Skip to main content

Încearcă să fii mai diplomată

Era întotdeauna amabilă, surâzătoare, volubilă. Aducea cu ea lumină, culoare, bucurie, o poftă de viaţă molipsitoare. Ne adunam în jurul ei şi o ascultam cu  interes. Ne povestea despre fratele ei, despre sora ei, despre prieteni, despre cărţile pe care le citise, despre prăjiturile reuşite din care ne aducea să servim, despre fascinanta lume a studenţilor bucureşteni, iar mai târziu, când copiii ei au terminat facultatea, despre întâmplările amuzante de la serviciu.

Când aveam vreo 14 ani, această prietenă a bunicii mele a venit în vizită cu sora ei, să o cunoaştem. Avea o faţa prelungă, părul drept, tuns parcă prea serios, era înaltă şi subţire. M-a cucerit pe loc cu felul distins în care vorbea, cu gesturile pline de fineţe, cu nobleţea care o scotea în evidenţă.

De ce oare le-a trecut prin cap să mă întrebe de care dintre ele îmi place mai mult, pe care o consider mai frumoasă? Eu nu aş fi deschis gura să îmi spun părerea, dacă ele nu ar fi insistat. M-au încolţit şi nu mi-au dat pace până când nu am răspuns. Deşi prietena bunicii mele era, fizic vorbind, mult mai frumoasă, eu le-am spus că îmi place mai mult sora ei, femeia pe care în acea zi o vedeam pentru prima şi ultima dată.

Aşa o vedeam, mult mai frumoasă. Avea ceva care atrăgea privirile, care cucerea din prima clipă, făcând-o să arate ca o regină din timpuri străvechi, care împarte cu generozitate zâmbete şi daruri supuşilor, iar acel ceva îmi lăsa impresia că am în faţă o femeie frumoasă. Din acea zi, prietena bunicii mele nu a vrut să mă mai vadă, ba chiar mi-a sugerat de câteva ori să îi zâmbesc lui Edith, pentru că de ea îmi place.

Iar mama nu a pierdut ocazia de a-mi face morală. Mi-a amintit că în viaţă trebuie să fiu mai diplomată, să nu spun ce gândesc, să nu mai fiu “ca din topor”. A cam eşuat la acest capitol. Deşi regret că am făcut-o să se simta prost pe prietena bunicii, încă nu m-am dezvăţat şi  foarte des le spun oamenilor verde în faţă ce gândesc.

Cum poti fi diplomat in viata de zi cu zi?

-Ideal ar fi sa gandesti de doua ori inainte de a vorbi

-sa nu spui exact ce gandesti, mai ales daca ceea ce vei spune nu ii este de folos celui din fata ta

-sa nu razi de defectele sau gafele altora, daca nu sunteti foarte buni prieteni

-cand spui adevarul, spune-l intr-un mod simplu, ca de la om la om.

-intotdeauna argumenteaza ceea ce spui, daca ti se cere sau este nevoie, fara a folosi cuvinte urate, fara a te bate cu pumnul in piept ca dreptatea este de partea ta

-asculta si parerea celorlati. S-ar putea sa descoperi, cu uimire, ca au dreptate

-daca interlocutorul da semne ca nu vrea sa renunte la convingerile sale, este de preferat sa il lasi in pace, sa inchei subiectul inainte ca discutia sa degenereze in cearta

-nu ridica tonul atunci cand porti o discutie, chiar daca te-ai enervat sau crezi ca ai dreptate

-mai ales in fata sefilor incearca sa fi diplomat, sa nu iti impui cu orice pret parerile

In DEX, explicatia cuvantului diplomat este urmatoarea:

 1. S. m. și f. Reprezentant oficial al unui stat bucurându-se de privilegii și imunități în țara unde își îndeplinește misiunea. 2. S. m. și f. Persoană care știe cum să trateze o afacere, cum să se comporte într-o situație (pentru a-și atinge scopurile). 3. Adj. Care denotă calcul, abilitate (în comportare); diplomatic2.

