Skip to main content

Jurnalul unui Sultan

Acesta este manuscrisul unui Sultan, scris cu lacrimi colorate. Jurnalul a rătăcit prin lume mulţi ani, neştiut de prea mulţi oameni şi s-a întors acolo unde îi era locul, pentru a fi mărturie a existenţei lui Sultan.

04. 05. 1988. Mă joc alături de fraţii mei prin iarba deasă, care îmi atinge mustăcioara gingaşă. Sunt cel mai mare dintre fraţi, cel mai frumos, cel mai puternic, probabil şi cel mai inteligent. Unul dintre ei mă muşcă de ureche, deşi i-am spus de multe ori că nu suport aceste glume. Drept răzbunare, l-am dat peste cap şi l-am muşcat de gât până când a strigat-o pe mama, care m-a pedepsit. Stau trist lângă prunul înverzit, nebăgat în seamă de nimeni. Cu dinţişorii mei de lapte rod un lemn găsit în apropiere.

Abia seara, la culcare, mama mi-a dat voie să stau aproape de ea şi chiar m-a lins acolo unde mă muşcase. M-am înghesuit în stratul moale şi cald de blană, de unde până mai ieri beam lapte.

05. 05. 1988. Nu ştiu ce mi se întâmplă şi sunt cam speriat. Nişte fiinţe semănând cu ciobanii noştri, dar mai slabe şi mai prietenoase, mă tot îmbie cu o brânză dulce, de culoarea pământului, căreia îi spun ciocolată. Mă apropii tiptil şi înfig colţii în ea. Nu mă pot abţine. Este mai bună decât laptele mamei, mai bună decât zerul ciobanilor, aşa că mai cer schelălăind o bucăţică. M-am lăsat prins în braţe de acest băiat, sperând că îmi va mai da ciocolată. Dar fata decide că mi-a ajuns. Mă duc tot mai departe de mama mea. Mă ţin în braţe cu rândul, văitându-se că sunt greu. Cât de greu poate fi un ciobănesc mioritic care nu a împlinit două luni? Când mă lasă pe jos, mi se înmoaie genunchii de spaimă şi cad. Ce îi distrează pe ăştia atât de tare?

Sunt bucuroşi. Vorbesc între ei de parcă eu nu aş înţelege.  Spun că eu sunt cel mai frumos cadou pe care băiatul l-a primit vreodată de ziua lui. Alo!!! Eu nu sunt cadou, eu sunt căţel.

06. o5. 1988. Nu a fost vis. M-am trezit într-un adăpost al naibii de călduros. Dacă aş putea ieşi de aici… Dacă aş putea da blana jos… Mama… Începe să fie mai bine… De cum a intrat în casă, băiatul mi-a adus salam. Fata îmi dăduse deja lapte şi apă. Mi-au pus o zgardă la găt, mai frumoasă decât cea pe care o purta mama. Unde vor să mă ducă? E tot mai bine. Iarbă!!! Alergăm!!! Băiatul mă trânteşte în glumă la pământ. Îl muşc în glumă de mână şi fug după fată. Am aflat că o cheamă Vienela. Nu o pot striga pe numele ăsta imposibil, aşa că va trebui să răspundă la numele pe care i l-am dat eu: Ham! Ham-Ham! Pe băiat îl voi striga Ham! pe un ton mai serios, pentru că şi el este mai sobru.

Ne-am jucat toată ziua pe câmp. Seara am căzut frânt de oboseală pe covorul din dormitor. Învăţ cuvinte noi. Au decis să mă strige Sultan. Trebuie să ţin minte acest nume.

Comments
  • Taraboste November 13, 2012 at 4:52 pm

    Daca animalele ne-ar putea vorbi … 🙂
    Probabil ca si-ar pierde in timp din farmec … poate ca-i mai bine ca sunt necuvantatoare si ne putem imagina povesti frumoase ca a ta 😀

  • CARMEN November 13, 2012 at 4:58 pm

    frumos, curajos, puternic, inteligent…parca îl vad pe Sultan, jucându-se cu fetita Vienela… adica Haham ;)) Adorabila pagina de jurnal!

