Skip to main content

În mijlocul verii

De câte ori mă aflam în preajma lui, simţeam că nu ne potrivim. Îmi repugna culoarea lui bolnăvicioasă, galbenă şi pielea ridată, albicioasă pe alocuri. Mirosul pe care îl răspândea şi cu care eu nu eram obişnuită, nu părea a fi dintre cele mai plăcute, iar asta nu reuşea decât să mi-l facă mai antipatic. Aş fi vrut să mă îndepărtez de el, să ies la aer curat, să nu mai văd pofta din ochii celorlalţi.

Îl pipăiau, îl dezmierdau, îi aduceau osanale care mi se păreau nemeritate. El rămânea calm, senin, de parcă toate astea i s-ar fi cuvenit. Prietenii mei mă chemau insistent, mă rugau să îl ating si eu, să îi simt pulsaţia, să îl adulmec. Ventilatorul aflat în mijlocul camerei, precum o barză în vârful cuibului, în loc să mă scape de căldura care îmi invada corpul, îmi trimitea emanaţiile gălbejitului. Comportamentul deşănţat al prietenilor mei mă uimea şi mă înfiora.

O priveam îngreţoşată pe buna mea prietenă cum atingea pielea zbârcită. Degetul ei curios aluneca peste carnea moale. Seminţe alb-gălbui se preling domol în jos, spre covorul de lână cu arabescuri (apropos, daca va ploua pe covorul de lana sau daca il udati din greseala, incercati sa il uscati rapid, pentru a nu-l strica). Le urmăresc fascinată coborârea lentă, ca într-un film redat cu încetinitorul. Prietenii mei, aflaţi parcă sub influenţa unor narcotice, îşi înfig pe rând dinţii în carnea galbenă. Se miră de parfumul ei şi mă roagă insistent să gust şi eu.

Parcă eram în transă. Mă văd apropiindu-mă greoi de el, mă văd punând mâna pe zbârciturile sale, mă văd îndepărtând cu degetul sămânţa galben-albicioasă, mă văd muşcându-i carnea galbenă. În gură mi se răspândeşte un parfum uluitor, care mă face să uit de mine, de locul în care mă aflu, de toate gândurile urâte pe care le-am avut. Cum l-am putut respinge atâţia ani? De ce nu i-am crezut pe cei care mereu mi-au spus că este cel mai bun şi mai aromat fruct?

pepene galben

Nu mă mai pot opri. Muşc din felia de pepene galben şi zeama lui parfumată mi se prelinge pe degete, mă îmbată, mă face să îmi pierd capul de plăcere. Văd bucuria şi uşorul reproş din ochii prietenilor mei. Le zâmbesc afectuos şi mănânc mai departe, de parcă de asta ar depinde viaţa mea. A fost prima mea întâlnire cu miraculosul pepene galben (daca va intrebati de beneficiile pepenelui galben, trebuie sa stiti ca este sursa majora de vitamina A, vitamina C. acid folic, vitamina B6, intaritor al sistemului imunitar), care mi-a rămas de atunci în suflet şi pentru care renunţ la orice alt fruct în mijlocul verii.

pepene galben

 

Comments
  • Szasz Sebes Paul March 24, 2013 at 6:42 am

    Pepene galben ?

  • Parfumul primei întâlniri | Ioan Usca March 24, 2013 at 6:42 am

    […] Mirela Pete, Gabriela Savitsky, Gabi, Vienela, Irealia, Carmen, […]

  • Mirela March 24, 2013 at 7:15 am

    Ce primă întâlnire gustoasă, ciudată, misterioasă și…plină de pofte! Ți-ai înfipt dinții și ai lăsat sucul parfumat să alunece pe degete, după ce ai privit îngrețoșată cum alții savurează un biet gălbejit! Ești grozavă, dar asta nu mai e o noutate decât pentru cei care se întâlnesc prima dată cu poveștile scrise de tine! E bun, de calitate, că de n-ar fi, nu s-ar povesti. Cred că pepenele galben e fructul meu preferat și știu clar că Enya mea are senzația de respingere pe care o aveai și tu, așa că îi voi da să citească această poveste. Te pup, zi frumoasă, cu pepene la masă (dacă e ok și cel de la magazin…). 😉

  • […] Diana Biblioteci ale antichitatii: Ninive si Alexandria,Lili, Mala Reflexii si reflectii (3), Vienela,Melly Caleidoscop,Minnie Happy Weekend – Nici calare nici pe jos!, Pandhoraa Psaltirea si […]

  • nina March 24, 2013 at 7:36 am

    Cat de tare! Am crezut ca e la inceput un guru libidinos. :)) Foarte frumos ai descris prima intalnire cu pepenele galben. Felicitari!

