Skip to main content

Jurnalul unui Sultan 2

07. 05. 1988.  În dimineaţa aceasta le-am cunoscut prietenii. Sunt cam nesuferiţi, dar îi voi suporta de dragul noilor mei stăpâni. Vor să mă scarpine,  să mă mângâie, îşi dau cu părerea despre mine de parcă nu aş fi aici. Toţi se pricep la dresajul câinilor ciobăneşti, toţi ştiu ce trebuie să mănânc, toţi ştiu că sunt un câine sociabil, vioi, inteligent şi curajos. Dar nici unul nu îşi dă seama că m-am ataşat de Vienela şi de prietenul ei, că sunt rezervat faţă de străini, că pot fi cel mai bun paznic.

Au apărut şi primele probleme. Bătrâna care locuieşte cu noi în casă şi căreia fata îi spune maia, nu mă suportă. Nu îmi dă voie să stau în pat, iar când mă prinde singur, mă alungă pe balcon. Supărat, am început să latru, chemând-o pe stăpâna mea. O voce dintr-un alt balcon îmi zgârie urechile şi atunci latru mai tare. Ham! Ham-ham!

08. 05. 1988. Ieri am înţeles că nu am voie să latru pe balcon. Avem nişte vecini tare sensibili. Dar eu mai mult plângeam, era un biet scheunat, nu lătram cu adevărat. E vina mea că am vocea groasă? Tot ieri am avut o întâlnire emoţionantă cu nişte pui de om. Îmi plăceau, dar erau cam obositori. Unul m-a tras de urechi, altul credea că sunt cal şi încerca să se urce pe spatele meu. Mi-au dat biscuiţi.

Astăzi ne-am întâlnit iar în faţa blocului, dar i-am evitat elegant, prefăcându-mă că sunt interesat de câteva fire de iarbă răsărite prin asfaltul crăpat. Nu se mai apropie atât de tare de mine, de când unul dintre copii m-a tras de coadă, iar eu am întors capul spre el să îl muşc, aşa cum făceam cu fraţii mei la stână.

09. 05. 1988. Prima mea jucărie. Un căţelus de pluş, despre care stăpânii mei spun că seamănă leit cu mine. Are blana neagră, cu o pată albă pe piept. Tot albe îi sunt lăbuţele şi vârful cozii. Ne vom juca doar în casă, din câte înţeleg.

Ies mult pe afară în fiecare zi. Alerg pe câmpul care miroase puternic a cimbrişor. Avem o mingiuţă cu care ne jucăm. Băiatul o aruncă în iarbă, cât mai departe de mine. Ştie că îmi place să alerg. Obosesc repede, dar îmi place să lupt cu el, să ne tăvălim. Aş vrea să îi dovedesc că pot rămâne în picoare chiar şi când mă ia de ceafă, încercând să mă răstoarne. Nu reuşesc. Pic mereu pe o parte.

Doar seara, la culcare, când răsare luna, îmi amintesc de mama mea şi o chem. Nu mă aude şi atunci urlu mai tare, tot mai tare… Nu vine…

Comments
  • doiparinti November 20, 2012 at 7:39 am

    Tare mult mia-s dori un catelus pentru copii … dar ma gandesc cu groaza la ce balamuc va fi in apartament … si n-am curajul sa fac pasul asta.

  • Szasz Sebes Paul November 20, 2012 at 8:53 am

    Sfarsitul e de nota 10

  • […] CARMEN,Vania Petrecerea praznicelor (Poveste de Crăciun),Vienela Jurnalul unui Sultan 2, Daurel Mie imi convine, Zina MODA ANILOR 70 – pantaloni clopot și pantofi cu platformă, […]

  • Diana November 20, 2012 at 9:27 am

    Pe mine m-ai induiosat pana la lacrimi! Nu, nu imi curg pe obraz, pentru ca nu prea mai pot sa fac asta… Catelus drag… Ce bine ca il iubeste Vienela 🙂 si lui ii va fi bine langa ea, cu ea… Cainii, in general, iubesc toti membri familiei in care sunt primiti dar numai pentru unul si-ar da viata!

