Iubire necondiţionată (1)

Iubire necondiționată.

Mergea de aproape o oră când a nimerit în poieniţa plină de margarete. Surpriza a fost atât de mare încât a lăsat-o fără grai şi cu sufletul plesnind de fericire.  Era atât de încântată încât ar fi vrut să se îngroape în câmpul de flori, să le îmbrăţişeze pe toate, să rămână în paradisul ivit pe neaşteptate, ascultând zumzetul albinelor.

Bărbatul care o însoţea mima o bucurie pe care nu o simţea: florile nu îi spuneau nimic, albinele îl enervau, iar căldura îl ameţea, făcându-l să transpire abundent. Dar o iubea atât de mult… Încerca să îi lase impresia că se potrivesc, că împărtăşesc toate trăirile, deşi gândul lui era la preocupări mai lumeşti.

Ar fi strâns-o în braţe cu patimă şi i-ar fi sărutat ochii luminoşi, ar fi oprit timpul în loc, făcând-o să fie a lui, atunci şi acolo.

Dar simţea că fata nu era pregătită, că îl vedea ca pe un frate bun şi atent. Știa că nu îl iubeşte şi că probabil nu îl va iubi niciodată cu pasiune, că nu i s-ar fi oferit aşa cum visa el, cu trup şi suflet.

S-a aşezat îngândurat în iarba deasă, a aprins o ţigară, aşteptând ca ea să adune margarete, mirându-se de bucuria ei copilărească, de frumuseţea corpului ei, de roşul obrajilor, dorindu-şi să îi poată şterge broboanele de sudoare de deasupra gurii.

Continuarea:

1. Iubirea, tot mai navalnic

2. Mica zeita

3. Ghimpele din inima

4. Sfarsitul povestii de iubire