Skip to main content

În transă, visând nesfârşitul

Vântul ce adie uşor îmi lipeşte de coapse rochiţa albă, vaporoasă, cu imprimeuri florale. Microbuzul mă poartă în viteză spre orăşelul provincial. Cerul pare că şi-a asortat culorile cu starea mea sufletească. Un curcubeu apărut de niciunde taie zarea în bucăţi. Îmi amintesc oceanul viu de păcură pe care îl străbăteam în copilărie, de la gara din Moreni şi până la şosea, prin câmpul de sonde. Picioarele rămâneau prinse în strânsoarea moale, caldă, neagră. Învăluită în curcubeu, visam nesfârşitul…

Păşesc emoţionată în sala aflată la demisol. Miroase puternic a petrol sau e doar imaginaţia mea? Vocea doctorului se aude înfundat. Ne invită să coborâm cele câteva trepte până la proiector. Lasă imaginile să vorbească în locul său. Prin faţa ochilor se derulează încet frânturi din nava ce l-a purtat pe Solaris. Zăresc instrumente ştiinţifice a căror destinaţie nu-mi este cunoscută. Văd staţia de cercetare şi savanţii cu ochi rătăciţi. Aud plânsul oceanului ce a fost supus unor experimente agresive. Imaginile dispar. Pe ecran rămâne o oglindă. Ovală, cu rama din lemn sculptat şi lăcuit.

Mă văd pe mine în oglindă. Eu, copil, cu codiţe împletite şi pantofiori de lac prinşi în strânsoarea moale, caldă, neagră, a oceanului de păcură. Mirosul de petrol este tot mai intens. Mă văd adolescentă, cu trup în care abia s-a trezit feminitatea. În mine creşte o dorinţă confuză, tulburătoare, de o senzualitate ce îmi aduce fiori sub piele. Simt cum păcura îmi cuprinde glezna fină. Urcă. Îmi mângâie pulpa. Îmi atinge şoldul. Mă îmbrăţişează toată. Întind braţele. Mă dăruiesc întreagă. Învăţ să înot în oceanul vâscos. Sunt prinsă într-un dans lasciv, fără început şi fără de sfârşit.

Cobor. Cobor tot mai în adâncul oceanului de păcură. Mă aşteaptă. El, copilul neştiut al mamei Geea. El, amantul fecioarelor ce tânjesc după ceva neştiut, răscolitor, fără de care nu sunt complete. Al meu stăpân şi zeu. Puternic, dar nu brutal. Spiritual, dar nu ironic. Blând, dar nu molatic. Îmi face semn să îl urmez. Văd copii minusculi cu obrazul palid, văd mame plângând lacrimi fără de culoare, văd bătrâni cerşind un strop de curcubeu. Apoi înţeleg. Sub pământ, în oceanul de păcură, trăiesc fiinţe cărora noi le furăm hrana şi le-o înapoiem alterată, sub forma neagră, cleioasă ce le apasă cerul. Le furăm soarele cu trupurile noastre îmbuibate de apă şi de bucate alese. Le furăm paradisul în şapte culori, curcubeul în care credeau şi la care se rugau în nopţile cu valuri mari.

Plâng alături de ei. Plâng lacrimi curcubeu. Ei mă privesc miraţi şi se reped să le adune ca pe comori din altă lume. Cad, răscolită de remuşcări. Rup în bucăţi rochiţa albă, vaporoasă, cu imprimeuri florale. Ei se reped să prindă bobocii de bujor. Îi văd cum duc palmele încărcate de mătase colorată la ochi şi la nas, căutând mirosul şi gingăşia florilor. Îmi muşc mâinile, să simt arsură, durere, să îmi spăl umilinţa. Ei strâng bob cu bob sângele meu roşu. Îi văd cum îl ascund în scoici, de parcă ar fi perle. Tai şuviţe din părul meu blond şi le las să se împrăştie în oceanul de păcură. Îi văd cum le culeg fir cu fir şi se împodobesc cu ele. Dau drumul amintirilor aduse din lumea caldă, colorată, luminoasă. Le dăruiesc pe toate, imagine cu imagine. Îi văd cum se închină ca la icoane.

Nu mai am nimic să le ofer. M-am dăruit deja toată, trup şi suflet, cu abnegaţie şi ruşine. Vreau să rămân aici, cu poporul de oameni minusculi şi nefericiţi, în oceanul de păcură, să sufăr alături de ei în bezna cu miros ameţitor de petrol. Vreau să îmbrăţişez nesfârşit genunchi de stăpân şi de zeu. Vreau să fiu umbra lor într-o lume fără umbre, vreau să mă căiesc amarnic şi să plâng lacrimi curcubeu până când fiecare dintre ei va avea propria comoară şi până oceanul se va dilua. Vreau să înot în acest Solaris subpământean. Vreau să îmi trăiesc viaţa în acest univers lichid.

