Skip to main content

Lingurița zânei- Ganoderma Lucidum

O iubise dintotdeauna, încă de când ea era de-o șchioapă și umbla prin pădure cu rochița fluturând în vânt, răspândindu-și râsul cristalin prin toate ascunzișurile codrului bătrân. Stătea ascuns în câte o
scorbură și încerca să o momească pe Ganoderma cu diverse arome împrăștiate în aer, cu mușchi proaspăt smuls de pe copaci, cu pene lăsate de păsări prin luminiș, cu pământ afânat de către harnicele gâze ale pădurii. Dar Ganoderma nu avea ochi pentru băiatul zânei de stăpânea pădurea bătrână, nici pentru darurile pe care el i le scotea în cale.

Pentru ea, viața însemna să alerge desculță prin frunzele uscate, să asculte susurul micului fir de apă ce trecea prin pădure, să se întindă pe iarba moale, să asculte șoaptele vântului ce legăna copacii, să culeagă ciupercuțe colorate, cu care să împodobească micuța colibă de la marginea pădurii. Când drumurile li se întâlneau întâmplător, Ganoderma își ferea privirea, parcă dezgustată de urâțenia acelui băiat timid, grosolan, sălbatic. Se îndepărta de el râzând, cu pletele castanii fluturând, lăsându-l cu mâinile întinse. El arunca nervos penele colorate, și mușchiul proaspăt cules, și pământul negru, bine afânat. Se retrăgea în adâncul pădurii, în căutarea unui adăpost unde să-și vindece rănile.

Văzând zâna că fiul ei suferă și se retrage tot mai în adâncul codrului, i-a ieșit fetei în cale într-o zi și i-a propus un târg: dacă fata cu părul castaniu și ochi strălucitori va fi de acord să se mărite cu fiul zânei, ea, zâna, îi va oferi puteri depline, să poată stăpâni orice animal sau plantă din pădure, să rămână tânără și frumoasă, și îi va spune unde sunt ascunse bogațiile adunate de-a lungul vremii de către toți cei ce locuiseră vreodată în pădure. Ganoderma a râs disprețuitor. Ea, atât de frumoasă, cea mai frumoasă, cum s-ar putea mărita cu cea mai urâtă ființă de pe pământ?

Tare s-a mai supărat zâna auzind aceste cuvinte și văzând zâmbetul plin de dispreț al fetei. Este adevărat, copilul ei era urât și sălbatic, însă avea un suflet bun, o iubea pe fată și își dorea să o facă fericită. Îi ceruse atât de puțin și îi oferise atât de mult, iar ea refuzase. Drept pedeapsă, zâna a decis imediat ca fata să se transforme într-o biată ciupercă, să nu mai poată alerga prin pădure, să nu mai poată asculta șoaptele vântului, să nu mai poată culege ciupercuțe. Oamenii să o numească Ganoderma Lucidum, iar făpturile pădurii să o strige Lingurița zânei sau Reishi… Să nu poată fi atinsă de orice muritor, ci numai de către regi, oricât ar fi ei de urâți, să aibă textura lemnoasă, să fie amară ca fierea și să stea mereu într-un picior.

ganoderma lucidum 2

Se spune despre această Linguriță, Ganoderma Lucidum, că de atunci hrănește nu doar zâne, ci și celulele pielii umane, lăsând-o fină, catifelată, că regenerează acolo unde era necesar, sporește vitalitatea organismelor, îmbunătățește digestia, întărește sistemul circulator și pe cel respirator, vindecă acolo unde medicina ridică neputincioasă din umeri. Se spune că zâna a blestemat-o să moară și să tot moară, pentru a prelungi viețile altora, ca un fel de elixir magic al vieții. Se spune că povestitorul ar fi fost inspirat de un articol găsit la Ciupercomania.

ganoderma lucidum

Comments
  • adnia February 2, 2014 at 5:44 pm

    ce-mi place povestea! parca ma vad si eu alergand prin padure, vara…si nu aud viforul de afara 🙂

    • Vienela February 3, 2014 at 7:55 am

      Sa stii ca mi-am adus aminte si eu de copilarie, in timp ce scriam. Tin minte ca imi placea mult sa alerg desculta prin frunzele cazute pe pamant. Acum nu as mai avea curaj. Sunt pline padurile de cioburi… 🙁

  • Radu February 2, 2014 at 5:56 pm

    🙂 Măi să fie! Nu-mi vine să cred cât de diferite pot să fie două descrieri ale aceluiaşi lucru! Foarte poetic. Sper că Emod e în al noulea cer!

