Skip to main content

Lecția de blogging

Distribuisem aseară pe facebook articolul cu premiile câștigate la SuperBlog și mă pregăteam să închei programul când a apărut Vavaly. Am stat de vorbă și cum o vorbă naște alte două vorbe, de la discuția inițială am ajuns să împărtășim impresii despre blogging și despre noi, ca bloggeri. I-am trădat secrete de familie și am descoperit că îmi face o tot mai mare plăcere să discut cu ea. Îi spuneam la un moment dat că soacra mea vine în vizită și mă vede mai mereu cu nasul în calculator, scriind.

Pentru că nu pricepe bine ce înseamnă blogul și de ce pierd atâta timp la calculator, Mihai i-a spus că acesta este serviciul meu, că scriu la calculator și pentru asta primesc bani. Nu era nimic neadevărat în această afirmație, însă eu mă amuzam întotdeauna când îl auzeam, pentru că niciodată nu am considerat că aici am vreo obligație, pentru că nu scriu pe blog numai pentru bani sau că ar fi locul meu de muncă. Pentru mine, blogul a fost mereu o joacă mai serioasă, care m-a ajutat să mă cunosc mai bine, să cunosc oameni, să împărtășesc gânduri, din care am reușit, este adevărat, să câștig și ceva bani. O joacă și atât, o joacă ce mă făcea la început să râd ca nebuna în timp ce scriam! Mă distra ideea de a vorbi cu monitorul despre ceea ce îmi trecea prin cap.

Ei bine, Vavaly m-a sfătuit să iau în serios această joacă, să fiu prima care crede cu adevărat în munca pe care o fac, în efortul pe care îl depun pentru blog. Cum aș putea fi luată în serios, dacă eu nu mă iau în serios? Cum să tratez tot ceea ce fac pe blog și pentru blog ca pe o simplă joacă? “Până la urmă, oamenii ne percep așa cum ne percepem noi, iar dacă noi spunem că e joacă, de joacă vom câștiga. Nu trebuie neapărat să spui că este serviciu, dar poți înlocui expresia nu am timp cu o alta, sunt ocupată. Spui același lucru, însă este o schimbare de optică, de atitudine”, mi-a spus Vavaly.

Sigur, nu vreau să consider blogul ca pe un loc de muncă obositor, pentru că nu este așa, dar pot face mici schimbări. Drept urmare, în această dimineață am schimbat puțin ordinea obiceiurilor. Nu am băut cafeaua și nu am deschis calculatorul până când nu m-am spălat și îmbrăcat frumos. Scăpând așa devreme de pijamale, influențată probabil și de conversația cu care am adormit în minte, am acum senzația că pot face și alte mici schimbări care să contribuie la o mai bună stare de spirit. Mai presus de orice, am nevoie să cred în mine și în munca mea!

Pare că totul se leagă. Acum câteva zile, Vavaly și-a ales cuvântul care să îi fie călăuză în 2014: acțiune. Am ales pentru mine cuvântul speranță, pentru că mă trezesc de câteva zile optimistă, pentru că îndrăznesc să îmi fac planuri și sper să le duc la bun sfârșit, iar primul pas ce trebuie făcut este schimbarea de atitudine. A fost o lecție importantă de blogging și de viață, un capitol căruia nu îi acordam suficientă importanță până acum. Am vrut să îi mulțumesc încă o dată fetei care mi-a fost colegă în SuperBlog și cu care am rămas prietenă. Stau puțin încordată acum, de teamă că dezvăluirile mele o vor deranja, din cauză că nu i-am cerut acordul.

Comments
  • g.cojocaru January 4, 2014 at 9:07 am

    Una din minunile onlineului. Aduce in vietile nostre oameni frumosi ce ne influențează pozitiv vietile reale.

