Skip to main content

Întors de la vânătoare

Din ciclul “amintiri din copilărie” voi aduce astăzi la lumină un episod în care  am tras o spaimă sora cu moartea din cauza unei glume a tatălui meu.  Obişnuia să meargă la vânătoare prin păduri cu colegii, să împuşte fazani şi iepuri.

 

Se distrau ca între bărbaţi, stând câte două zile în pădure, mâncând ceea ce vânau, bând şi povestind.

Dar într-o noapte s-a întors plin de sânge şi emoţionat, a trezit-o pe mama, ne-a trezit şi pe noi, făcându-ne semne să nu vorbim sau să o facem în şoaptă. Când i-am văzut hainele pline de sânge, mâinile năclăite şi i-am simţit teama din glas, m-am îngrozit crezând că a fost rănit de vreun glonţ sau atacat de vreun animal.

Dar ne-a liniştit repede în privinţa asta, spunăndu-ne că el personal nu a păţit nimic, dar că ar putea să o încaseze rău dacă cineva află ce a făcut. Bine-nţeles că ne-a fugit gândul la vreun accident de vânătoare, la un glonţ rătăcit care a lovit vreun om, la acuzaţiile ce îi vor fi aduse din postura de criminal.

Apoi am văzut chiuveta plină de carne şi de sânge. Cu gândul că omorâse un om, nu am mai judecat şi am început să plâng nestăvilit, pentru că tata nu dădea nici o altă explicaţie.

Abia atunci s-a îndurat să dezlege misterul şi să ne spună că au reuşit să împuşte un cerb la vanatoare. L-au cărat la maşină, au mers la un coleg acasă şi l-au împărţit frăţeşte. Ceea ce vedeam în chiuvetă era partea noastră din animalul vânat. Dar trebuia să ne ţinem gura, pentru că nu era chiar o glumă să împuşti fără autorizaţie un cerb din pădurea statului.

Nu vreau să vă fac poftă spunându-vă ce gust bun avea. 😛

Comments
  • Radu June 14, 2012 at 6:52 am

    Acu’ daca tot te-ai desconspirat in braconier (inca de junioara) eu vreau “trofeul”
    Altfel sun la DNA, FBI. BNR si la Google ! 😀

    • Vienela June 14, 2012 at 6:53 am

      :)) Nu a ramas la noi trofeul. A fost altul mai smecher. :((
      Nu mai am nici macar fazanii impaiati. :((
      Asa prieten imi esti?

      • Radu June 14, 2012 at 9:25 am

        De ce? Nu esti multumita ?
        Vrei sa sun si la Facebook ??? 🙂

        • Vienela June 14, 2012 at 7:26 pm

          Cred ca deja ai facut-o, ca nu mai pot sa postez nimic, imi iese din pagina. :((
          Paraciosule!

  • pandhora June 14, 2012 at 8:02 am

    astea da emotii :))
    cred ca tatal tau e si mare mester bucatar…am eu asa un feeling :)0

    • Vienela June 14, 2012 at 7:27 pm

      Ai ghicit doar pe jumatate. Era, ca s-a dus demult… :((
      Si gatea cu placere.

  • John June 14, 2012 at 9:03 am

    Asta e un fel de declaratie pe propria raspundere? Eu zic ca nu ar strica sa spui ca e doar un basm motivat de pofta de mancare! :0

    • Vienela June 16, 2012 at 7:48 am

      Nu este banc, este doar un episod din viata mea de copil. 😉

  • Foto de inginer June 14, 2012 at 9:18 am

    :))… Eu nu cred ca a facut o gluma ! Cred ca era si el speriat !!! :))

    • Vienela June 15, 2012 at 7:29 am

      Era speriat, dar a vrut sa vada reactia noastra, ne-a lasat sa fierbem nitel. :))

  • D-Petre June 14, 2012 at 9:27 am

    Trofeul ramane, deobicei, la cel care a tras focul … asta daca nu e abandonat si ingropat in padure. Carnea de cerb e una din cele mai bune la gust – e mai frageda decat o carne de vitelus si mult mai buna.

