La ce folosesc grupurile de facebook?
Folosesc grupurile de facebook. Mă ajută cu ceva? Dar pe voi?
Trăiesc uneori cu senzația covârșitoare că mi-am ratat cariera, că pentru mine, pentru cei din jurul meu și pentru omenire în general, cel mai sănătos lucru pe care l-aș fi putut face în viață ar fi fost să îmi dedic fiecare clipă copiilor, educației lor. Dacă mi se întâmplă câteodată să nu am răbdare cu adulții inteligenți, să am prea mari pretenții de la ei, cu copiii totul mi se pare atât de simplu, încât pot repeta o idee de nenumărate ori, în nenumărate feluri, până când sunt convinsă că au priceput.
Dacă fac bine sau rău purtându-mă uneori și cu adulții de parcă ar fi copii, las la aprecierea voastră. Așadar, din ciclul “Cu ce și cu cine își mai pierde Vienela timpul pe net”, astăzi avem o poveste adusă de pe facebook. Mă întreba Javra de ce am ieșit din grupurile de bloggeri pe care îmi promovam până mai ieri articolele. Pentru că am înțeles (cam târziu) că era pierdere de timp, că sunt 100 de grupuri pe care activează aceiași 100 de bloggeri. Nimeni nu citește pe nimeni, dar fiecare speră să fie citit de ceilalți.
Prin nu știu ce întâmplare, printre noii mei prieteni de facebook se află niște doamne care activează în niște grupuri. :) Au fost foarte drăguțe și m-au inclus în multe dintre aceste grupuri, iar bloggerul din mine tare s-a bucurat, sperând că așa va câștiga noi cititori, oameni care să îmi ducă faima mai departe. :)
Fiecare postare primea o mulțime de like-uri, ceea ce făcea ca inima de blogger să capete dimensiuni colosale. Până în ziua în care am descoperit că aceste doamne nici măcar nu știau că pe vienela.ro scrie o femeie, nu masculul feroce pe care îl am (aveam) în poza de la profilul de fb.
Pentru că ele oricum nu mă citesc și pentru că vreau să știți cu ce mi-am pierdut vremea ieri, vă voi spune că totul a început în clipa în care una dintre doamne și-a rugat prietenii din grup să adauge noi prieteni. Poi oameni buni, de ce aș adăuga într-un grup de 50 de persoane prieteni care să mă înjure mai târziu? Ce să adaug în grup? Bloggeri care se vor plictisi după primele cinci minute sau vor crede că am înnebunit?
Pe toate aceste grupuri, oamenii pun poze luate de pe net, eventual acoperite cu citate luate tot de pe net și uneori melodii aduse de pe youtube. Cel mai rău este când melodiile sunt pline de mâncare (salam, pește, ciorbă…). Încercând să fac pe educatoarea, am deschis cu un comentariu o discuție care a durat mai bine de o oră:
“Dar de ce faceți voi atât de multe grupuri? În toate se regăsesc aceiași oameni, în toate sunt doar poze stricate cu urăriile aruncate peste imagini și parcă nimeni nu spune nimic din care am putea învăța ceva. Să nu te superi pe mine, Monica, nu am nimic cu tine sau cu grupul tău. Dar oamenii care sunt aici sunt și în alte grupuri, printre prietenii noștri sunt mereu aceeași oameni care intră în grupuri și care nu aduc nimic nou, din care să ieșim câștigați. De ce nu aleg oamenii să ne împărtășească experiențele lor, în loc să pună mii de poze fără valoare?”
Cineva mi-a spus că nu stă pe net pentru a învăța, ci doar pentru a se relaxa. După ce am încheiat discuția, mi-a trecut prin cap că poate este la modă ca fiecare om să aibă propriul grup. Știți care a fost rezultatul “experimentului” meu? Este singura discuție de pe acel grup. În continuare oamenii pun poze pline de citate și urări, în continuare se salută de bună dimi, de poftă bună, de prânz nu știu de care, de seară minunată, de somn ușor, în continuare cântă salam și guță pe acolo…
La ce folosesc grupurile de facebook?
