bărbat, mai ales dacă ești la vârsta la care simți fiori plimbându-se pe sub piele, fără a înțelege totuși ce este cu ei?

Aventură, mister, o minunată poveste de dragoste, gelozie, dispariția unui tânăr și o crimă au fost suficiente. Mayne Reid, scriitorul, a știut cum să își lege cititorii pentru totdeauna de cartea sa. Pe mine m-a făcut să mă îndrăgostesc definitiv de Maurice mustangerul, iar pe călărețul fără cap l-a lăsat să se plimbe nestingherit prin preerie până la finalul cărții.

”Calul? E un cal înșeuat, care poartă frâu, fără nimic deosebit în înfățișare. Să-l fi înspăimântat călărețul? Iată, ochiul întâlnește ceva neobișnuit, ceva care înfioară.

Călărețul nu are cap!”

”Poartă aruncat pe umeri un serape ce se desface în bătaia vântului, dezgolindu-i pieptul și cizmele înalte, din blană de jaguar. Apărat astfel de umezeala nopții și de ploile tropicale, călărețul își continuă drumul, tăcut ca stelele ce sclipesc deasupra-i, nepăsător ca greierii ce țârâie în iarbă, ori ca vântul ușor de stepă ce-i flutură veșmântul.”

“Nimeni nu se mai îndoia acum că inspăimântătoarea arătare a fost văzută cu adevărat. Dar oare puteai să crezi? […] Circulau vreo zece versiuni, unele mai mult sau mai puțin veridice, altele mai mult sau mai puțin absurde. Unii spuneau că totul nu-i decât o iscusită scamatorie a indienilor, alții că e o momâie. Unii susțineau că e vorba de un călăreț în carne și oase, care-și ține capul ascuns sub serape și că vede prin două găurele făcute în serape ca să-și îndrume calul. Alții susțineau sus și tare că arătarea călărețului fără cap e însuși diavolul.”

“-Cum l-ați fi răsplătit? întrebă mustangerul, cuprins de o vădită tulburare.

-I-aș fi dat dragostea mea! murmură Louise.

-Atunci, șopti Maurice, aplecându-se spre ea – mi-aș da bucuros jumătate din viață ca să cădeți în mâinile bandiților, și cealaltă jumătate ca să vă scap de ei.

-Adevărat, Maurice Gerald? Nu glumi cu mine! Doar nu sunt un copil. Spune-mi adevărul! Gândești cu adevaărat tot ce mi-ai spus?

-Da, e adevărul adevărat. Vă jur!

Mărturisirea mustangerului umplu inima Louisei de fericire.”

Nu știu pentru ce vârstă este indicată cartea Călărețul fără cap, însă mi-aș dori ca tot mai multe cărți bune să ajungă la copiii ce își doresc să citească și care, din diverse motive, nu își pot permite să cumpere cărți. Despre campania Semn spre carte, inițiată de Sonia, v-am mai vorbit și vă voi mai vorbi, pentru că se va întinde pe un an de zile, timp berechet să ducem mai departe vestea și să implicăm cât mai multe persoane.

Comments
  • Sonia January 27, 2014 at 10:18 pm

    Mulțumesc mult Vienela. Pentru susținere și pentru că mi-ai reamintit o poveste frumoasă. Eram copil când am citit-o, studentă când am văzut filmul și astăzi realizez cât de mult timp a trecut.

    • Vienela January 29, 2014 at 2:35 pm

      Sonia, nu trebuie sa imi tot multumesti. Imi face mare placere sa fiu parte din proiectul tau, chiar daca nu contribui decat cu cate un articol.
      Sincera sa fiu, filmul a fost pentru mine o mare dezamagire. 🙁

    • costin January 30, 2015 at 2:44 pm

      imi poti spune si mie unde ai gasit filmul ? astept raspuns pe costino47@yahoo.com

  • Radu January 28, 2014 at 4:33 am

    Călăreţul fără cap, o carte pe care am citit-o cu plăcere! O am şi acum în bibliotecă!

    • Vienela January 29, 2014 at 2:36 pm

      Eu nu o mai am, dar mi-am propus sa o caut. Tare sunt curioasa cum mi se va parea acum, la maturitate.