  • melly November 13, 2012 at 5:07 pm

    Ce cuvinte frumoase! Si gestul vostru de a-l aduce acasa e si mai frumos. Stima!

  • Nice November 13, 2012 at 5:38 pm

    Simpatic foc Sultan, cred ca l-ai indragit foarte tare… Imi place cum a scris jurnalul ciobanescul tau, sper ca are si o continuare… 🙂 Imi imaginez ca au existat destule aventuri si are ce povesti. 😀

  • Intuneric November 13, 2012 at 7:09 pm

    Eu tocmai am citit epitaful lui Smiley, defunctul motan-junior al verilor mei (de 2 si 9 ani), caruia un caine i-a rupt capul… Daca i-ar intocmi cineva biografia, cred ca acest ultim capitol – sangeros – ar fi fost extrem de palpitant.

    Da, stiu, sunt rautacios, dar pisicile nu m-au incantat niciodata.

  • Leapsa stomatologica | Ironia.ro Blog November 13, 2012 at 8:44 pm

    […] de dinti pe care o bagi zilnic in gura? Da, nu este comestibila!   Leapsa o pasez catre : Vienela, Taraboste si cine mai vrea sa o […]

  • Rudolph Aspirant November 13, 2012 at 9:36 pm

    Da, dar eu m-am speriat cand am aflat ca i s-a oferit ciocolata, ca am citit ca ea poate fi chiar toxica otravitoare pt caini in cantitati atat de mici cat 1,5 grame per kg (de greutate de caine), iar la 30 grame per kg poate fi chiar fatala, (sau doze chiar de 10 ori mai mici in cazul ciocolatei negre amare cu cantitate de cacao mai mare). Simptomele de toxicitate sunt varsaturi si diaree, apoi pot surveni chiar convulsii. In plus se metabolizeaza ff lent, si cainele poate suferi pana la 3 zile dupa numai cateva patratele de ciocolata. E toxica si pt pisici, insa pisicile nu sunt la fel de tentate ca cainii de a manca prea multa ciocolata deoarece ele nu simt gustul de dulce, pe cand cainii il simt si chiar le place.

    • Rudolph Aspirant November 13, 2012 at 9:42 pm

      Ma rog, acum sper ca nu am oferit informatii pt activistii anti-caini vagabonzi si sa inceapa toti pensionarii sa ofere ciocolata cainilor vagabonzi de pe strazi in loc sa o duca acasa pt nepoti.

      • Rudolph Aspirant November 13, 2012 at 9:44 pm

        Pot sa si vad acuma bunicutele Romaniei duse la arest politic deoarece au oferit ciocolata cainilor vagabonzi din jurul blocului !

        • Ioana K-Man November 14, 2012 at 6:08 am

          Exaxt la asta na gandeam si eu. Ciocolata este toxica pt caini, plus ca salamul la catei asa mici poate provoca boli extrem de grave, chiar mortale, precum parvoviroza.

          • mixy November 14, 2012 at 10:37 am

            în 88 când a scris Sultan pagina asta, nu cred că stabilise nimeni cât de toxică e ciocolata pentru câini 🙂 și uite că s-au perpetuat

          • silavaracald November 15, 2012 at 7:48 am

            Parvoviroza, dupa cum arata si numele, e data de un virus, nu de salam. Virus pe care il culeg de pe iarba de obicei.
            Oricum, mezelurile nu prea sunt indicate animalelor (nici chiar oamenilor, avand in vedere ce contin), dar cand era Vienela mica imi inchipui ca inca nu aparusera concentratele pe care le dam astazi (care inca nu stim cat sunt de sanatoase si ele…)

          • Vienela November 20, 2012 at 6:08 am

            Nici nu stiam pe atunci despre efectele pe care ciocolata le-ar putea avea asupra cainelui… Intuiam ca nu este prea buna, dar ne-am folosit de ea pentru a-l atrage. :))

  • elly weiss November 13, 2012 at 10:38 pm

    Dragut jurnalul lui Sultan 🙂 Foarte frumos scris!
    Erati destul de mari. Si el cred ca era extraordinar.
    Sultan…s-a dus de cam mult timp. Asta m-a intristat putin…