Se poate să ai dreptate, dar eu unul am observat lipsa ta. Dacă erai măcar pe unele dintre acele grupuri, îţi observam prezenţa. Înţelegi logica? Intrând pe mai multe grupuri, de exemplu, am ajuns să conversez în româneşte cu un indian care ne învăţase limba. Desigur, cu greşeli de topică amuzante, dar e ceva. Şi învăţase şi germana, şi franceza. Mă rog, unii sunt atraşi de limbi străine.
În tot cazul, punctul tău de vedere e îmbrăţişat de mai mulţi bloggeri pe care îi urmăresc şi pe care trebuie să îi am în blogroll, ca să dau de ei. E foarte adevărat că se pierde mult timp intrând pe diverse grupuri. Fiecare procedează cum crede de cuviinţă.
Inteleg logica, dar cei care imi simt lipsa stiu unde pot fi gasita, nu?
Ah, nu pomeni de indieni! Ma trezisem cu unul pe fb care ma taguia in pozele lui. Eu, inocenta cum ma stii, sufeream si nu stiam cum sa scap de ele pana mai ieri… Daca intrai pe profilul meu il vedeai pe indian cu camasa lui verde si adidasii rupti. :)
tocmai m-am auto-evacuat şi eu din vreo 10 grupuri în care nici măcar nu ştiu ce căutam :)
Urmeaza sa ma auto-evacuez si eu din alte zece grupuri, ca nu mai am loc de poze cu cafele si pupici. :)
Fata, neaparat sa-ti schimbi poza de profil, mai bine pui una cu Antonia sau cu Claudia Cardinale, ca sa nu mai induci lumea in eroare. Am iesit din toate grupurile, pt. ca si acolo unde comentam, imi lua din timpul meu de blogger. Iar acolo unde nu comentam era un admin care punea poze de dimineata pana seara, deci aveam sute de notificari. Nu mai zic de taguirile cu somnic pufos, c-am discutat. Lumea se relaxeaza pe net, in timp ce biblioteca ma asteapta cuminte. Fara volume cu salam sau guta…Doamne ajuta!
Buna dimineata! :)
Interesanta tema pe care ai abordat-o! Astfel mai inteleg si eu cate una-alta despre FB! Nu mi-a placut in mod deosebit dar imi place ideea sa fac parte din unele grupuri. La mine nu se pune problema ca-s multe! Dar nu activez, doar mai arunc o privire-doua, din cand in cand si apas “like” daca-mi place ceva ce am citit pe blog si gasesc “impartasit” acolo. Sau dau click si citesc TOT (cat de mult ar fi), apoi apas “like”. Dau like pentru melodii doar daca le cunosc – pentru ca de deschis nu le deschid! Ar fi prea mult timp de petrecut acolo si nu am. Pentru poze apas “like” pentru ca e simplu, imi plac pozele respective si nu consuma timp. Imi place sa vad fotografii – mai putin din cele incarcate cu citate. Dar nu ma deranjeaza nici acelea.
Pentru ca habar n-am care-i treaba cu grupurile, sper sa nu se supere nimeni ca nu ma implic in mod deosebit – dar de placut imi place sa… privesc, sa citesc.
Acestea fiind scrise… Buna dimineata! :)
Vai,vai,ce dezamagita esti!Eu nu sunt mare blogarita,dar am innteles ca multi comenteaza fara macar sa citeaca tot.Iti dai seama dupa confuziile care le fac la textul respectiv.E o goana,dupa faima,dupa bani,dupa orgolii.Am retinut atat cat consider ca duc.Nu intotdeauna comentez la ce citesc.Am ramas consecventa principiilor mele de baba,dar imi pare rau pentru cei care-mi plac,daca sunt dezamagiti. Numai bine iti doresc,
Sigur ca sunt dezamagita, Flori! Iti dai seama ca ieri am inteles ca nu am calitati de lider sau de educator? :)
Ah, despre dezamagiri de blogger as putea face cateva articole… :)
Te imbratisez!
