Skip to main content

Marile speranţe

Am urcat munţi şi am coborât văi, am traversat străzi şi am păşit trotuare, am stat ascunsă după o perdea sau am spionat prin perdele. Te-am privit întotdeauna cu mirare şi te-am întrebat: Cât de mari îţi sunt speranţele, omule? Ecoul gândurilor tale mi-a răspuns de fiecare dată: pe cât de mari îmi sunt şi visurile. Nu te-am crezut. Cineva îmi spusese că toţi oamenii sunt egali. Bazându-mă pe această cunoaştere, am deschis fereastra sufletului şi am studiat iar fiecare vis. Unele erau mici, atât de mici încât am avut nevoie de microscop pentru a le zări. Chiar şi ele aveau alături speranţe mari. 

Te mai întreb încă o dată, omule: Cât de mari îţi sunt speranţele?

bani-aruncati-in-apa-1024x768

Cum au răspuns la această întrebare colegii mei participanţi la joc puteţi afla intrând pe blogul lui Eddie.

Comments
  • Bianca Badea September 15, 2015 at 7:18 am

    Sperantele mele sunt la fel de mari precum imi sunt dezamagirile la final.

    • Vienela September 15, 2015 at 7:24 am

      Ah, am uitat cat de multe dezamagiri adunam in viata. 🙂

  • Radu September 15, 2015 at 8:44 am

    🙂 Fără speranţă nu ar mai exista teroare, frică sau constrângere,

    • Vienela September 20, 2015 at 3:33 am

      🙂 Iar omul ar ramane la stadiul de animal, nu?

      • Radu September 22, 2015 at 5:24 am

        Păi ce, animalele nu au speranţă? Spuneam cu totul altceva. Că teroarea, constrângerea şi altele sunt bazate pe speranţă.

        • Vienela September 22, 2015 at 4:02 pm

          Am inteles din prima, insa am vrut sa mut discutia putin… 🙂

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.