Skip to main content

În paşi de dans

Era printre cele mai cuminţi fete din clasă. Nu ieşea în pauze la joacă, nu o vedeam niciodată alergând, nu lipsea de la ore, nu le răspundea obraznic profesorilor. Nu scăpam nici un prilej să râdem de ea, să îi spunem că nu ne plac tocilarele şi că ar face bine să joace un baschet sau un handbal alături de noi, pentru a scăpa de “şuncile” pe care le avea.

Îmi dau seama că eram răutăcioase, că am făcut-o să sufere inutil. Era cam grăsuţă, este adevărat, dar asta nu ne dădea dreptul să râdem de ea, să o poreclim Miss Piggy. Nu lăsa niciodată impresia că ar fi afectată de ironiile noastre. Ne zâmbea plină de candoare şi se întorcea la caietele ei, fără să ne răspundă, fără să pară supărată.

Ne pregăteam de banchet. Probam rochii, învăţam paşi de dans, discutam despre machiaj. Doar Cristina, colega cea grăsuţă, rămânea retrasă, urmărindu-ne de la distanţă, cu acelaşi zâmbet pe faţă. Entuziasmul nostru nu părea să o determine să participe alături de noi la pregătiri.

În ziua banchetului, Cristina a venit îmbrăcată simplu, într-o fustiţă puţin trecută de ghenunchi şi o bluziţă de in. Părea mai grasă decât o ştiam noi, pentru că nu mai era încorsetată în uniforma şcolară. Ne-a bufnit râsul pe toate. Dar când a început să danseze, am crezut că intrăm în pământ de ruşine. Eram ţepene ca nişte uluci din gard pe lângă Cristina, care se dovedea a fi o dansatoare desăvârşită.

Atunci am remarcat pentru prima dată că oamenii graşi sunt buni dansatori.

Comments
  • pandhora November 20, 2012 at 4:14 pm

    interesant punct de vedere…
    nu stiu daca este asa avand in vedere cati oameni slabi sunt foarte buni dansatori…
    cred ca un bun dansator e cel care simte muzica,simte ritmul fara sa se contoleze…
    negrii mi se par a fi cu adevarat buni dansatori,ei chiar au ritmul in sange…
    la povestea ta imi place ca,dansand,colega voastra v-a facut sa vedeti cum e ea dincolo de aspectul ei exterior si presupun ca asta a fost o lectie pentru adolescentii care erati atunci 🙂

  • Taraboste November 20, 2012 at 4:39 pm

    Acum sa nu generalizam … 🙂 Cred ca totusi era doar o exceptie 😀

  • Minnie November 20, 2012 at 5:40 pm

    Eu sunt convinsa ca acea colega dansa acasa sau lua lectii de dans. Eu nu am vazut un dansator gras! Dar rautatea din voi… Doamne, ce copile nebune! 🙂

  • Rolling Ideas November 20, 2012 at 7:36 pm

    Cred că oricine danseaza cu patos, simtind melodia si ritmul, e bun dansator.

  • Hapi November 20, 2012 at 7:36 pm

    Nu m-am gandit niciodata c-.ar fi vreo legatura intre masa corporala si miscarile de dans. Dar ma bucur ca fetita avea un talent – asta conta mai mult decat faptul ca era grasuta

  • ex-silentio November 20, 2012 at 8:35 pm

    Nu e adevărat, eu nu știu să dansez 😀

    • mixy November 21, 2012 at 7:16 am

      n-ai încercat suficient

  • Vladen November 20, 2012 at 8:48 pm

    pai in general fetele incearca mereu sa compenseze defectele. probabil ca stia foarte multe biata fata…

  • g.cojo November 20, 2012 at 8:48 pm

    nici eu nu cred in generalizari… cred ca era doar unul dintre modurile prin care reusea EA sa se exprime mai bine

  • Dana November 21, 2012 at 5:34 am

    Mi-ai adus aminte de o comedioara cu Will Smith (“Hitch, consilier in amor” se cheama). Era acolo un tip grasutz pe care Will Smith se tot chinuia sa-l invete sa danseze “cu stil”. Dar grasutzul se zbantuia tare bine pe ring, se descurca de minune fara sfaturile pretioase ale profesorului.

  • OchiiVerzi November 21, 2012 at 6:13 am

    Concluzia ta incheie intr-un mod comic postarea. Cat despre persoanele grasute, cele slabe, cele frumoase/urate, inalte/scunde, destepte sau mai putin destepte, cele cu probleme fizice sau psihice … eu am invatat sa privesc dincolo de aparente si de atunci pot spune ca sunt mai bogata la capitolul prieteni de incredere. De multe ori fugim dupa perfectiune si ea vine din urma si ne loveste. Mai bine simplu si sigur decat pompos si neadevarat. O zi frumoasa!

  • cotos November 21, 2012 at 7:06 am

    Toti suntem rai cand suntem mai tineri..De obicei atunci ne place sa luam la misto pe toti care nu se incadreaza in tiparele normale noua…Cu timpul crestem si realizam, ca nu am fost tocmai corecti

  • mixy November 21, 2012 at 7:16 am

    o, da ! cele mai bune fete din trupa de dans a fie-mii erau cele plinuțe. Restul arătau ca niște scânduri :))

  • elly weiss November 21, 2012 at 10:40 pm

    :)) “Atunci am remarcat pentru prima dată că oamenii graşi sunt buni dansatori”
    Nu are nicio legatura, desigur :))
    Dar imi place cum ai incheiat. Fiecare om are cate un talent. Al ei era acesta. 🙂

  • Ioana K-Man November 22, 2012 at 6:22 am

    Am observat si eu acest lucru, ca supraponderalii compenseaza cu bunatate sufleteasca si mobilitate fizica.

  • Nice November 22, 2012 at 1:20 pm

    Eu ma asteptam la alt final. Credeam ca pana la banchet fata a slabit si s-a transformat intr-o printesa care a atras toate privirile. 😀

  • CARMEN November 22, 2012 at 6:27 pm

    de cele mai multe ori copiii sunt superficiali si eticheteaza alte persoane dupa aspectul exterior – e gras sau prea slab, e urat sau saracacios imbracat… Mai târtziu realizam cate secrete ascunde o fire timida, cat sarm are unul rotunjor, ce umor fin are unul pirpiriu… si constatam ca nu conteaza deloc aspectul fizic ci doar caracterul si firea fiecaruia. Draguta povestea ta 🙂 imi amintesc de timpul meu de clasa a8-a :))

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.