  • Rudolph Aspirant March 24, 2013 at 7:48 am

    Stiati ca pepenele galben de tip cantalup mai larg cunoscut astazi in UE a fost “domesticit”, dezvoltat asa pt consum mai larg uman, in secolul 18, in orasul italian Cantalupo nel Sannio, de catre gradinarul Papei de la acea vreme ? Acest oras se afla in regiunea sudica a Italiei, cam pe unde ar fi “glezna” cizmei respective, si exista o controversa etimologica legata de numele Cantalupo, unii opinand ca vine din greaca, unde Kata-Lupon= in mijlocul padurilor, altii zicand ca e poate chiar din lb bulgara, Kan-Teleped= rezidenta centrala principala, in general majoritatea opinand pt varianta bulgara, dat fiind ca se stie ca bulgarii invadasera aceasta regiune a Italiei cautand probabil joburi pe acolo inca din sec 7 DCh.

  • pandhora March 24, 2013 at 7:59 am

    chiar ma intrebam despre ce poate fi vorba,citind 🙂
    mi-a placut tempoul in care ai scris…pepenele galben merita astfel de emotii,e grozav de bun si parfumat cum bine ai spus 🙂

  • Poclid Roxana-Simona March 24, 2013 at 8:22 am

    Foarte tare, strigă Copilul din mine. Ei bine, nu m-am așteptat să fie vorba de un pepene galben, mă gândeam la cine știe ce ,,preaslăvit” pământean. Vreau să vă felicit pentru scrierea incitantă, misterioasă. Nu pot decât să iau o felie, să mai citesc încă o dată și să îmi pierd de asemeni capul. Numai bine!

  • Anca March 24, 2013 at 8:40 am

    Ce interesant l-ai prezentat… asa cu suspans, am citit curioasa pentru a vedea ce te face sa iti repugne asa tare :)) si “Surprise!”

  • Daurel March 24, 2013 at 9:21 am

    Frumos !
    Dupa ce vreme de peste 30 de ani in fiecare vara i-am tot adus sotiei “bostanii”, vara trecuta m-am convertit; cred ca de oboseala: sa nu mai car pe cei verzi care imi plac mie…

  • Andra March 24, 2013 at 9:36 am

    eu nu sunt o fana a pepenelui galben. acum il mai tolerez, dar cand eram mica aveam exact aceeasi reactie ca si tine 😛

  • Irealia March 24, 2013 at 9:56 am

    Nu vrei tu să fii maestra suspansului? Uite, eu te încoronez, facem ceremonie, tot, tot! Am citit la tine mai demult, un post scris în aceeași manieră, despre un scaun. Acel post m-a făcut să revin. Ești incredibilă! Gălbejitul nici mie nu-mi face cu ochiul! 🙂

  • CARMEN March 24, 2013 at 10:42 am

    hahaha, amuzanta introducerea povestirii! ai reusit sa-mi transmiti exact acele senzatii care provoaca “piele-de-gaina” :)) asteptam sa se intâmple ceva abominabil! si cand colo, s-a taiat un pepene galbem! superb gradate clipele… superb deznodamant! :)))
    Ma bucur ca ai reusit sa-ti infrângi “sila” 🙂 Pepenele galben este delicios si prima ta intalnire este memorabila – trebuia neaparat scris despre! adorabila descriere!

  • lili3d March 24, 2013 at 12:31 pm

    Un mister dezlegat iscusit!…

  • cotos March 24, 2013 at 1:22 pm

    Fructul meu preferat…De dimineata ti-am vazut postare, mi-ai facut asa o pofta cu pozele incat mi-am dus sa imi cumpar un pepene 🙂

  • Intuneric March 24, 2013 at 1:25 pm

    Prinde bine o insemnare dintr-asta, din mijlocul verii, intr-o zi insorita, cu un ger crunt si un vant necrutator…

  • Silving March 24, 2013 at 1:55 pm

    Ai scris minunat, si totusi nu indeajuns sa ma convinga sa-mi placa pepenele galben 😀
    Mama,de mica,ma tot indemna,ca e bun,ca are gust de banana,ca ce parfum… degeaba. O lasam sa se bucure singura 😀 .Si desi altele nu-mi placeau atunci,si acum,mare,au inceput sa-mi placa, totusi fructul asta nu ma tenteaza deloc,desi am citit despre el ca are multe proprietati.Asta e.Bine ca le place copiilor.
    Pofta buna la pepene! 🙂

  • javra March 24, 2013 at 2:21 pm

    La început, mă gândeam la un animal.
    Acum mă gândesc la pepene galben şi înghit în sec. Ruşine!

  • Lotus March 24, 2013 at 3:11 pm

    Clubul Poveștilor Parfumate? Hmm.

    Și de ce ne faci poftă acuma pe frig? De vară, zic… 🙂

  • Cătălin Ionescu March 24, 2013 at 3:47 pm

    Sper ca nu te superi daca-ti spun ca m-ai facut sa poftesc si eu la ‘iubirea’ ta. 🙂 Cu toate ca, sincer sa fiu, eu am o relatie foarte stabila cu doua rude de-ale lui: strugurii si caisele. Dar si cu el am amintiri frumoase, din copilarie… La un moment dat insa, drumurile noastre sa-u cam despartit. Ceea ce nu inseamna ca nu mi-a plouat in gura citindu-ti povestirea. 😉

  • Lucian March 24, 2013 at 3:47 pm

    Mie nu imi place pepenele asta, adica mai mananc cate o bucatica, dar nu il am ca un preferat.