Eu am renunţat aproape total la Facebook, deşi sunt şi poze care-mi plac. În primul rând, din lipsă de timp. Dacă este să mă refer la dezamăgirea de blogger legată de Facebook, este că de multe ori, primeşti instantaneu nişte likeuri fără ca oamenii ce le dau să fi citit ceea ce ai scris. Dar mai sunt şi nişte oameni pe acolo, ce chiar merită să fie frecventaţi.
Ei uite de-asta m-am scos eu din toate grupurile de pe FB si cu asta basta. Am mai ramas doar pe Bloggerite pt ca acolo se discuta chestii mai tehnice din care mai am cate ceva de invatat. In rest pisicute dargalase vad si la iesirea din bloc ca ne-a fatat o mata vreo 3-4 bucati, sa avem, sa nu ne lipseasca :))
Pozele cu matzele sunt criminale pe fb, daaa…:P
Ai dreptate cam mereu. Puţini înţeleg că timpul este totuşi o resursă finită. Şi am pierdut ceva timp să înţeleg asta :) Dau exemplu blogul meu cu K. Deşi este nişat într-o nişă foarte îngustă m-am dat peste cap să-l promovez cu imensul rezultat de a avea cca 30-40 de unici pe zi în plus (ce-i drept am câştigat câţiva prieteni buni).
Cam de o lună l-am lăsat de capul lui şi am avut o surpriză imensă, numărul de vizite se menţine foarte în formă, numai că acum vin persoane interesate care chiar pun mâna pe telefon sau trimit un mail privat.
Probabil trebuie să ai capul plin de cucuie (când dai cu el de tavan) ca să poţi înţelege lucruri elementare. :(
Prea multe grupuri strică la timpul liber. Mă pomenisem la un moment dat într-o grămadă de grupuri. Singurul lucru cu care m-am ales de pe urma lor erau tonele de spam acumulate în RSS-uri. Aşa că… valea! Acum e taaare bine… ;)
Cred că toţi trecem prin fazele astea. Euforia apartenenţei la o comunitate şi mai apoi părăsirea ei fără regrete.
Am rămas doar în grupurile în care se discută lucruri care mă interesează… Cât despre comentarii fără să se fi citit tot articolul… am primit şi eu. Şi gustul a fost unul amar…
Îți înțeleg dezamăgirea, dar am o veste bună: trece! :)
Cum sa nu stie ca scrie o femeie? Inseamna ca nici macar nu s-au obosit sa citeasca postarile tale.
Ah, eu ma lupt de mult timp cu FB-ul asta, de multe ori ma dezactivez, e obositor rau uneori. Asa e,ai momente de euforie cand ai socializa,dar ai si momente cand ai pleca fara sa te uiti in urma,ca nu pierzi nimic. Am aflat de curand ca se poate face pagina si fara sa ai profil personal. Poate te tenteaza,daca nu stiai nici tu si daca vreodata te saturi prea mult de FB si vrei sa pleci dar totusi sa ramai pentru cititori care te cauta si nu te gasesc.
Cam asa mi-a venit si mie in minte , o data…dar m-am lasat pagubasa.Daca refuzi , cica esti al dracu si te tii fudul,daca accepti si pe urma , dezinteresat , te retragi,tot al dracului esti si ciufut…ba mai esti si suparacios.Asa ca merg cu valul…
Nici eu nu inteleg grupuletele astea,dar-vorba americanului- so be it! :D
Ah, ce tare te inteleg! Eu am ramas fidela numai in 3 grupuri, in restul am deazctivat notificarile cand am constatat ca nu am timp sau nu ma intereseaza. Un like nu iti tine de cald niciodata daca el nu inseamna mai mult decat gestul de apasare pe mouse, nu si o apreciere sincera, in urma citirii unui articol sau exprimarea unei pareri. TOT CE POT SA SPUNN E CA NU MERITA SA PUI LA SUFLET…:)
As vrea sa adaug ceva, dar s-a cam spus tot. Acum…nu-mi ramane decat sa mai iau si eu ceva măsuri. Deocamdata sunt zen, nu văd şi nu aud decat ce vreau. Ziua de ieri mi-a pus capac.
