Skip to main content

Mama şi copilul dorm în acelaşi pat sau separat?

Dacă înaintaşii noştri ar fi ştiut că fiecare nouă invenţie, fiecare nouă descoperire, fiecare nou pas făcut pe calea progresului ne vor aduce mai aproape de ceea ce trăim astăzi, oare s-ar mai fi deranjat să gândească şi să construiască? Dacă ar fi ştiut ei cât se vor certa muierile pe internet de la tot felul de prostii, făcând valuri înspumate, ar mai fi inventat maşina de spălat, aragazul, aspiratorul şi pamperşii? Dacă ar fi ştiut ei că unele doamne sunt atente la fiecare detaliu din viaţa altora şi că au ajuns să arunce, strat după strat, toate ţesăturile ce le acoperă viata de familie, ar mai fi inventat mijloacele de comunicare ce ni se par astăzi fireşti sau le-ar fi lăsat să strige peste dealuri că alăpteaza sau nu, că se culcă sau nu cu soţii lor, că dorm cu copiii în pat sau îi exilează în alt dormitor?

Printre inimioare, mărţişoare, pisici, ultimele zile mi-au fost inundate de scrisori de la mame către copii, de la copii către mame, dar şi de comentariile pline de acid ale celor de pe margine, care ştiu întotdeauna sigur că dreptatea este de partea lor. Ca într-un bazar chinezesc unde fiecare îşi laudă marfa strigând pe tonuri ascuţite, cucoanele cu prea mult timp liber îşi dezvoltă pe larg teoriile legate de somnul copilului, susţinându-şi spusele cu linkuri spre diverse bloguri care nu au legătură nici cu psihologia, nici cu vreun alt domeniu specializat pe aşa ceva, nici cu păreri oficiale ce ar putea face lumină şi potoli spiritele (deşi părerile sunt împărtite chiar şi printre specialişti).

Sunt voci care susţin că nou-născutul ar trebui să doarmă separat de mamă, că doar nu suntem canguri să îl purtăm lipit de noi până pleacă la şcoală, că se taie la naştere cordonul ombilical şi că nu e normal să îi dereglăm programul, formându-l după al adulţilor sau al fraţilor mai mari. Cei aflaţi în această tabără spun că orice copil trebuie să devină independent, să îşi întărească de mic aripile ca să poata zbura din cuib mai târziu. Culcând copilul în pat cu mama, somnul său va fi mereu deranjat, iar ruptura de mai târziu, când chiar mama îşi va dori să îl lase singur, l-ar putea afecta serios. Mai mult, spunea cineva că un copil care doarme alături de mamă până pe la 3-4-5 ani va fi un copil debil, sensibil la orice şi că se va acomoda cu greu la grădiniţă.

De cealaltă parte, vocile sunt mai stridente, cu toate că au mai puţine argumente. Spun că femeile care nu îşi culcă bebeluşii lângă ele sunt denaturate, vor să fie în pas cu contemporaneitatea asta dereglată, uitând că strămoşii noştri se înghesuiau cu întreaga familie într-un pat şi erau fericiţi. Ah, vă gândiţi că şi soţii voştri au nevoi? Ce fel de mame sunteţi, dacă puneţi chiloţii bărbatului mai presus de somnul copilului? strigă vocile. Probabil sunteţi femei egoiste, care se gândesc mai mult la confortul propriu decât la dorinţele şi nevoile copilului. Dacă vomită în somn, dacă se sufocă, dacă are febră, dacă… ? O voce coborâtă parcă dintr-un film sf susţine că trăim într-o lume în care se încearcă separaţia mamei de copil.