Comments
  • Szasz Sebes Paul December 29, 2012 at 4:10 pm

    Intotdeauna trebuie sa fii mai diplomat

  • Radu December 29, 2012 at 4:24 pm

    Vienela, asta nu-i diplomatie!
    E pur si simplu altceva!
    Eu nu ma duc sa prezint pe cineva daca nu vreau sa fie placut de persoana/persoanele la care ma duc!

  • Pato Basil December 29, 2012 at 4:36 pm

    da si eu uneori am de pierdut, insa incerc sa pastrez decenta…chiar daca consider ca detin adevarul.

  • Ioana K-Man December 29, 2012 at 5:07 pm

    Daca nu esti diplomat, pierzi.
    Daca esti prea diplomat, pierzi.
    Oricum ai lua-o, mai bine mananci o prajitura Diplomat si fii tu insuti 🙂

    • babymanager December 29, 2012 at 10:27 pm

      aici sunt de acord cu IOana 🙂

      • mixy December 30, 2012 at 1:38 pm

        şi eu ! dacă dă şi prăjitura… 🙂

  • Vladimir December 29, 2012 at 5:50 pm

    Eh nah, doamna respectiva sa creasca mare. Daca voia ode nu trebuia sa intrebe un copil :D. Nah… Foarte bine ai facut si nici nu te schimba.

  • Roxana December 29, 2012 at 6:10 pm

    Este bine să fii diplomat. Nu întotdeauna reuşesc. Cât despre frumuseţe se ştie că ea stă în ochii privitorului. Nu cred că era foarte bună întrebarea lor. Doar nu era concurs de frumuseţe! Pe de altă parte mă gândesc că eu am cunoscut şi iubit o persoană deosebită pe care nu ştiam s-o clasific altfel decât frumoasă. Fizic însă, abia după ce a murit, mi-am dat seama că nu era frumoasă, dar spiritul ei, vitalitatea şi voia bună + inteligenţa o înfrumuseţau. În plus faptul că-mi plăcea de ea o făcea extrem de frumoasă în ochii mei.

  • zdwub December 29, 2012 at 7:37 pm

    Aici e cu dus si intors. Unii iti reproseaza ca nu spui verde in fata ce gandesti, altii iti reproseaza ca spui…pe cine sa mai crezi?:)) Eu raman la parerea mea (o combinatie): o spui o data cu substrat, dar destul de evident, iar daca nu se simte ii spui omului verde in fata…desi de multe ori si eu sar peste prima etapa :d:))

  • Ana-Maria December 29, 2012 at 7:47 pm

    Iertat sa imi fie , insa prietena bunicii tale a fost total lipsita de bun simt si diplomatie cand a recurs la asa ceva.Imi e sila de astfel de oameni si in copilarie asemenea persoane ma faceau sa ma simt vinovata.Cand am mai crescut , am ales sa si explic alegerile….ca sa usture mai tare , nu pe mine , ci pe persoana cu lobotomia recent facuta!
    Sa nu te schimbi !

  • Rudolph Aspirant December 29, 2012 at 10:55 pm

    Pai asta a fost manipulare (si inca de copil, ca Vienela era totusi minora) crasa, pe fata ! (pt interesele si conflictele lor personale, vechi de-o viata). Bine ca nu a mai vrut sa vorbeasca aia cu tine si astfel ai scapat de ele sa nu te mai influenteze in rau ! Ce naiba, se credeau Afrodita si Venus in fata lui Paris ? Si bunica era Hera ? Unde era bunica la faza asta ?

    • Rudolph Aspirant December 29, 2012 at 11:01 pm

      Sorry, nu am vrut sa ma enervez pe bunica, dar zau, comportamentul acelor femei fata de o tanara adolescenta de 14 ani, si inca si nepoata unei prietene de familie, mi s-a parut efectiv inacceptabil, patologic, si de-a dreptul abuziv. Unde era bunicul (Zeus) ? Era ocupat cu treburile lui personale si nu se baga el oricum prea des in afacerile lui Hera (bunica) si prietenele sau rivalele ei, sau era deja retras (din pacate), in Olimp ?