  • Minnie November 20, 2012 at 9:39 am

    Ani în urma, locund la curte si într-o zona centrala, am avut-o pe Gipsy, un boxer tare cuminte si dresata de sotul meu. Intr-o zi de vara ne-am pomenit la poarta cu un tip cu 2 ciobanesti. Niste caini imensi pe langa Gipsy! Ne-a rugat sa îi tinem pe toata perioada vacantei ptr ca el trebuia sa se întoarca acasa, pe undeva prin nordul tarii si nu îi putea lua cu el. Am acceptat ptr ca omul cu foarte mare bun simt aranjase cu o cantina din apropiere sa ne aduca resturile de mancare ptr caini. (pe vremea aceea era o tragedia cu mancarea, anii 85-89)
    A fost o vara neobisnuita dar frumoasa si si acum ma gandesc cat de frumosi erau acei ciobanesti!

  • pandhora November 20, 2012 at 9:54 am

    mi-au venit lacrimi in ochi…ce mult l-ai iubit si ce mult si definitiv sunt sigura ca te-a iubit el…dar felul in care ii era dor de mama lui…
    om bun esti tu Vienela! >:D<

  • Ender November 20, 2012 at 10:23 am

    Frumos jurnal.. si foarte patrunzator in suflet.
    Am citit articolul si ma uitam la batranul meu caine, care mi-a fost alaturi de la 9 ani.
    Se uita acum cu ochii lui luciosi la mine asteptand sa il mangai inca o data.

  • Radu November 20, 2012 at 11:57 am

    Doctor Dolittle, ce mai!
    Curand o sa faca un film cu tine! 🙂

  • mixy November 20, 2012 at 12:46 pm

    cuminte cățel. și deștept 🙂

  • Intuneric November 20, 2012 at 3:10 pm

    Eu astept si seria de articole despre bulionul SULTAN. 😀

  • Rolling Ideas November 20, 2012 at 3:22 pm

    Foarte, foarte frumos ai scris. Iar finalul e înduioşător.

  • Hapi November 20, 2012 at 7:38 pm

    Sultanul tau locuieste la bloc, la casa sau afara in curte?
    Imi plac cainii foarte mult
    Sper ca intr-o zi voi avea unul

  • […] praznicelor (Poveste de Crăciun),Vienela Jurnalul unui Sultan 2, Daurel Mie imi convine, Zina MODA ANILOR 70 – pantaloni clopot și pantofi cu platformă, […]

  • […] praznicelor (Poveste de Crăciun),Vienela Jurnalul unui Sultan 2, Daurel Mie imi convine, Zina MODA ANILOR 70 – pantaloni clopot și pantofi cu platformă, […]

  • elly weiss November 21, 2012 at 10:37 pm

    L-ati tinut la bloc…
    Sunt curioasa cat s-a putut. Ciobanescul creste imens. Cumnatul surorii mele are unul…E mult mai mare decat mine 🙁
    Frumos te transpui in gandurile si trairile lui Sultan 🙂

  • […] Elly “Televizorul ne-a omorât sufletele…”, Vania Muza,CARMEN,Vienela Jurnalul unui Sultan 2, Daurel Mie imi convine, Zina MODA ANILOR 70 – pantaloni clopot și pantofi cu platformă, […]

  • […] aştept până când ajung ca maia, care aduna în buzunarul halatului toate scamele şi hârtiuţele găsite pe covoare şi le arăta […]

  • Chandra | Iubesc Viaţa April 23, 2013 at 4:58 pm

    […] timp după ce l-am pierdut pe frumosul meu Sultan, nu am vrut să mai aud de câine în casă. Inima mea plângea de câte ori vedeam un ciobănesc […]

  • Topită de plăcere | Iubesc Viaţa July 10, 2013 at 6:14 am

    […] 2. Mi se topeşte inima când văd bucuria unui câine la întoarcerea stăpânului. Este unul dintre motivele pentru care regret că locuiesc la bloc. Îmi este dor în fiecare zi de Sultan. […]

  • Jurnalul unui Sultan 7 | Iubesc Viaţa April 26, 2017 at 6:49 am

    […] Jurnalul unui Sultan 2 […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.