    • Vienela January 4, 2014 at 9:10 am

      Intr-adevar… A fost si unul dintre primele motive (poate cel mai important) pentru care am continuat sa scriu pe blog cu entuziasm…

  • Irina Cristina Ţenu January 4, 2014 at 9:19 am

    Frumos articol, Vienela! Si mie mi se spune des ca-mi pierd timpul pe net. Doar cei ca tine ma inteleg si accepta ceea ce fac. Restul considera blogul o mare tampenie, si nici intr-un caz o treaba serioasa. Eu ma consider norocoasa ca datorita blogului v-am descoperit pe voi. 🙂

    • Vienela January 4, 2014 at 9:48 am

      Pe unii dintre cei care nu ma inteleg am incercat sa ii lamuresc, cu altii nici nu mi-am mai batut capul, convinsa fiind ca nu vor intelege.
      La fel de norocoasa ma simt si eu… 🙂

  • Sonia January 4, 2014 at 9:23 am

    Dimineață, în timp ce-mi savuram cafeaua, mă gândeam că astăzi voi scrie despre… blogging. 🙂 și despre ce vreau eu să fac, în următoarea perioadă, cu blogul meu. Articolul tău mă impulsionează să-mi pun într-un articol gândurile. Dar să fac mai înainte niște găluște pentru supă și să mă uit la vreo 2 episoade din Downton Abbey. 🙂
    Ție îți doresc succes. Și să îți duci la îndeplinire toate planurile legate vienela.ro.

    • Vienela January 4, 2014 at 9:49 am

      Abia astept sa aflu ce planuri ai cu blogul, poate ma inspiri si pe mine. 🙂
      Mult succes iti doresc si tie, Sonia! Esti oricum pe drumul cel bun!

  • Bianca Badea January 4, 2014 at 9:30 am

    Unul dintre cele mai satisfacatoare lucruri este sa muncim cu drag. Cred ca asta facem noi pe blog. 🙂

    • Vienela January 4, 2014 at 9:50 am

      Intr-adevar, atata timp cat bloggingul este facut cu placere, nu il simti ca pe o povara si te bucuri de orice are legatura cu el. 🙂

  • psi January 4, 2014 at 9:32 am

    🙂 anul acesta mi-am propus să vă cunosc pe mulţi dintre voi!

    • Vienela January 4, 2014 at 9:51 am

      🙂 Anul acesta stiu sigur ca ne vom cunoaste…

  • Cristina P January 4, 2014 at 10:01 am

    foarte bun sfatul. si mie mi s-a spus sa iau mai in serios ce fac pe blogurile private …ca inca consider doar bloggingul la work ca munca si cele private…hobby
    insa, am acum un plan 😀
    dar cum zici tu, e o placere…daca aduce si bani, cu atat mai bine 😉

    • Cristina P January 4, 2014 at 10:14 am

      Si nu m-am referit la advertoriale. Se pot face bani din blogging si fara sa scrii advertoriale 🙂

      • Kadia January 4, 2014 at 11:22 am

        Sunt complet de acord cu tine, de fapt esti dovada vie, dar imi pare bine ca ai scris fraza asta. Bloggingul platit nu inseamna numai advertoriale.

        • Cristina P January 4, 2014 at 11:44 am

          Errr multumesc [acu ma faci sa rosesc] :))

        • Cristina P January 4, 2014 at 11:46 am

          Kadia, cum stii, eu am presat mult pe ideea de a face ceva din blog fara a te vinde sponsorilor.
          Ma bucur sa vad ca multi bloggeri gandesc asa si Vienela e fix in aceeasi categorie.
          Cred ca toti am trecut si prin faza SuperBlog – eu o recunosc , dar uitandu-ma innapoi a fost o greseala. Mi-am asumat-o si am schimbat macazul

          • Vienela January 4, 2014 at 12:40 pm

            Fetele, astept cate un mail detaliat de la voi cu sfaturi despre cum sa faci bani cu blogul fara sa scrii advertoriale. Nici unul dintre planurile mele nu poate vedea lumina zilei fara bani, iar banii de care dispun nu imi ajung nici pentru un rucsac si continutul unui rucsac. :))))

          • Cristina P January 4, 2014 at 12:47 pm

            ti-am scris ceva pe FB. desi noi am mai vb despre asta

  • Radu January 4, 2014 at 10:13 am

    Vienela, urăsc să dau sfaturi! De cele mai multe ori sunt luate ori în derâdere ori ca un afront personal!
    Eu spun că ar trebui să rămâi cum eşti şi să scrii cum îţi spune inima!
    Eu am pe blogul vechi advertoriale care au trecut pragul de ţ accesări şi nu au intrat nici pe departe în atenţia sponsorilor!
    Un a-lister îmi spunea nu demult că nu scriu pentru sponsori ci pentru cititori! Dar că o să câştig şi eu ceva cândva. 🙂 Ghinionul meu, dar nu m-aş simţi bine fără el!
    Succes pentru mai departe!