    • Vienela June 15, 2012 at 7:31 am

      Uite cine se pricepe. Intr-adevar, trofeul a ramas la cel care a nimerit cerbul.
      Minune la cuptor am mancat atunci!!!

  • Aniela Deby June 14, 2012 at 10:27 am

    :))Eu cred ca plangeam de cum il vedeam plin de sange ,stii dc?Si acum imi e scarba de el:)))Totusi a fost buna carnea?:D

    • Vienela June 15, 2012 at 7:32 am

      Am lplans cand m-am temut ca a omorat un om.
      Nu a fost buna, a fost extraordinar de buna. :))

  • Probiu June 14, 2012 at 12:01 pm

    Vanatoreasca :)))

    • Vienela June 15, 2012 at 7:33 am

      Dar fara infloriturile obisnuite. :))

  • Vlad June 14, 2012 at 1:13 pm

    Oaaa. Carne de cerb? Oare să-mi imaginez ce gust avea? :-s

    • Vienela June 15, 2012 at 7:33 am

      Este greu sa iti imaginezi daca nu ai gustat niciodata. Delicioasa. 😛

  • zdwub June 14, 2012 at 1:54 pm

    Si eu ma gandeam tot cam la ce te gandeai tu cand ai inceput sa descrii, dar pentru ca a fost primul rand care m’a avertizat sa nu ma gandesc la nimic pentru ca a fost doar “o sperietura” am citit cu nerabdare pana la sfarsit ;))
    Ehehheee cred ca a avut un gust de toate gloantele :))

    • Vienela June 15, 2012 at 7:35 am

      Ce bine suna “un gust de toate gloantele”!!!
      Vezi, nu pot tine un secret, ma tradez din prima clipa. :))

  • Andra June 14, 2012 at 8:12 pm

    si eu am mancat o data carne de vanat, dar nu pot sa zic ca mi-a placut in mod special. in schimb povestea a fost super, pacat ca ai trait sperietura pe propria piele 😛

    • Vienela June 15, 2012 at 7:37 am

      Depinde si cum a fost gatita. Cand eram copil mancam des vanat, uneori gatit de mama, alteori gatit de nevestele celor cu care mergea tata la vanatoare. Unele se pricepeau, altele nu prea. 😉
      Ma bucur ca ti-a placut povestioara.

  • elly weiss June 15, 2012 at 1:57 am

    Inca n-au aparut aparatorii naturii? Tare ma mir :)) Pentru ca si astia pandesc peste tot, ca si domnul “dam00000” 😉
    Cred ca-mi dau seama cum te-ai speriat. E de inteles. Probabil as fi avut aceleasi trairi.

    • Vienela June 15, 2012 at 7:38 am

      Nu ar mai avea ce face, tata este mort de 26 de ani.
      Dam0000000… un zero care se tot repeta… :))

      • elly weiss June 15, 2012 at 10:46 am

        Stiu ca, din pacate, tatal tau nu mai este.
        Dar astia apar asa, ca sa se oripileze de orice ucidere de musca :))
        Cat despre dam…de-aia i-am si pus atatea zerouri de coada :)) Ma bucur ca ti-a placut.

        • Vienela June 15, 2012 at 12:11 pm

          Trebuia sa mai specific o data, sa fiu sigura ca s-a inteles cand s-a intamplat. :))
          Nu era special pentru tine, am gandit comentariul ca o prelungire a articolului.
          Nimanui nu ii pasa de copiii sfasiati de caini, dar daca indraznesti sa dai un sut unui caine care te ataca risti sa ajungi la tribunal si in ziare.

  • De plictiseală | Iubesc Viaţa August 19, 2012 at 7:08 am

    […] să aflu cum îşi petrecea tatăl meu ziua la servici, pentru că în ultimii ani nu ne mai permitea să mergem cu el, mă interesa ce […]

  • O şli…, şli…, şli… | Iubesc Viaţa August 19, 2012 at 9:08 am

    […] tatăl meu un coleg de servici, prieten de vânătoare şi de pahar, care se bâlbâia îngrozitor, repeta silabele de la începutul cuvintelor, mai ales […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.