    • Vienela February 3, 2014 at 7:56 am

      Tocmai asta era ideea, sa fie ceva diferit. Probabil nu mi-ar fi trecut prin cap sa scriu despre o ciuperca, daca nu ar fi avut numele acesta interesant. 🙂

  • pandhora February 2, 2014 at 9:01 pm

    ce poveste, Vienela :))
    nu stiu despre ciuperci mai nimic dar ciperca asta arata interesant, cred ca e atipica 🙂

    • Vienela February 3, 2014 at 7:58 am

      Mie imi da senzatia ca seamana cu o fusta din panza topita, in mai multe culori… 🙂 Mi-a placut numele, mi-a placut si aspectul, si iata cum s-a nascut povestea. )

  • Ciupercomania February 3, 2014 at 6:19 am

    Pentru o clipa incepusem sa o intrezaresc pe Clopotica (Tinkerbell) apoi mi-a amintit de Riga cripto si Lapona Enigel a lui Ion Barbu. Oricum ar fi, denota o imaginatie foarte sanatoasa, felicitari si multumesc pentru poveste.

    • Vienela February 3, 2014 at 7:59 am

      Cand am recitit-o, in aceasta dimineata, mi-am dat seama ca pare desprinsa din Legendele Olimpului. 🙂

      • Vienela February 3, 2014 at 10:11 am

        Am uitat sa iti multumesc pentru ocazia pe care mi-ai oferit-o, de a scrie o poveste draguta… 🙂

        • Ciupercomania February 3, 2014 at 10:34 am

          Eu trebuie sa iti multumesc. E o viziune asupra ciupercilor dintr-un cu totul alt unghi.

  • Javra February 3, 2014 at 2:43 pm

    Dacă are proprietăţile curative cu care este lăudată, e interesantă. De altfel, a frumuşică pentru o ciupercă.

    • Ciupercomania February 3, 2014 at 3:02 pm

      Medicina orientala este una dintre cele mai vechi practicate si mai bine documentate, dar nu trebuie dusa la extrem, adica sa ne imaginam cu am mancat o ciuperca si traim vesnic.
      Totul se naste dintr-o viata echilibrata, nimic nu trebuie dus la extrem … cred ca undeva se suprapune cu toata filosofia asiatica…
      Ciuperca este curativa, da, dar nu te astepta le miracole peste noapte…

  • aliss February 4, 2014 at 8:12 am

    🙂

  • elly weiss February 22, 2014 at 11:28 pm

    I-am mai auzit numele acum vreo patru ani, chiar cinci. Cunosteam pe cineva care aproape ca propovaduia minunile pe care le face ciuperca asta. Nu stiu care e realitatea, ceva o fi desi nu prea cred in plante minune. In medicamente nici atat.
    Povestea ta insa e foarte frumoasa.

  • […] cândva o corabie ce spinteca mările, cutezătoare, dar astăzi nu mai e decât fantoma cheală a poveștilor de demult. Este o corcitură între corida unde taurul ia în corn orice fraier care îi iese în cale […]

  • Diana May 5, 2016 at 9:50 am

    Ganoderma! Citeam si nu stiam de unde cunosc denumirea! O prietena e fan cafea ganoderma! 🙂 Mi-am data seama despre ce-i vorba citidind comentariul scris de Elly (eram, probabil, sub influenta povestii, pe care o transpuneam in film de desene animate) 🙂

    • Vienela May 5, 2016 at 1:01 pm

      🙂 Mie imi plac mult numele pe care le-au dat oamenii ciupercilor. Intr-o perioada ma gandeam sa scriu pentru fiecare dintre ele cate o poveste. :)))

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.