      • Rudolph Aspirant December 29, 2012 at 11:23 pm

        Dar chiar, atunci la 14 ani, citisesi deja povestea alegerii lui Paris ? Ca aici nu a fost caz de chiar direct de diplomatie, pt ca in principal a fost caz ca ai fost pusa singura in functie de judecator in fata unei alegeri deosebit de dificile plus total manipulative, corupte si coruptibile, din start, (desi poate ca tipele alea nu erau rele asa la nivel autentic malevolent, dar fiind adulte ar fi trebuit sa stie mai bine sa nu isi rezolve problemele lor interne de familie cu ajutorul unui copil), si tu ai fost sincera, mai ales fata de TINE ai fost sincera, asa cum si trebuia, deci ti-ai pastrat integritatea, si te-ai comportat onorabil la acea varsta, cf adagiului educativ real sincer bine intentionat, (desi si ala cu rezultate nefaste), “to thine own self be true”, (“fii integru fata de tine insuti”), rostit de Polonius fata de fiul lui, Laertes, care totusi citat este un citat educativ moral pt orice adolescent, desi acel adolescent are nevoie si de supraveghere in continuare, (ca asa a facut si Polonius fata de Laertes, a trimis un servitor pe post de spion sa-l urmareasca pe Laertes, atunci cand acesta a plecat in Franta, ca diplomat).

        Desigur ca poate fi si o lectie utila in cursul de Diplomatie sociala ulterior, insa de la un adolescent nu astepti in primul rand diplomatie, in nici un caz la varsta de 14 ani, cand cineva se afla doar la faza de gradinita in legatura cu studiile la Academia de Diplomatie, cursul acela de Diplomatie sociala incepe abia in clasa a 1-a si apoi se continua si se consolideaza si in clasa a 2-a, pe la 15 si 16 ani.

        • Rudolph Aspirant December 29, 2012 at 11:28 pm

          P,S. Polonius si Laertes sunt personajele din Hamlet, Laertes fiind fratele lui Ofelia. Din pacate decedeaza toti, inclusiv Hamlet pana la urma, dupa cum se stie, in timp ce Afrodita si Venus se presupune ca raman in continuare si acum rivale, dar nu asta conteaza.

  • Alina December 30, 2012 at 3:07 pm

    Problema apare atunci cand prin diplomatie … taci si inghiti cum se spune in termeni populari. Diplomatia isi are rolul ei, la fel si a-ti spune parerea atunci cand trebuie isi are rolul ei.

    Chiar recent discutam cu o vecina si imi povestea cum a primit reclamatii la servici precum ca miroase a transpiratie. Dupa ce foarte iritata femeia (~40 de ani si putin supraponderala) m-a intrebat: “spune-mi tu Alina, chiar miros a transpiratie?”. Cu toata sincerita va spun ca mi-a fost foarte greu sa ii spun DA, insa daca invocam scuza diplomatiei si minteam ii faceam mai mult rau. Bineinteles, a fost o perioada suparata pe mine dar macar a inceput sa faca dus mai des 🙂

  • elly weiss December 31, 2012 at 9:01 pm

    Nu stiu ce sa zic. De multe ori depinde. Unele persoane stiu sa primeasca un adevar, altele nu.
    Respectiva era probabil atat de mandra de ea ca n-a contat altceva. Vad ca nimeni nu zice. Dar…ea si-a pus in primul rand sora in situatie delicata, dorind sa auda si sora ei cat e ea de frumoasa. Ea si numai ea. Posibil sa fi simtit si ea ca sora era mai frumoasa ne neaparat fizic ci sufleteste…fapt ce probabil o chinuia.
    Da, e buna si diplomatia dar cred ca in cazul povestit a fost mai buna lipsa ei.

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.