    • Vienela January 4, 2014 at 12:46 pm

      Pai nu am de gand sa ma schimb prea tare, Radu. Nici nu stiu daca as putea… Spun numai ca incerc sa imi regasesc increderea in mine si sa ma gandesc mai cu respect la ceea ce fac zi de zi.
      Sigur ca nu scriem pentru sponsori, ci pentru cititori. Mie mi se intampla, in functie de subiectul articolului, sa ma gandesc in timp ce scriu: oare ce va crede X sau Y despre asta? :))))

  • Mihaela January 4, 2014 at 11:10 am

    Cred ca asta e o lectie pentru noi toti, cei care scriem din pasiune!

    • Vienela January 4, 2014 at 12:48 pm

      Da, ar putea fi o lectie, daca am avea timp sa ne oprim o clipa asupra ei si sa vedem daca ni se potriveste.

  • Kadia January 4, 2014 at 11:34 am

    Mie mi se pare ca esti foarte serioasa si conștiincioasa, iar scrisul tau cred ca trebuie sa te multumeasca pe tine intai.

    • Vienela January 4, 2014 at 12:49 pm

      Asta pentru ca asa imi este felul, nu pot face lucrurile de mantuiala, insa tot aici apare si dezavantajul. Ma pierd in amanunte si nu mai vad padurea de copaci. 🙂

  • simsim January 4, 2014 at 11:45 am

    La multi ani!! Atata timp cat o sa pui pasiune in ceea ce faci nu are cum sa nu-ti reuseasca. Succes in noul an:*

    • Vienela January 4, 2014 at 12:50 pm

      La multi ani, Simona! Pasiune am pus inca din prima clipa, pentru ca tocmai asta m-a motivat sa imi fac blog si pasiunea ma face sa scriu in continuare, desi nu ma cred nici scriitor, nici formator de opinie sau alte balarii… :)))) Bafta sa ai si tu!

  • roxdumitrache January 4, 2014 at 12:03 pm

    Recunosc ca pentru mine blogul este doar oaza mea de recreere. Scrisul este doar o modalitate de spune cu voce tare ceea ce gandesc toata ziua. Uneori scriu mai rar desi as avea atatea de spus! Dar fie ca scriu sau nu, va citesc si asta este pentru mine un castig foarte mare! Sperantele sa-ti fie implinite!

    • Vienela January 4, 2014 at 12:52 pm

      Am si eu zile in care simt ca as vrea sa spun multe. Cu toate astea, tocmai in acele zile nu scriu nimic… Ma gandesc uneori ca sunt defecta… 🙂
      Iti multumesc frumos! Mult noroc sa ai in tot ceea ce faci!

  • Andreea D. January 4, 2014 at 12:38 pm

    Mmm, blogul e o joacă? Eu nu cred. Eu te văd serioasă, poate doar rapiditatea şi uşurinţa cu care scrii e ca o joacă: simplu şi distractiv.
    Cred că trebuie să-mi fac o listă cu planuri de viaţă+blogging pentru 2014 să văd dacă mă pot ţine de cuvânt…altfel s-ar putea să mă fac că am uitat şi să nu realizez nimic :))

    • Vienela January 4, 2014 at 12:55 pm

      De cand scriu pentru duzina de cuvinte m-am mai schimbat, sunt mai atenta la ceea ce scriu (exceptie fac unele advertoriale), insa tot nu pot sa nu zambesc in timp ce imi alearga degetele pe taste si nu pot spune nimanui in viata reala, la modul serios, ca blogul imi este ca un serviciu. 🙂
      Iti doresc sa ti se implineasca toate planurile pe care le vei proiecta!

