Skip to main content

Kamceatka, o carte scrisă de Marcelo Figueras

Kamceatka, scrisă de Marcelo Figueras, mi-a atras atenția prin titlu. M-a făcut să o doresc de cum am citit descrierea găsită pe site-ul editurii ALL (cu această ocazie răspund și celor care mă întreabă după ce criterii îmi aleg cărțile). Kamceatka este nu doar un teritoriu “misterios și îndepărtat, cu urși fioroși, cratere fumegânde învăluite în vapori de sulf și vârfuri muntoase acoperite de zăpezi eterne”, ci reprezintă și ultimul cuvânt pe care Harry îl aude din gura tatălui său. Cu un asemenea început, cartea are puterea de a reține cititorul, de a-i trezi curiozitatea, de a-l face să își imagineze câte în lună și în stele despre ceea ce va urma. Și totuși, parcă nimic nu anunța cu adevărat frumusețea ce avea să mi se dezvăluie.

Marcelo Figueras reușește, în fraze simple și clare, să descrie atmosfera apăsătoare din Argentina anului 1976, dar și toate temerile, speranțele și bucuriile unui copil de zece ani a cărui viață o ia razna când părinții decid brusc că a sosit momentul să se ascundă de autorități într-un sat de lângă Buenos Aires. Băiatul găsește într-un sertar, în noul său dormitor, o carte despre Houdini și își promite că se va face magician cândva. Pentru început, deoarece nu știe (deocamdată) nimic despre tehnicile folosite în evadări, alege numele pe care îl va folosi cât timp va sta departe de casă: Harry – după marele iluzionist, desigur.

“Și cuvintele există în timp. Unele cad victimă neîntrebuințării și rămân închise în cărți pe care nu le mai vizitează nimeni, ca pe bătrânii din azile. Altele se schimbă pe parcursul vieții, pierzând anumite caracteristici și dobândind altele. Cuvântul tată, de exemplu… Niciunul dintre noi nu se gândește că tată este doar un animal mascul; cuvântul ne evocă figura unui bărbat amabil, care este prezent în viața fiilor săi dându-le protecție, iubire și ghidându-i.

Rupt de tot ceea ce cunoștea, fără prieteni, fără lucrurile sale dragi, dar mai ales fără jocul sau preferat – TEG, tactică și strategie de război -, copilul de numai zece ani este nevoit să își caute, alături de fratele său mai mic, “Piticul”, alte distracții, să spargă cumva monotonia unei vieți trăite pe ascuns, sub nume și identități false. Cei doi observă că zilnic se aruncă în piscina din curte cel puțin un broscoi curajos (ori poate inconștient, sinucigaș), ce nu își dă seama la timp că nu există cale de întoarcere. Pentru a-i salva, copiii inventează o antitrambulină care să îi ajute pe broscoi să iasă din apă, așa cum trambulina îi ajută pe oameni să intre în apă. Să fie și acesta un mod prin care Harry ne spune că ar vrea un drum de întoarcere sigur spre lumea pe care o cunoaște?

kamceatka carte

De regulă, realitatea și frumusetile ei sunt mai neverosimile decât orice ficțiune. Ce scriitor ar putea inventa dragonul de Komodo, forma amigdalelor sau modalitățile specifice în care ne reproducem? Ce imaginație ar putea concepe recifele de corali pornind de la mici animale care secretă calciu prin corpurile lor? Cine ar avea curajul să creeze o lume ca a noastră, dominată de urmași ai broscoilor, ai broaștelor, ai salamandrelor și ai tritonilor?

Inteligent și intuitiv, Harry încearcă să înțeleagă lumea adulților, să își explice schimbările care au permanent loc în viața familiei sale, dar și a țării, iar atunci când simte că situația este de nesuportat, când îl apucă frica de realitate, băiatul se refugiază în Kamceatka. E locul unde poate lupta cu natura potrivnică, la fel cum e locul pe care tatăl său îl alegea întotdeauna în jocul TEG pentru a-și construi strategia cu ajutorul căreia câștiga fiecare partidă.

Continuăm să fim niște ființe nesigure, la fel de nestatornice ca linia de nisip ud de pe coastă. Continuăm să fim ființe de lut, cu suflul divin încă proaspăt pe obraji. Continuăm să fim amfibieni, visând la apă atunci când ne aflăm pe uscat și visând la uscat atunci când înotăm în ape întunecate.

Kamceatka este, la prima vedere, o carte despre o familie de intelectuali care se refugiază, împreună cu cei doi copii, din calea autorităților. La o privire mai atentă, cititorul înțelege că este o poveste despre viață și introspecție, despre felul în care un copil de zece ani încearcă să rupă ambalajul în care părinții au împachetat realitatea. O poveste despre căutarea sinelui, a siguranței, a stabilității într-o lume care se prăbușește. Cartea este împărțită în capitole amintind de orarul școlar: Prima oră – Biologia, A doua oră – Geografia, Recreație, A treia oră – Limbajul, Recreație etc.

Toate drumurile duceau către o întrebare incorectă. Câteva zile, am crezut că eram condamnați la tăcere. Nu știu cine a început, el sau eu… Pentru că ne erau interzise întrebările incorecte, probabil că mi-am stors creierul în căutare de întrebări corecte, pe care le puteam pune cu voce tare, în gura mare, la lumina soarelui, pentru că nu îmi plăcea să fiu oprit de la a întreba – încep prin a-ți interzice câteva și apoi ți le interzic pe toate – , și e frumos să pui întrebări, cel ce nu mai întreabă e lipsit de viață, e mort. Atunci am descoperit filonul salvator. Existau anumite întrebări care păreau elementare, evidente, dar al căror răspuns nu-l cunoșteam.

Care sunt aceste întrebări puteți afla din Kamceatka. Pe alocuri amuzantă, pe alocuri serioasă, Kamceatka este o carte potrivită pentru orice vârstă, o carte pe care cu greu o poți uita, dacă ai avut norocul să o citești, o carte a cărei recenzie nu poate spune nici pe departe cât de sensibilă, distractivă și deopotrivă dureroasă poate fi o zi de școală, dacă se întinde pe 305 pagini.

Mereu veneam până aici cu încă doi prieteni, Podetti și Alberto, un nepot al lui Salvatierra. Într-o zi, Podetti s-a urcat pe stâlp și a început să facă pe statuia. L-a imitat pe Gânditorul lui Rodin, a interpretat un David pe jumătate efeminat și apoi a spus: Acum o să imit un îngeraș de fântână. Și-a dat jos pantalonii și a început să facă pipi pe noi. Ce tâmpit! Râdea ca o hienă, până ce eu și Alberto am început să vâslim și l-am lăsat în vârful stâlpului. A trebuit să înoate jumătate de lagună ca să ne ajungă din urmă!

Comments