Skip to main content

Jurnal de femeie simplă 62 – Venin

Astăzi (20 ianuarie 2015)… am început ziua în forţă, cu musafiri veniţi pe neaşteptate, cu planuri legate de cumpărături şi de mutări prin casă, cu discuţii serioase despre cum ar trebui renovată o parte din casa socrilor mei. Am obosit fără să fac nimic, doar imaginându-mi cam cât va fi de muncă pentru a duce la bun sfârşit proiectele.

Afară… am petrecut mult timp în ultima perioadă. Cred că îmi era dor să simt cum frigul îmi răcoreşte obrajii…

În grădină… am zărit aseară patru ochişori ce străluceau fantomatic.

pisici noaptea

În casă… vom pune astăzi, în locul lustrei din sufragerie, o chestie pe care  cei de la magazin o numesc suspensie. Are trei cercuri de care  atârnă o mulţime de chestii într-un mod interesant… 🙂

În bucătărie… nu am intrat astăzi. S-a grăbit băiatul meu să pregătească o excelentă cafea.

Sunt îmbrăcată cu… colanţi negri şi tricou de un verde strident, neon.

Ce muzică ascult acum… e prea devreme pentru a tulbura pacea, însă în gând rulează Black Sabbath cu War Pigs.

Ce cărți citesc zilele astea… am în aşteptare două cărţi. Una pe care am promis să o citesc şi una pe care vreau să o devorez în linişte, când voi fi singură acasă, căci e scrisă de o fată ce îmi e tare dragă.

Ce mai meșteresc eu… adun de dimineaţă şi până seara în urma pisicilor, mai rău decât dacă aş fi avut doi copii mici.

Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare… să scriu mai mult pe acest blog. 🙂

Am învățat… să ofer înainte de a cere, însă pun mult prea rar în practică această importantă lecţie de viaţă.

Sunt recunoscătoare… minţii mele pentru ideea de a scrie pe un blog de pisici. Nu vă puteţi imagina cât de mult mă relaxează!

Mă gândesc… cu emoţie la apropiata primă întâlnire cu fata verişoarei mele. Era un ghemotoc atunci când au plecat din ţară, iar acum este tânără mămică.

Aștept/sper… Să prind ziua în care omul va lăsa deoparte micile sale războaie şi se va concentra pe ceea ce este cu adevărat important pe pământ.

Un citat/proverb favorit

“Şi între timp ne-ntemeiem pe ură,

Ne urmărim, ca să ne facem rău,

Venin universal în stare pură

Şi fiecare cu aportul său.”  Adrian Păunescu – Umanitate sub escortă

O fotografie preferată

venin

Comments
  • Dana January 20, 2015 at 11:24 am

    Super fotografia de astazi, si versurile si planurile tale… Imi place ca esti organizata. 🙂 Ochi fantomatici? Fantome? Te cam impresoara spiritele in ultima vreme…

    • Vienela January 21, 2015 at 9:31 pm

      Da, e drept ca sunt impresurata de fantome, insa am senzatia ca toate sunt bune, ca niste zane… :))

  • Marmotica January 20, 2015 at 1:40 pm

    Casper , the friendly ghost e pe acolo si iti vegheaza fiecare miscare :))

    • Vienela January 21, 2015 at 9:32 pm

      Corect, corect, el trebuie sa fie! :))

  • Andra January 20, 2015 at 9:37 pm

    Mi-ai amintit de Paunescu; cred ca sunt momente in viata in care fiecare dintre noi ar trebui macar sa-i rasfoiasca volumele si sa citeasca o poezie. Este uluitor cat de “puternic” este mesajul pe care-l respira fiecare vers de-al lui. Multumesc pentru remember.

    • Vienela January 21, 2015 at 9:34 pm

      Iar eu imi dau seama ca am citit prea putin din ceea ce a scris. Trebuie neaparat sa repar scaparea, mai ales ca fiecare nou vers citit ma face sa inteleg forta pe care acest om o avea in cuvinte.

  • teri January 21, 2015 at 4:34 pm

    Imi place.

  • Blogul mamei începătoare January 21, 2015 at 5:48 pm

    Cred că acele patru puncte luminoase au legătură cu multele puncte luminoase pe care le zăresc si eu seara, de la balconul meu. Nu pe cer, ci tot în grădină. Şi ştii ce? Mi se umple sufletul de o pace interioară când le zăresc şi mă perpelesc când nu le regăsesc…

    • Vienela January 21, 2015 at 9:38 pm

      Cu siguranta au legatura! :)) Si stii ce? Trec printr-o perioada de vis, in care fiecare noua zi e diferita, si fiecare noua pereche ochisori ma linisteste si ma agita in acelasi timp… 🙂

  • Mihaela January 21, 2015 at 8:25 pm

    Spor la treaba. 🙂

  • Zina January 22, 2015 at 9:44 am

    Ochii pisicuțelor alungă veninul șerpilor !
    Impresionante versuri ai ales. Adrian Păuneascu ar mai fi avut multe de spus…
    Remarc că avem aceleași așteptări/speranțe. Le vom vedea vreodată împlinite ?…

    • Vienela January 25, 2015 at 11:56 am

      Da, sunt convinsa ca ochii pisicutelor pot avea un efect magic! Legat de asta, tocmai am citit ieri pe un grup ca sunt oameni care cer pisicute pentru adoptie, cand de fapt ei le vor doar pentru a-si hrani cu ele serpii. Ingrozitor!
      Ma tem ca noi nu vom reusi sa prindem acel moment, oricat de mult ne-am dori! 🙁

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.