  • Alexandra January 4, 2014 at 12:47 pm

    Dacă la tine e o joacă, mă întreb cum mai e la cei care chiar scriu doar de dragul de a nu sta degeaba. 🙂 Tu chiar pui suflet în toate textele tale și de asta te-am citit cu drag întotdeauna. Am fost mai absentă în blogosferă în ultima perioadă, dar de citit articole tot am citit și blogul tău a fost mereu pe listă. Sper să realizezi ceea ce ți-ai propus și să ne oferi la fel de multe texte frumoase.

    • Vienela January 4, 2014 at 12:57 pm

      Alexandra, am vazut si eu, cred ca ai vazut si tu, oameni care scriu pe bloguri si considera ca asta ii face sa fie importanti, cand de fapt ei nu ofera nimic. Cred ca asta este diferenta intre mine si ei… 🙂
      Stiu si iti multumesc mult! Nici eu nu am reusit in ultimele luni sa mai citesc blogurile cum faceam odinioara. Ma simt des lipsita de energie, poate si pentru ca nu ies pe afara, nu fac mare lucru…

  • Ana-Maria January 4, 2014 at 1:31 pm

    Mie imi placi asa cum esti….uneori buna ca pita proaspat scoasa din cuptor,alteori acida ca otetul balsamic din salata….dar cu miere si suc de lamaie , iese o limonada demential de gustoasa….si eu te vad ca pe o limonda tocmai buna de sorbit zilnic , atunci cand am nevoie de incurajare , de un zambet sau …pur si simplu , de deconectare!(desi suna tare aiurea asta cu deconectarea….pentru ca este mult mai mult de atat).
    Sa fie cum iti doresti tu , Vienela , si precum ai planuit…. 🙂

    • Vienela January 4, 2014 at 1:59 pm

      Ce imi place descrierea ta! Poate ca ar trebui sa o adaug la pagina mea “Despre”… 🙂
      Stii, eu nu spun ca vreau sa ma schimb la nivel major, ci doar sa am o stare de spirit mai buna. La acest capitol vreau sa lucrez…
      Sa fie! Sa iti fie si tie bine, tot mai bine!

      • Ana-Maria January 4, 2014 at 6:36 pm

        Ma bucur mult ca ti-a placut….
        Eu am scris ce am simtit….
        O stare de spirit buna intotdeauna este binevenita….eu am mult de lucru in domeniul asta si am sentimentul ca nu voi finaliza vreodata….si nici nu conteaza.
        Multumesc de urare!

        • Vienela January 4, 2014 at 8:41 pm

          Daca am reusi sa finalizam, probabil am gasi fericirea vesnica despre care vorbesc poetii. 🙂

  • mihaela pojogu January 4, 2014 at 1:55 pm

    Eu am oboist sa le mai dau explicatii unora si le raspund ca fac ceea ce-mi place cu timpul meu, liber sau nu, e al meu. Si imi place ceea ce fac, vreau sa am grija mai mult de corpul meu, chit ca asta va insemna sa scriu mai rar, dar sa se vada din ceea ce scriu ca sunt bine. Cateva kg in plus vor da si mai bine in pozele “fashion”.
    Sanatate, inspiratie si rasplata pe masura. Te pup!

    • Vienela January 4, 2014 at 2:11 pm

      Da, amandoua am avea nevoie sa ne ingrasam putin, desi din motive diferite.
      Bafta multa in tot ceea ce vei face anul acesta! Pupici!

  • vavaly January 4, 2014 at 3:16 pm

    am facut ochii mari citind articolul asta si mi a mers la inima faptul ca ai luat in considerare discutia noastra si ca sfaturile mele, care de fapt nu sunt sfaturi ci doar impartasirea a ceea ce fac si simt eu – dupa indelungi cautari-, te ajuta sa iri regasesti tonusul si optimismul.
    nu, nu ma supar. ba dimpotriva, ma bucur ca ai pus in cuvinte pentru ca, sunt sigura, si altora le va fi de folos. din discutii ies ideile grozave, nu din judecatul pe la spate si criticatul fara noima. decat sa stau sa plang de mila cuiva sau sa l critic, mai bine ma schimb eu si ii arat prin exemplu ca se poate si altfel. nu e mai frumos asa?
    eu te imbratisez cu drag si simt ca din cautarile si colaborarile noastre, ale tuturor, se pot naste proiecte si fapte frumoase.