  • Ana Q. March 24, 2013 at 3:52 pm

    Noh, mie mi-ai facut pofta de pepene galben. Prima intalnire n-a avut niciun parfum. Nu ma intalneam cu cineva de care eram super indragostita asa ca nu m-am entuziasmat prea tare.

  • addicted March 24, 2013 at 4:00 pm

    Ba sis, sa stii ca fu`amuzanta. 😀 Eu nu mi-s consumatoare de pepene galben dar sa spunem ca m-ai facut totusi sa-mi fie pofta! :))

  • Radu March 24, 2013 at 5:14 pm

    Eram sigur de la inceput! 🙂
    Merita sa bagi o seringa de vodca sau coniac, dupa gust prin codita si sa-l lasi o ora la frigider!

  • Lolita March 24, 2013 at 5:48 pm

    Iniţial am crezut că este vreun guru la care toţi aduc osanale! M-am amuzat când am aflat că e pepenele galben… Faină întâlnire!
    Numai bine! 🙂

  • Mala March 24, 2013 at 9:24 pm

    Asa zici tu mai Vi ? Ca-i bun? Inca pendulez intre acceptari caci nu mi-e drag. Dar o sa fac o exceptie, o data si-o sa incerc sa-l vad asa cum ai propus tu, atit de literar!
    Zau ca mi-a placut povestirea!

  • Irealia | Parfumul primei întâlniri | March 24, 2013 at 10:56 pm

    […] Vienela […]

  • Diana March 25, 2013 at 3:55 am

    Si mie imi place pepenele galben! Foarte-foarte mult! Mi-a placut intotdeauna.
    Frumos omagiu i-ai adus scriind despre aroma lui! Frumusetea este… in interior! 🙂

  • […] textelor ce aparţin temei propuse le găsiţi la Mirela, Irealia, Carmen, Nina, Vania, Vienela, Diana, Lili3d, Catalin,  Silving, Lolita, anca, Mala şi […]

  • mixy March 25, 2013 at 9:56 am

    NU-l dau pe pepene verde, dar e bun și ăsta galben (mai ales rece, combinat cu înghețată= yummy!)

  • elly weiss March 25, 2013 at 3:00 pm

    Nu credeam ca atat de multi semeni ai mei nu sunt indragostiti de pepenele galben ba chiar si mai rau 🙂
    Eu cred ca as manca intregul an, zi de zi. Pepene si capsuni. Nu amestecate, desigur dar imi plac poate ca mai mult decat orice alte fructe…legume.
    Am stiut ca-i pepenele imediat. Habar n-am cum, caci nu m-am uitat in josul paginii sa vad daca e lung articolul, caci stiam clar ca nu-i. Tu nu scrii articole lungi. 🙂
    Frumoasa intalnire sau mai degraba interesanta, ai avut. O asemenea intalnire, chinuita, a avut in adolescenta de abia, sora mea. Dar cu ce crezi? Cu crema de zahar ars pe care o crezuse toata copilaria ei ca find ceva rau, rau, chiar oribil. 🙂

  • Atelier foto II « Mirela Pete. Blog March 26, 2013 at 6:54 am

    […] Vienela […]

  • […] când m-am înscris în Clubul poveştii parfumate sunt tot mai interesată de parfumuri, de felul în care o aromă sau alta ne scoate feminitatea în evidenţă, de felul în care un […]

  • Eva către Adam | Iubesc Viaţa April 21, 2013 at 6:36 am

    […] iar zeii, că stăpânim pământul, că până la ultima respiraţie vom fi împreună, uniţi de parfumul dragostei, al sacrificiului, al […]

  • adrianatirnoveanu May 20, 2013 at 12:31 pm

    De cand cu ”patrupedul” tau…nevorbitor,nu ma mai pacalesti ,sac.Frumos,ce sa zic; iar pepenele….un deliciu.

  • Ternă sau strălucitoare? | Iubesc Viaţa September 4, 2013 at 7:08 am

    […] fir verde de pătrunjel. Nu mai ies pe stradă îmbrăcată cu haine galbene, însă ador aroma de pepene galben, porumbul fiert şi crema de lămâie în prăjituri. 22 şi 42 de […]

  • Anca July 20, 2014 at 8:46 pm

    il stiu, mi-a placut foarte, foarte mult si la vremea respectiva 🙂
    acum e de sezon 🙂

  • […] un strop de suc din pahar și desface un nou pachet, din care extrage o gumă pătrățoasă, cu aromă de pepene galben, de trandafir roz, de mură coaptă. Cu ochii în revistă, prinde guma între dinți și, cu o […]

  • Parfumul primei întâlniri | irealia February 4, 2015 at 5:24 pm

    […] Vienela […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.