După ce am citit în jur de 100 de comentarii, mi-a venit să injur secolul în care m-am născut, teoriile care tot apar şi care dereglează mintea femeilor, îndepărtându-le de esenţial, internetul care le permite să îşi urle părerile în urechile celorlalţi, fără să mai ţină cont de bun simţ, de politeţe, de educaţia primită în vremea când dormeau cu mămicile lor în pat. Am uneori impresia că toate ţaţele din faţa blocului (îmbrăcate în capot matlasat şi cu bigudiurile în cap) s-au mutat pe internet şi fac paradă de cunoştinţele adunate de prin reviste.

Doamnelor, mămicilor, voi toate cele ce vă strigaţi indignarea pe internet, cui credeţi că îi pasă dacă dormiţi alături de bebeluşii voştri sau dacă îi lăsaţi singuri în pat încă din prima zi de viaţă? De ce încercaţi să le impuneţi altora obiceiurile şi crezurile voastre? Nu mai cereţi sfaturi de la medicii bebeluşilor voştri, nu vă mai ascultaţi instinctul matern? Nu credeţi că ar fi mai bine să vă consumaţi energia inventând jocuri pentru copiii voştri, plimbându-i, citindu-le, învăţându-i, în loc să irosiţi timp din viaţă certându-vă ca în faţa blocului cu persoane ce vă sunt necunoscute?

Comments
  • rudia February 7, 2015 at 9:17 am

    mie mi se pare că și treaba asta e o chestiune de intimitate. Ce faci sau nu faci cu copilul tău e treaba voastră. Dar din moment ce ți-ai făcut publică atitudinea, așteaptă-te la reacții. E normal că fiecare să aibă părerea lui eventual diferită mult de a ta!.
    Cât despre subiect..e tot o chestiune de alegere. Mă îndoiesc că există standarde după care să îți crești copilul, în afară de regulile de bun simț. De aici și până să faci o întreagă tevatură și eventual să încerci să impui un punct de vedere după care să te enervezi că nu e acceptat…mă rog… Eu tot zic că lumea are prea mult timp și nu are ce face cu el! 😀

    • Vienela February 7, 2015 at 9:59 am

      Tocmai! Daca ar fi fost nevoite sa spele rufele la rau si sa mature prispa casei de trei ori pe zi, cu siguranta nu mai aveau timp de discutii sterpe. :)))

  • Ana Q. February 7, 2015 at 1:58 pm

    Eu cred ca m-am lecuit sa scriu articole despre mame si copii. Tin minte ca am scris acum vreo 2 ani si ceva unul cu mamele care isi iau copiii la terasa si-i lasa sa zbiare pe acolo ca toate animalele, sa arunce cu mingii in capul celorlalti clienti, iar daca indraznesti sa le atragi atentia incep sa te huiduie ca aia e, daca n-ai copii, nu ai de unde sti si alte aberatii de genul. La articolul ala am avut peste 100 de comentarii dintre care 80% au fost cu injuraturi. So, no. mai bine decat sa ating subiecte “sensibile” ca mamicia si religia, stau frumos in banca mea 😀

    • Vienela February 7, 2015 at 3:23 pm

      Da, imi amintesc bine acel articol. Pe atunci ma intrebam in sinea mea cum de ai avut atata tupeu sa abordezi un subiect sensibil, ce starneste patimi. :)))
      Acum am invatat sa nu imi pese. Aici e casa mea si daca e cineva care vrea sa isi impuna punctul de vedere cu injuraturi, dispare la spam pentru totdeauna. 🙂

  • Fairytale February 7, 2015 at 6:37 pm

    Eu dorm cu copilul meu de cand era bebel.Poate era mai bine daca dormea singur, se zice ca cei care dorm singuri devin mai independenti. Cred insa ca fiecare decide ce e mai bine pt copilul sau. Ce merge intr-un caz, nu merge in celalalt.