    • Vienela January 4, 2014 at 8:45 pm

      Am simtit putina teama pentru ca nu te cunosc foarte bine deocamdata si nu stiam cum vei reactiona, desi intuitia imi spunea ca nu va fi de rau. 🙂
      Stii cat de bine m-am simtit astazi? Si cat de curajoasa?
      Tocmai ce ti-am citit comentariul de la sonia si am zambit larg… Sper sa ne putem implica in cat mai multe asemenea proiecte, sa facem ceva cu adevarat constructiv…

  • nespusdemult January 4, 2014 at 3:53 pm

    Scrisul poate reprezenta altceva pentru oricine!

    • Vienela January 4, 2014 at 8:46 pm

      Hei, nu te-am mai vazut de mult! La multi ani!
      Intr-adevar, pentru fiecare dintre noi, scrisul reprezinta altceva…

  • Javra January 4, 2014 at 4:16 pm

    Adevărul e că blogul, chiar dacă nu-i un job, e cronofob şi trebuie să-l alimentezi tot timpul. Pe de altă parte, ne ajută să ne facem prieteni fără să ieşim din casă. Dar această socializare pe net e foarte înşelătoare. Ca şi folosirea excesivă a calculatorului: putem “uita” să mai scriem de mână[ şi tabla înmulţirii. Iar atunci când ne putem face prieteni offline, să întâmpinăm dificultăţi. Mai mult decât atât, în ciuda atâtor prieteni online, să stai multă vreme cu nasul în calculator înseamnă, în cele din urmă, singurătate…

    • vavaly January 4, 2014 at 4:42 pm

      tocmai de aceea ideal este sa le imbini in proportii potrivite pe toate. si tot benefic este ca , pe cei ce i simti aproape in online, sa ii transferi si in offline :). singuratatea e in noi si depinde doar de noi sa o contracaram. ca si scrisul de mana. eu am si jurnal personal scris de mana. si toate calculele le fac fara calculator :). tot despre proportii si alegeri e vorba .

      • Javra January 4, 2014 at 7:27 pm

        Văd că ai înţeles că doream să scriu despre blog că e “cronofag” şi a ieşit un cuvânt inexistent. Aşa este, ar trebui să încerci să le combini pe toate. Nu ştiu când ai tu timp pentru toate astea, când eu mai găsesc greu vreme să vizionez un episod de serial. Simpla lecturare a unor articole de blogurile apropiaţilor îmi ia o mulţime de timp. Dar să mai şi scriu comentarii… Şi deodată realizez că m-am ocupat de blogurile altora, şi de al meu, nu.

        • Vienela January 4, 2014 at 8:51 pm

          Blogul rapeste intr-adevar mult din timpul liber si devine o adevarata arta impartirea intr-un mod fericit a timpului. Unii reusesc, altii nu prea. De cateva zile m-am decis sa imi fac timp pentru a raspunde comentariilor. Ghici ce? Aproape ca nu stiu cum sa ma mai impart pentru a citi alte bloguri si a comenta.
          Eu inca mai am zile in care scriu mult de mana, iar socoteli cu calculatorul nu cred ca am facut de zece ori in viata mea. Pana nu insir cifrele pe hartie nu ma simt bine. 🙂
          Singuri ni se poate intampla sa fim chiar si in viata reala, chiar si cand suntem inconjurati de oameni…

  • Silving January 4, 2014 at 4:57 pm

    Vavaly apare de obicei la momentul potrivit 😉 Si pe mine m-a oprit cumva din a mai inceta a scrie pe blog,cand aveam niste ganduri din astea…si ea aparuse la mine si a rasfoit mai mult (mai fusese de vreo 2-3 ori dar asa,mai pe fuga) si mi-a zis ca multe a mai descoperit la mine si ca nici nu avea idee. Am luat-o atunci ca pe semnul asteptat,ca imi doream un semn sa-mi arate ce sa fac,da ori ba.
    Asa ca,vad ca si la tine a avut influenta pozitiva,inseamna ca e o fata pozitiva ea insasi.Pai sa stii! Du-te la serviciu,chiar daca e in living-room.Cu speranta 🙂
    Ia sa scriu si eu despre cuvantul meu! Na poftim,un lant de cuvinte ati starnit,deja cu 3 zale 🙂

