Skip to main content

Jurnal de femeie simplă 46 – Confetti

Astăzi (20 august 2014)… m-am trezit târziu, cu un singur gând limpede în minte: fiecare dintre noi îşi alege drumul în viaţă şi fiecare îşi duce pe umeri povara, chiar şi când factori externi contribuie cu mai multă sau mai puţină forţă la îngreunarea bagajului. Există cărări pentru fiecare dintre noi. Trebuie doar să ne păstrăm bunul simţ şi luciditatea când ne intersectăm cu alţii, să nu râdem de sacul vecinului, să nu uităm că şi noi avem petice de tot felul.

Afară…-i vânt şi e-nnorat,
Şi noaptea e târzie… 😛

În grădina…casei mele e copacul
Care cântă şi pe frunze şi pe vânt
Care ştie tot ce-mi place şi ce simt
Care ştie cântecul ce-n gând îl cânt…

În casă… am două scrumiere aproape pline de chiştoace.

În bucătărie… este prea cald, chiar şi pentru gustul meu.

Sunt îmbrăcată cu… pantalon alb, tricou roz, pisică neagră.

Ce muzică ascult acum… The Rumjacks – An Irish Pub Song.

Ce cărți citesc zilele astea… sunt tot la Furtuna de vară (într-un pahar cu apă chioară), deşi afară a fost senin zilele astea. Sau poate tocmai din acest motiv… 😀

Ce mai meșteresc eu… adun zilnic din sufragerie miile de confetti pregătite de pisicuţă din hârtia igienică furată de la baie. Oare la ce aş putea folosi acele hârtiuţe sfâşiate mărunt? 😀

Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare… să vizitez bloggerii mei preferaţi.

Am învățat… că nu e destul să scot din listă anumite persoane. E musai să le dau şi block, pentru a scăpa de mutrele lor.

Sunt recunoscătoare… soacrei mele, care mi-a adus cele mai dulci roşii de grădină, din care am făcut cea mai gustoasă supă.

Mă gândesc… la reprobabilele mele fapte, care i-au făcut pe greii blogosferei să mă tragă de urechi. De unde şi până unde atâta grijă pentru reputaţia mea de blogger?

Aștept/sper… rezultatele concursului Orkestra, cel care (chipurile) m-a transformat în blogger pişcotar. Între timp, vreau să le mulţumesc din inimă tuturor celor care m-au ajutat.

Un citat/proverb favorit… Poţi face multe lucruri din lemn. Dar nu arbori.

O fotografie preferată

stelute

Comments
  • Ana August 20, 2014 at 8:02 am

    Moaaama , ce pofta de supa de rosii mi-ai facut….cred ca weekendul asta fac o tura de piata…poate gasesc ieftin rosii mai moi , sa pun de o supa… 🙂

  • Mihaela August 20, 2014 at 5:06 pm

    Eu mananc rosiile ca pe mere. Nu stiu de ce din tot ce ai scris aici mi-a ramas gandul la rosii 🙂

  • Zina August 21, 2014 at 8:19 am

    Mda, e bine să vezi bârna din ochiul tău și nu paiul din ochiul vecinului…
    Pisicuța ta are nevoie de un mic tambur pe care să fie înfășurată strâns cea mai obișnuită sfoară, pentru a-și toci gheruțele. Poate că fiul tău i-ar meșteri așa ceva cu plăcere. E necesar, când o să mai crească, pisicuța o să treacă de la hârtia igienică la perdele și la stofa de mobilă…
    Ce înseamnă blogger pișcotar ? 🙂

    Să ai zile senine, Vienela !

  • rudia August 21, 2014 at 9:02 am

    mi-a plăcut „pisica neagră”! 😀

  • Rica Mihai August 21, 2014 at 9:11 am

    Bună Vi, Îmi place mult citatul ales de tine astăzi.
    Altfel, ce să-ți zic? Fii tu însuți și atât, restul vin de la sine.

  • Javra August 21, 2014 at 5:59 pm

    Dacă te atacă greii blogosferei, vezi dacă nu cumva organizează concursuri. În caz afirmativ, ai găsit grija lor subită pentru blogul tău. Urmează atacurile la persoană…

  • Adriana August 22, 2014 at 8:20 am

    ..dacă in clipa in care mi-ai spus sa imi adun povestile pe blog, mi-ai fi spus si ce inseamnă de fapt blogosfera, cred ca as fi stat mai ascunsa şi mai retrasa. Nu-mi place deloc ce vad. De multe ori citesc, bifez un gand şi trec fără vreo părere. Pare mai intelept. Cred că vei avea distractie mare cu pisicuta ta..

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.