    • Vienela February 10, 2015 at 11:02 am

      Da, asta e si parerea mea, ca fiecare parinte trebuie sa decida singur. Eu, de exemplu, am lasat copilul sa doarma singur vreme de cateva luni, pana cand a inceput sa priceapa ca sunt fiinta cea mai importanta si a cerut (cel putin asa mi-am imaginat) sa dorm cu el. :)))

  • Rudolph Aspirant February 8, 2015 at 12:15 pm

    Eu nu am amintiri decat de la 4 ani incolo si atunci aveam un pat al meu care era un fel de fotoliu care se desfacea intr-un pat si era pus in unghi drept fata de patul unde dormeau mama si tata, care era un pat cam 1 1/2 dublu, nu chiar dublu pt ca tin minte ca nu as fi incaput in el asa de confortabil daca era sa dorm chiar cu parintii care erau uruasi insa nici eu nu eram asa de mic. Plus uneori duminica dimineata daca ma trezeam primul uneori saream intre ei si tin minte ca adesea trageam lui tata un cot in burta si lui mama un calcai pt ca ei se vaitau asa mormaind insa eu nu eram necivilizat agresiv in mod expres ci doar nu aveam loc destul ca sa ma cuibaresc asa mai politicos intre ei. Mai aveam o camera dar era a bunicii paterne si doar nu era sa ma puna sa dorm acolo sa o deranjez pe ea. Ca ea avea job de nanny doar asa limitat in zilele de lucru intre ora 12 si ora 4, cand veneam de la gradinita si pana veneau mama si tata de la serviciu plus trebuia sa dorm dupa amiaza de fapt tot in patul meu din dormitorul parintilor intre 13:30 si 15:30, desi eu incercam sa chiulesc insa bunica avea si ea pauza de siesta si ea avea un pat simplu de o persoana asa ca oricum nu as fi avut unde sa dorm nici daca voiam, (desi nu voiam), decat tot in dormitorul parintilor, asa ca uneori adormeam in sifonier pt ca nu voiam in pat si incepeam sa ma joc cu rochiile lui mama dar probabil ca oboseam asa ca adormeam acolo printre textile si diverse accesorii de piele, (ca imi placea sa ma joc cu ele si atuncea, mi se parea ca miroseau asa frumos si aveau si o textura placuta asa numai buna sa stai asa in underwear si sa iti pui de ex o jacheta ca o cagula pe cap, plus zgarzi de lanturi la gat si la maini, plus sa iei si un capat de curea de piele in dinti).

    • Vienela February 10, 2015 at 11:07 am

      Tot cam de la patru ani incep si amintirile mele. Ceea ce stiu din perioada 0-4 ani cred ca nu sunt decat plasmuirile mele, formate din povestile parintilor si ale bunicii materne.
      Trebuie sa o intreb pe mama cum a procedat cu mine si cu sora mea, ca nu stiu. Imi amintesc doar ca aveam 4 ani si dormeam cu cea mica (avea 2 ani) singure intr-un dormitor.
      Mi-ai amintit de duminicile cand ai mei incercau sa doarma pana mai tarziu, iar noi, capritele, intram in dormitorul lor si ne inghesuiam intre ei, stricandu-le somnul. Sigur, tot cu coatele ne faceam loc. :)))

  • Zina February 10, 2015 at 8:19 am

    Un schimb de experiență civilizat nu are ce să strice. E rău când încerci cu orice preț să îți impui părerea.

    • Vienela February 10, 2015 at 11:08 am

      Da, clar. Nu am nimic cu cei care isai spun civilizat parerea, insa ceea ce vad uneori pe internet ma uimeste. De ce ar incerca un om sa ii convinga (jignind) pe altii ca el stie mai bine ce au de facut?

  • Andra February 10, 2015 at 8:37 am

    Bine, tu te referi la un segment de femei, cele in capot, care nu cred ca vor intra vreodata pe blog-ul tau sau al altcuiva din simplul motiv…ca trebuie sa barfeasca in fata blocului. Depinde cum privesti subiectul propus: cancan, statistica sau maternitate. Eu as spune ca nu exista nici aici retete, totul e in functie de copil, varsta. Cred ca sunt momente cand trebuie sa-l ai langa tine, in special cand e bebelus, dar vine si un timp cand trebuie sa aiba spatiul lui si asta incepand undeva dupa 1 an; pana la urma toata lumea are dreptul la o perioada de adaptare. Oricum, ma feresc de sfaturi in acesta privinta. Cu siguranta fiecare mamica (si cred ca despre asta ar trebui discutat) stie ce e mai bine pentru copilasul ei, dincolo de toate tratatele de specialitate.