    • Vienela January 4, 2014 at 8:53 pm

      Mi-a venit si mie de cateva ori sa te scutur asa, incetinel, sa iti arat ca trebuie sa ai mai multa incredere in tine si in ceea ce poti face. Ma bucur ca nu am fost singura care a vazut ca ai potential. 🙂
      Deja ma amuza gandul ca ies din dormitor si plec la serviciu la doi pasi mai departe. :)))) M-as putea juca asa cum ma jucam in copilarie, sa tarasc si o servieta dupa mine. :)))

      • Silving January 5, 2014 at 2:11 pm

        Nu cred ca era vorba neaparat de incredere,cat de indoiala,nu stiam ce sa fac cu blogul,nu prea mai aveam chef de scris,mai puneam poze,cate o ilustratie,eram asa,nehotarata eu cu ce voiam sa fac si incotro.Ma gandeam ca un blog e pt.scris in principal,ori eu nu mai aveam chef.Acum mi-am gasit drumul,zic,si nu ma mai intereseaza decat sa-mi fac timp si sa am inspiratie sa desenez.

        Pai doar stii ca sunt oameni care au biroul langa casa ;).Chiar si un magazin daca ai avea,in veranda din fata casei,tot nu te-ai duce sa vinzi in pijamale,nu? :)))

        • Vienela January 5, 2014 at 7:14 pm

          Mie imi pare bine ca ai ales sa ramai langa noi, pentru ca orice ai posta pe blog poate fi o lectie, un indemn sau poate schimba dispozitia. Plec mai mereu bine dispusa de la tine. 🙂
          Corect! In primele luni asta a fost cea mai mare bucurie a mea, ca nu trebuie sa dau pijamaua jos in primele ore ale diminetii… Acum imi dau seama ca nu a fost bine… 🙂

  • Silving January 4, 2014 at 5:04 pm

    In plus- normal ca intai a fost o joaca,sa-ti dai seama ce vrei,daca vrei asta,iti place,nu… cam asa incep multe,in joaca,apoi devin serioase.Asa ca nici atitudinea ta de pana acum nu cred c-a fost nepotrivita 🙂

    • Vienela January 4, 2014 at 8:57 pm

      De-a lungul timpului, am tot oscilat intre diverse dorinte, nu stiam niciodata exact ce vreau si cum vreau, dar acum incepe sa prinda contur o dorinta… Nu, nici nu cred ca am avut o atitudine nepotrivita, doar ca mereu e loc de mai bine… 🙂

  • Adriana January 4, 2014 at 6:44 pm

    Eu nu am reusit pana acum sa fac cine stie ce bani cu blogul meu. La superblog am observat ca nu castiga decat bloggeri mari!

    • Vienela January 4, 2014 at 8:59 pm

      Eu am impresia ca ai observat gresit (care dintre castigatori era inainte de competitie blogger mare?) sau intri aici numai pentru a spama… Serios, lasi link spre un site de advertoriale si spui ca nu ai castigat bani cu blogul?

  • […] Vienela a primit o lecţie de blogging: „Pentru mine, blogul a fost mereu o joacă mai serioasă, care m-a ajutat să mă cunosc mai bine, să cunosc oameni, să împărtășesc gânduri, din care am reușit, este adevărat, să câștig și ceva bani. O joacă și atât… Mă distra ideea de a vorbi cu monitorul despre ceea ce îmi trecea prin cap. […]

  • George Ginghina January 5, 2014 at 2:26 am

    Mi se pare foarte tare ca te-ai tinut pana acum si sper sa o faci si in continuare. Numarul de comentarii pe care il ai la aproape fiecare articol dovedeste cu lejeritate cat de citita esti.

