Skip to main content

Legenda unui oarecare papagal

Șezătorile de altădată aveau scopul și farmecul lor, motiv pentru care unii bătrâni, nostalgici, încearcă să reînvie aceste mici adunări ori de câte ori au ocazia. Mi-a fost dat aseară să aflu o poveste interesantă, pe care vreau să o păstrez pe blog, pentru a-mi aminti…

Trăia cândva pe acest pământ un pui oarecare de papagal. Nu era nici mai gras, nici mai slab decât alți pui, nu era nici mai deștept, nici mai prost decât alți pui. Era cel mai banal, mai obișnuit, mai lipsit de originalitate pui de papagal. Se trezea la fiecare răsărit de soare, își mânca liniștit grăunțele, se îmbăia în praful drumului, își ciripea veselia țopăind pe crenguța lui. Sociabil din fire, puiul de papagal își făcuse o mulțime de prieteni prin ogradă, cu toate că locul lui (probabil) nu ar fi trebuit să fie acolo. Dar de unde să știe un biet pui de papagal unde este adevăratul său loc?

Încerca uneori un cățeluș să îl smotocească, însă puișorul, naiv cum deja îl știm, își imagina că și ”dihania” avea chef de giumbușlucuri. Îi făcea jocul sau îl ignora voit, sperând că așa va scăpa cu penele intacte. Mare greșeală! Cățelușul chiar încerca să îi smulgă puiului de papagal aripile, să îl împiedice să zboare. Când pasărea și-a dat seama de acest adevăr, era deja cam târziu. Ograda era plină de pene viu colorate, pe care vântul le împrăștia bezmetic și pe care pisicile, în joaca lor, le adunau fudule la pălării.

Mult prea târziu a aflat puiul de papagal și motivul pentru care îi fuseseră jumulite atâtea pene. Înțeleptul satului, un lup viteaz, i-a șoptit într-o seară secretul edificator: cățelușul făcea parte din tagma câinilor de ogradă ce aveau nevoie de papagali care să îi servească doar pe ei. Din păcate (sau din fericire?) pentru el, puiul de papagal învățase deja graiul lupilor, și chiar dacă ciripea subțirel, tot reușea să inducă orătăniile în eroare, făcându-le să creadă că urlă un lup adevărat, precum acel animal nobil ce își iubește atât de mult libertatea.

Morala 1: dacă alegi să stai în ogradă, nu te plânge că îți sunt jumulite penele.

Morala 2: dacă știi să ciripești în limba lupilor, învață să și lupți ca ei.

Morala 3: dacă înțeleptul satului e dispus să îți dezvăluie secrete, arată-i că meriți să le primești.

Comments
  • Cuvanta June 5, 2014 at 4:54 am

    Am avut un catel mic cat un Teckel dar care latra gros ca un caine lup. Daca il auzeai latrand nu indrazneai sa intri in curte :))

  • Radu June 5, 2014 at 5:39 am

    🙂 Asta îmi aduce aminte de un banc cu trei morale de pe vremuri. Mă duc să-l scrriu acum pe blog că şi aşa nu aveam nici o idee pentru azi! 🙂

  • A disparut | Amiralul.infoAmiralul.info June 6, 2014 at 7:39 am

    […] sa intru sa citesc acolo fiecare articol. Fal fel ma simt cand vad ca posteaza si Cronicarul sau Vienela. Sau […]

  • Javra June 7, 2014 at 9:14 pm

    Adevărul e că puţini sunt dispuşi să asculte sfaturile înţelepţilor, fiindcă adesea sunt luaţi drept senili şi depăşiţi de situaţie.

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.