Nu îmi permite. Stăpân şi zeu, fiul neştiut al mamei Geea mă învăluie iar, amant duios… şi mă urcă, mă urcă tot mai sus. Mă sărută tandru pentru ultima dată, o sărutare nesfârşită ce mă va însoţi întreaga viaţă. Mă eliberează uşor din strânsoarea moale, caldă, neagră. Urlu şi mă zbat într-o disperare vecină cu demenţa. Cum voi trăi fără el, fără ei, fără oceanul de păcură? Cum voi putea trăi ştiind că lor nu le este bine? Cum mă voi mai putea bucura de soare, de hrană, de curcubeu?

Revin în sala de la demisol, unde doctorul în psihologie Kris Kelvin aşteptă cu nerăbdare să ies din transa indusă de aburii petrolului şi de oglinda ovală, cu ramă din lemn sculptat şi lăcuit. Am un mesaj important pentru el, pentru oameni, pentru tine, cel care citeşti…

PS: Am scris această poveste cu un gând anume, apoi am renunţat la idee şi am decis să postez aici.

Comments
  • Dana April 2, 2015 at 6:49 am

    Trebuia sa-ti urmezi ideea… banuiesc eu, care ar fi… 🙂

    • Vienela April 2, 2015 at 6:51 am

      Nu, clar am procedat bine. Ii sta bine aici, pe blogul meu… 😉

  • Javra April 2, 2015 at 12:22 pm

    Frumoasă transa ta…
    De ce publici pe foarte puţine grupuri? Privezi mulţi potenţiali cititori de rodul fanteziei tale.

    • Vienela April 2, 2015 at 4:02 pm

      Multumesc. 🙂
      Am impresia ca oamenii nu prea citesc postarile de pe grupuri. Toata lumea intra, posteaza ce are de postat si iese. Singurele grupuri unde am vazut interactiune sunt cele ale iubitorilor de animale, insa acolo se discuta strict despre animale. :))

  • Ceoaca Elena Alina April 2, 2015 at 3:15 pm

    Foarte frumos, multumesc ca mi-ai dat sansa sa citesc ceva asa frumos

    • Vienela April 2, 2015 at 4:02 pm

      Multumesc si eu pentru apreciere! 🙂

  • Alma Nahe April 2, 2015 at 6:30 pm

    Ai scris pentru concursul ăla sf, pe care-l anunțase Matilda?

    • Vienela April 2, 2015 at 6:33 pm

      Da, dar nu l-am trimis. Am trimis altul. 😀 Sigur ca orice incercare era sortita din start esecului, dupa cum au aratat rezultatele. Eu nu sunt scriitor, sf nu pot scrie nici in gand, asadar nu am avut nici sperante. Mi-a placut sa ma joc si as mai incerca… :)))

  • Alma Nahe April 2, 2015 at 8:28 pm

    Da’ s-a și terminat? Sau… La ce rezultat te referi? Textul ăsta sub care scriu e o încercare faină. 🙂

  • Andreea April 3, 2015 at 8:42 am

    Foarte profund scris! Nu stiu ce destinatie ar fi trebuit sa aiba acest text, dar iti multumesc ca l-ai postat pe blogul tau.

    • Vienela April 6, 2015 at 6:38 am

      Am vrut sa particip la un concurs, numai ca nu era ce asteptau ei. Bine ca mi-am dat seama inainte de a-l trimite. :)))
      Si eu iti multumesc!

  • Andra April 3, 2015 at 5:09 pm

    Probabil ca trebuia sa-l duci pana la capat, putea fi interesanta optiunea ta.

    • Vienela April 6, 2015 at 6:39 am

      Am trimis altul, asemanator (zic eu). Il voi posta pe blog in curand. 😉

  • Fairytale April 3, 2015 at 6:11 pm

    Imi place cum scrii, ai talent si ar trebui sa il folosesti constructiv, textele tale mi se par niste poezii deosebite, pline de emotie.

    • Vienela April 6, 2015 at 6:40 am

      Mai constructiv decat sa le pun pe blog nu stiu ce as putea face. :))) Mercic!

  • Naica April 3, 2015 at 9:14 pm

    Transpunerea intr-o dezarmanta marturisire a transei prin care ai trecut,plina de sensibilitate,iubire,sacrificiu, daruire ,m-a facut sa visez si eu ceva nemarturisit,imaterial…
    Nu stiu unde ai vrut sa ajungi,dar parcursul e minunat !

    • Vienela April 6, 2015 at 6:42 am

      Multumesc mult, Naica!
      In adolescenta chiar iubeam momentul cand coboram din tren si ma impotmoleam in pacura. In jurul meu toti boscorodeau. Cred ca eram singura care visa cu ochii deschisi… 🙂

  • anitzei-blog April 5, 2015 at 7:46 am

    Ușor curățat stilistic, textul poate fi începutul unui roman al adolescenței, bineînțeles, susținut EPIC. Lasă finalul incert; e un artificiu estetic să lași cititorul nemulțumit, frustrat, dar curios. La sfaturi sunt as. La fapte…

    • Vienela April 6, 2015 at 6:43 am

      Ha, ha, la sfaturi sunt buna si eu. La gasit un fir epic nu prea… :)))

  • Nusa April 3, 2016 at 6:24 am

    Un text de o frumusete stranie!

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.