  • Gabriela January 28, 2014 at 7:56 am

    Nu am citit calaretul fara cap dar am citit multe carti de aventuri, in copilarie, si ma identificam perfect cu personajul principal. Traiam cu intesitatea tot ce se intampla acolo iar in minte mi se desfasurau scenele, decorurile, personajele, epoca in care ma integram perfect. Poate ca intr-un fel, lectura aceasta si-a pus amprenta pe dezvotarea personalitatii mele. Pot sa inteleg doar de ce, viata mea a fost o continua aventura. 🙂

    • Vienela January 29, 2014 at 2:37 pm

      Eu chiar si acum, daca dau peste o carte buna, ma identific cu cate un personaj si traiesc cu intensitate tot ce traieste el. :))))

  • Rolling Ideas January 28, 2014 at 8:24 am

    Nu am citit niciodata cartea si acum ma gandesc ca am pierdut ceva in coipilarie

    • Vienela January 29, 2014 at 2:37 pm

      Mama imi spunea ca nu este chiar pentru copii cartea, dar asta nu m-a impiedicat sa o invat pe dinafara. :))))

  • Ana-Maria January 28, 2014 at 9:05 am

    Mi-amintesc de aceasta carte , a calaretului fara cap…m-a tinut in suspance de la inceput pana la final.Faina carte! Si fain a fost si filmul realizat! 🙂

    • Vienela January 29, 2014 at 2:38 pm

      Of, si tie ti-a placut filmul? Pe mine m-a scos din minti… 🙂

  • Alexandra Ali January 28, 2014 at 10:04 am

    Culmea e cum imi aduc aminte de carte doar prin prisma filmului, desigur cu Johnny Depp :). Dar cu articolul tau, amintirile revin si chiar vreau sa o recitesc. Trebuie sa o caut! 😉

    • Vienela January 29, 2014 at 2:40 pm

      Am vrut sa te intreb daca o ai printre celelalte si am uitat. Am gasit acel fragment pe net si m-a apucat dorul de ea.

  • vavaly January 28, 2014 at 2:01 pm

    ohoooo si acum imi amintesc coperta cartii… Doamne, parca a fost in alta viata. ce carte ai scos tu din amintiri…

    • Vienela January 29, 2014 at 2:41 pm

      Mi-a placut atat de mult, ca tin minte si acum anumite fraze, desi au trecut aproape 30 de ani. 🙂

  • Adrian Manea January 28, 2014 at 10:17 pm

    Mayne Reid îşi are locul lui alături de Karl May şi Fenimore Cooper. Am citit-o cu mare plăcere.

    • Vienela January 29, 2014 at 2:42 pm

      Stii ca nu am citit alta carte scrisa de Mayne Reid? Oare a mai scris si altceva? Fug sa caut… Pentru mine, el a fost mereu cel care a scris Calaretul fara cap. Atat! :))

  • Provocarea săptămânii | Iubesc Viaţa February 3, 2014 at 11:38 pm

    […] PS: Îmi dau seama că poveștile scrise și ilustrate de Mirela, Ce-au vrăjit zânele-n livezi (pe care nu o găsesc pe internet- poate ne ajută autoarea), ar fi tare potrivite pentru proiectul Soniei, Semn spre carte. […]

  • elly weiss February 22, 2014 at 11:00 pm

    Ma alatur si eu necititorilor acestei carti 🙂

  • Dialog în anticamera morții | Iubesc Viaţa February 26, 2014 at 10:18 pm

    […] Soniei a fost spriinit luna trecută pe blogul meu de către Maurice Mustangerul, eroul Călărețului fără cap. În viața reală, Semn spre Carte capătă o tot mai mare […]

  • melinte gabriela February 12, 2017 at 1:43 am

    mi a placut atat de mult incat am copiat o inainte sa o duc la biblioteca acum 30 de ani

    • Vienela February 12, 2017 at 9:49 am

      Ah, ce idee draguta! Eu am avut noroc sa o gasesc in biblioteca parintilor. 🙂

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.