    • Vienela February 10, 2015 at 11:11 am

      Din pacate, am impresia ca “in fata blocului” este o exprimare desueta. Femeile in capot s-au mutat pe internet, dupa cum o dovedesc comentariile de pe alte bloguri/site-uri. :))
      Totul pornise in acest caz de la un articol lacrimogen, o scrisoare a unui bebelus catre mama care il lasa sa doarma singur. 🙂
      Da, fiecare copil e diferit si fiecare mamica ar trebui sa “simta” nevoile puiului sau…

  • Rudolph Aspirant February 10, 2015 at 11:06 am

    Eu ce voiam sa evidentiez ca indiferent de ce crede mama sau tata ca e bine pt copil, si copilul are uneori ideile lui personale fixe despre daca ii place sa doarma in pat sau in sifonier sau chiar sa nu doarma de loc, mai ales dupa amiaza, daca nu are chef !

    • Vienela February 10, 2015 at 11:15 am

      Da, am inteles si asta. Si stiu ca Ionut al meu refuza sa doarma dupa-amiaza, desi eu credeam ca i-ar prinde bine, ba chiar speram sa ma pot odihni si eu nitel, in zilele libere. Astepta sa adorm, apoi fugea la joaca. Intr-o zi si-a dat cu rosu in obraji, sa cred ca a dormit, caci eu mereu ii spuneam ca va fi frumos, rosu in obraji si puternic daca doarme. :)))

  • Rudolph Aspirant February 10, 2015 at 11:10 am

    De ex am auzit-o pe bunica barfind o data despre un var mai mic de-al meu, “astuia ii place sa fie tinut mereu in brate”…si nu era ca il invatasera parintii gresit, dar asa era stilul lui personal, si bunica recunoastea asta, si nu barfea in sens de ca se vaita sau nu era de acord, sau emitea o judecata de valoare, ci pur si simplu constata asa in mod descriptiv destul de obiectiv dupa cum mi s-a parut mie atuncea.

    • Vienela February 10, 2015 at 11:20 am

      Uite, si nepotul meu a fost din prima lui zi de viata terorist. De cum era lasat din brate, urla de ziceai ca se sufoca. Ionut, in schimb, orice strain putea pleca cu el si nu zicea nici pas. :)))

  • vavaly February 13, 2015 at 10:23 am

    eu nu stiu de la ce te ai luat dar te ai luat bine :))).
    pe mine ma minuneaza mai mult si mai mult cand o mamica d ebebelus mic mic intreaba pe internet chestii de genul: are febra 39 cu 5. ce ii fac?. sau are bube pe tot corpul, ce sa-i dau? ramai masca de cate nazbatii poate sa suporte internetul asta.

    • Vienela February 14, 2015 at 9:47 am

      Stai, ca in aceasta dimineata am gasit ceva si mai grav de atat. Una se plangea ca i s-a rarit si diminuat cantitativ menstruatia de cand mananca doar crud, iar alta ii recomanda ceai de coada soricelului daca isi doreste copii.
      “Menstruatia este capacitatea organismului femeii de a elimina toxinele, luna de luna, de la nivelul aparatului genital si nu are legatura cu fertilitatea. Lipsa ei, in conditiile unui regim de viata curat, raw-vegan, anunta o detoxifiere locala extrem de eficienta si garanteaza ca vei face un copil mai frumos si mai armonios in trasaturi decat daca ai fi avut menstruatie luna de luna…”
      Da un search dupa asta si vezi… :)))

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.