Pai ce ai patit? Ne lasi asa, in suspans?
M-am evacuat si eu din cateva grupulete. Peste tot e la fel. Adica degeaba. Cititorii mi-i aduc textele mele, nu grupurile.
Vezi ca si la postarea asta ai multe like-uri, probabil tot de la doamnele acelea :))
Parca le si vad: ia uite, dragul de Vienel a scris din nou!
Aceeaşi decizie am luat-o şi eu lunile trecute. Am ieşit de pe toate grupurie cu şi despre bloggeri. Am rămas doar pe câteva (unde sunt mai mulţi) pentru că aş vrea să mai descopăr şi alte bloguri care s-ar putea să îmi placă şi să tare îmi place când dau un click şi autorul mă surprinde.
În mare mi se par inutile grupurile astea, toată lumea vine, îşi lasă link-ul la articol şi pleacă mai departe, câtre alt grup unde o va lua de la capăt.
Noi (plus cei dragi) să fim sănătoşi…restul sunt trecătoare.
Si eu cred ca unele grupuri sunt ok, cele in care descopar noi bloguri.
Vienela, se poate apăsa un buton și ai ieșit! Masculul feroce nu poate induce în eroare decât pe cine chiar nu te citește. Fiecare frază arată că ești femeie, mamă, chiar și articolul de față se simte clar că e scris de o femeie. Ceea ce arată odată în plus sinceritatea ta. Poți dezactiva o sumedenie de opțiuni, nu mai permite tăguiri pe la alții și postări de floricele-n cafea pe peretele tău, acolo tu fiind singura stăpână.
Aoleu, dedi doamnele te lăicuiau grav ca un fel de început de pavaj către inima ta de mascul feroce?! Asta e de colecție, trebuie să-mi pun și eu o poză cu o gagică. Dar la cum scriu eu, n-are cum să țină vrăjeala. :))
Faza cu grupurile e și ea un fel de încercare a fiecăruia să se promoveze, doar că nimeni nu citește ce-au scris ceilalți, și iese fix…
Și eu, când m-am apucat, maaamă, bântuiam tot ce prindeam de la un capăt la celălalt. Orice era cu litere. Acum parcă am devenit mai mofturos, și nu știu dacă e de bine sau nu.
Urasc aspectul “comercial” al “blogger-itului” , agrgatoarele, grupurile, listele, cum zici, sunt o mare pierdere de timp. Dar cum “reclama e suflectul comertului” uneori trebuie trecut prin asta. Eu am ceva dificultati cu partea asta caci nu am timp sa socializez si nici intotdeauna starea necesara. Am ales sa scriu doar din pasiune, nu doresc ca cititorii care ajung la mine sa fien intr-un fel sau altul obligati sa ma citeasca.
Norocul meu ca-s bloggerita incepatoare si nu-s decat in doua grupuri :)
Sa stii ca masculul m-a indus si pe mine in eroare pana te-am citit :D Vedeam doar titluri de articole scrise de respectivul, si ma intrebam cine o fi asta de ataca asa feminin subiectele :d Dar, chiar asa? De ce?
te citesc de azi dimineaţă. aş vrea să pot şterge ziua de ieri din calendar şi din suflet.
aş vrea să nu fiu de acord cu tine şi să mai cred, naiv, că oamenii sunt buni şi că citesc şi că le pasă şi că îşi întind mâinile mânaţi de bucurie.
dar am prea mulţi ani în spate şi prea multe experienţe care spun contrariul…
septembrie este o lună de tăcut. cred… cred că este mai bine aşa.