    • Vienela January 5, 2014 at 7:56 am

      Bine ai venit, George!
      Voi continua sa scriu pe blog cu aceeasi placere atata timp cat voi putea, sper eu cat mai mult (ideal ar fi pana la adanci batraneti) ceea ce va doresc si voua! 🙂

  • […] rude, de prieteni și asta este ceea ce contează cu adevărat. Aș privi, mai degrabă, înainte. Vienela propune să ne alegem fiecare un cuvânt definitoriu pentru noul an. Mi-a plăcut ideea și m-am […]

  • Zina January 5, 2014 at 7:39 am

    La mulți ani și la mulți bani ! Blogging-ul să-ți aducă mulțumire în suflet și bani în pungă, dragă Vienela, că ai destulă minte ca să scrii și pe placul cititorilor obișnuți și pe placul sponsorilor. Succes !

    • Vienela January 5, 2014 at 7:57 am

      Iti intorc cu mare drag urarile, Zina! Sanatate, putere de munca, inspiratie si multi cititori sa ai! Bafta si tie!

  • […] să îl scot la lumină, dar în acelaşi timp aş vrea să mai las puţin pe prima poziţie Lecţia de blogging, pentru eventualii […]

  • Foto de inginer January 5, 2014 at 10:38 am

    La multi ani, Vienela! Sa te duci cu placere la “munca” inca 100 de ani!!! 🙂
    Trebuie sa crezi in tine si in munca ta pentru ca ai talent !

    • Vienela January 5, 2014 at 7:16 pm

      La multi ani, Nicoleta! Iti multumesc mult si iti doresc sa ai un 2014 minunat, cu sanatate si multe impliniri!

  • Irealia January 5, 2014 at 2:20 pm

    Mi-a plăcut tonusul articolului, e aproape molipsitor. Cât pe-aci să mai pun și eu un plan, două, la cuptor, să se coacă. Dar aștept să treacă ianuarie, nu-mi place luna asta. În locul tău alegeam cuvântul ”încredere” în detrimentul speranței, dar am eu o fixație cu asta din urmă. 🙂
    Printre rânduri intuiesc, cred, exact ce-ți lipsește și cred că așa cum te-ai pornit, ești pe drumul cel bun înspre împlinire. Și-atunci să vezi delicii! 😉

    Vavaly e bună la casa omului și e de cursă lungă. Mie-mi stă alături de vreo 5 ani și zău dac-am meritat tot timpul. Dar așa-i ea, nu trebuie să meriți dacă-i ești drag.

    • Vienela January 5, 2014 at 7:19 pm

      Sincera sa fiu, as fi avut nevoie de mai multe cuvinte pentru a defini ceea ce vreau de la acest nou an, dar eram pe fuga, mergeam din blog in blog si am ales primul cuvant care mi-a trecut prin cap. 🙂 Nu este rea nici speranta… Ce ne-am face fara?
      O intalnisem de multe ori prin blogosfera pe Vavaly, dar nu stiu de ce am asteptat superblogul pentru a vorbi cu ea… Acum stiu ca o vreau si eu cel putin 5 ani langa mine. 🙂

  • 2014 Artă / The White Horse | SILVING January 5, 2014 at 10:19 pm

    […] al meu o sa primească numele Artă.Că știu că și alții își botează anul pe care îl cresc din fașă și îl privesc cum se ridică și merge și trece […]

  • diana r January 6, 2014 at 12:00 am

    ….ar trebui sa te iei în serios !!!!! ai putea face lucruri tare “serioase” cu tot ce scrii !!!!

  • […] rude, de prieteni și asta este ceea ce contează cu adevărat. Aș privi, mai degrabă, înainte. Vienela propune să ne alegem fiecare un cuvânt definitoriu pentru noul an. Mi-a plăcut ideea și m-am […]

  • elly weiss January 28, 2014 at 7:26 pm

    De ce sa nu faci ceva la modul serios daca si castigi ceva? Mi se pare foarte normal 🙂

  • 2014, un an ca oricare altul? | Iubesc Viaţa December 31, 2014 at 12:06 pm

    […] trecut, după cum mi-a reamintit Vavaly, am ales călăuză pentru 2014  cuvântul Speranţă, un cuvânt încărcat de emoţii, un soi de zbor spre înalt, indiferent de condiţiile meteo. […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.