  • pandhora November 13, 2012 at 10:47 pm

    sper ca va avea o lunga continuare jurnalul lui Sultan 🙂
    ce nume frumos a primit cel mai frumos dintre fratiori…mi-a placut atat de tare cum stia Sultan sa va spuna pe nume 🙂

  • Dana November 14, 2012 at 12:17 am

    Si eu mi-am dorit intr-o vreme un Sultan. Eram indragostita de ciobanesti. Mi s-a explicat ca, din pacate, la bloc nu prea e loc pentru sultanii plini de energie si dornici de joaca. Cam asa e…

  • spanac November 14, 2012 at 1:36 am

    imi zice ca ai virusi!
    e raportat site-ul ca virusat.
    wtf?

  • doiparinti November 14, 2012 at 12:40 pm

    Sper sa le luam si noi un animalut copiilor … dar cred ca vom incepe cu un pestisor.
    La bloc este cam complicat cu un caine.

  • Hapi November 14, 2012 at 1:25 pm

    Un prieten nou? Sa va fie de bine 🙂

  • Radu November 15, 2012 at 6:20 am

    Ciobanesc la bloc?
    O sa plangi dupa un Kirby :))

  • Mala Teaha November 15, 2012 at 6:46 pm

    Maiiii…la inceput am crezut ca are legatura cu Suleyman…dupa aceea m-am dumirit si-am citit o bucatica sensibila de scriere, in stilul cu care ne-ai obisnuit !

  • Jurnalul unui Sultan 2 | Iubesc Viaţa November 20, 2012 at 6:15 am

    […] mângâie, îşi dau cu părerea despre mine de parcă nu aş fi aici. Toţi se pricep la dresajul câinilor ciobăneşti, toţi ştiu ce trebuie să mănânc, toţi ştiu că sunt un câine sociabil, vioi, inteligent şi […]

  • Diana November 20, 2012 at 9:33 am

    Ciocolata e toxica pentru catei! Sigur, in exces… 🙂
    Ce poveste minunata-minunata-minunata! Cand catelusul incepe sa exploreze locul nou in care e adus… Superb, draga Ham! Ham-Ham! 🙂
    Viata fericita!

  • […] altă soluție, însă nu vreau să îi mai văd pe străzi. Vă pot spune zeci de povești despre câinii pe care i-am crescut și i-am iubit. Vă pot spune alte zeci de povești despre zilele în care mă întorceam în casă […]

  • Jurnalul unui Sultan 3 | Iubesc Viaţa January 8, 2014 at 11:19 pm

    […] Jurnalule drag, nu te mira și nu te supăra că ai rămas singur o perioadă. Viața mea este tot mai agitată, […]

  • Viață de pisică | Iubesc Viaţa July 25, 2014 at 6:13 pm

    […] de pisică. Așa se va numi jurnalul meu online, al treilea jurnal de pe acest blog, după Jurnalul unui Sultan și Jurnalul de femeie simplă, căci tocmai m-am decis să intru în rândul lumii și să vă […]

  • Jurnalul unui Sultan 5 | Iubesc Viaţa April 28, 2016 at 10:07 am

    […] a dat curs primei porniri și m-a certat rău, mai rău ca oricând. Dacă nu ar fi draga de Ham! Ham-Ham!, care îmi încurajează orice impuls și apreciază fiecare operă de artă ce îmi iese din […]

  • Jurnalul unui Sultan 4 | Iubesc Viaţa May 5, 2016 at 12:43 pm

    […] 06. 1988. Ieri am trăit una dintre cele mai emoţionante zile, o zi bună de consemnat în Jurnalul unui Sultan. Uitată era cearta, uitate privirile tăioase. Ne-am bălăcit în apa unui lac, am revăzut […]

  • Jurnalul unui Sultan 6 | Iubesc Viaţa May 6, 2016 at 10:07 am

    […] Jurnalul unui Sultan 1 […]

  • Jurnalul unui Sultan 7 | Iubesc Viaţa April 26, 2017 at 6:34 am

    […] Jurnalul unui Sultan […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.