De ce este septembrie o luna de tacut ? Adica am devenit curios din punct de vedere cultural. E ceva legat de vreo traditie culturala sau spirituala mai larga care trebuie recunoscuta asa mai special prin caracteristica relativ solemna a unei taceri oarecum ritualistice intinse pe o intreaga luna ?
te citesc de azi dimineaţă. aş vrea să pot şterge ziua de ieri din calendar şi din suflet.
aş vrea să nu fiu de acord cu tine şi să mai cred, naiv, că oamenii sunt buni şi că citesc şi că le pasă şi că îşi întind mâinile mânaţi de bucurie.
dar am prea mulţi ani în spate şi prea multe experienţe care spun contrariul…
septembrie este o lună de tăcut. cred… cred că este mai bine aşa.
Nici macar nu cred ca am intrat prin grupuri pe Facebook pe tema asta, pe mine ma agaseaza cei cu eu te comentez toata ziua si tu la mine niciodata. Dar poate uneori n-am nimic de spus despre subiect sau nu am timp sa citesc tot sau nu am chef, de parca ar scrie de dragul numarului de comentarii.
Eu nu prea am treaba cu grupurile astea…sunt in cateva, dar nu le bag foarte des in seama. Ma concetrez pe 3 grupuri: cel al clasei mele, cel al liceului si cel de bancuri :d Eu sunt de acord cu tine si consider ca ai procedat foarte bine :)
eu am doar 2 grupuri pe care activez si nici o intentie sa ma alatur altora :))). toti sunt in cautare de fani, Vienela, dar nici un chef de povesti. eu in locul tau nici nu as mai ramane pe grupul despre care vorbeai.
Dragilor, se pare ca am ramas in urma cu grupurile, m-am lipit doar de cateva care aveau o tema de interes pentru mine. Si, cand mi-am creat contul de fb, dupa un studiu pe net, intai am creat o adresa de mail special pentru facebook, nu adresa personala pe care o foloseam de ani de zile. Si astfel, adresa mea de e-mail este salvata de multitudinea de anunturi fb.
Draga Vienela, derutezi internetul cu poza ta de Don-Juan! Ia masuri! Si daca nu te citesc cei ce nu te citesc (ha-ha-ha), probabil ca nu ai pierdut nimic. Gaşca de cititori “feroce” e aici! Si vad ca ai cititori de la liceeni la pensionari, e ceva remarcabil! O zi frumoasa!
Eu am fost adăugată pe nişte grupuri şi probabil şi alţii ca mine şi pe urmă ni se reproşa că nu suntem activi. :lol: Păi, ce? Eu aderasem la ele? N-am ieşit încă din ele, încercând să înţeleg de ce am fost adaugată. Dar niciun semn încă…
Nu poate afirma nimeni ca simte la fel ca cei … 3.000 de membrii ai grupului din care face parte (de urmarit rate calatoare, de exemplu)!
:) Pe mine mereu m-au adaugat altii in tot felul de grupuri. Cred ca am vreo 40 de grupuri. Nu le stiu, nu ma intereseaza prea multe. Postez un articol in 5-6 grupuri sau poate doar in 1-2. Nu-i nevoie de mai mult.
E simptomatic ce scrii și rezonez cu ce ai scris. Eu nu mai am timp să concep/scriu asemenea păreri de blogger, mă concentrez pe altele.
Eu caut individualități pe net, dar individualitățile vin și din afiliere la grupuri. Se formează inerent, atunci când există unitate de gândire și simțire.
Eu nu vreau să scriu doar pentru relaxare. Eu vreau să mă doară puțin capul după fiecare postare.
De asemenea, vreau să citesc lucruri grele pe net. Relaxarea vreau să fie max. 20% din citirile mele. Vreau să mă solicite lecturile, să mă obosească, să adorm rapid după ce termin de citit. Vreau atâta consistență în ce citesc, încât să mă doară.