Skip to main content

Imunitate sau nepăsare?

Multe promisiuni i-am făcut lui Minnie de când o cunosc (virtual), însă de puţine ori am reuşit să mă ţin de cuvânt, să îmi onorez promisiunile la timp.  Încă vreo câteva zile şi se împlineşte o lună de când “m-am lăudat” aici că voi povesti despre condiţiile din spitalul ploieştean în care a stat internat soţul meu o perioadă, atunci când toţi medicii susţineau că are cancer.

Spitalul din strada Buna-Vestire sau fosta maternitate, după cum este cunoscut de ploieşteni, mă întâmpină zâmbind prin geamurile sparte, în timp ce aştept ca portarul să descuie porţile de fier. În curte sunt mai multe clădiri, dintre care una adăposteşte secţia de psihiatrie.

Cu puţin curaj şi câţiva covrigi, reuşesc să trec de dulăii care latră de parcă sunt turbaţi. Mă strecor prin labirintul de alei cu asfaltul măcinat, mărginite de clădiri ridicate în anul 1925 şi reparate ultima dată acum 30 de ani. Am remarcat ramele de lemn putrezite, care susţineau geamurile crăpate şi pereţii fără tencuială. Ajung în fundul curţii, acolo unde se află secţia care mă interesează. Clădirea pare scăpată dintr-un bombardament aviatic. Îmi dă senzaţia că se va prăbusi în curând, învinsă de timp şi de nepăsarea autorităţilor.

Întâlnesc o femeie ciudată, îmbrăcată cu 2-3 de paltoane. Cară în spate un sac plin cu resturi de la bucătărie şi aflu că este de-a casei, că vine zilnic să se aprovizioneze.

Intru în holul secţiei şi mă izbeşte un miros de mâncare insuportabil, amestecat cu un iz pe care nu îl pot identifica pe moment. Mihai mă aşteaptă la intrare, pentru a mă călăuzi pe scările în spirală, negre de jeg şi alunecoase. Ajunsă la etajul 1, scap de mirosul de mâncare şi recunosc celălalt iz. Miroase exact ca la wc-urile publice, a urină stătută. Urc spre etajul 2, sperând că voi scăpa de miros. Nu. Se accentuează şi îmi aminteşte cât de sensibil este ficatul meu.

Intrăm în salon, atingând cu două degete clanţa infectă. Îmi povestise Mihai că nu poate sta acolo, că miroase urât, dar ceea ce găsesc este mai rău decât îmi imaginasem. Salonul are 8 paturi, din care doar unul este ocupat, în afară de cel al soţului meu. Nu se poate respira. Încerc să deschid geamurile, care luptă cu mine, probabil din cauză că au rămas lipite de la ultima vopsire a lemnăriei, acum 30 de ani. Se văd pe paturi saltelele găurite, din care lipsesc porţiuni mari de umplutură. Nu sunt acoperite de nimic, în afară de praf.

Pe patul unde trebuie să doarmă Mihai se află o pernă urâtă, învelită într-un material fără culoare, un cearşaf ştampilat, cu nişte pete dubioase ici, colo şi o pătură de lână fără cearşaf.

Deschid noptiera şi din ea ţâşneşte emoţionat un gândac de bucătărie, pe care îl deranjasem de la masă. Scutur resturile de pâine din sertar şi văd cum toată familia de gândaci o rupe la fugă. Merg la chiuvetă să ud o cârpă. Oare găleata asta neagră să fie chiuveta? De când nu a fost spălată?

Decidem să dăm câţiva bănuţi asistentei, pentru ca Mihai să doarmă acasă fără ca cineva să afle. Plecăm grăbiţi, trecând iar prin duhorile emanate de toţi cei care au poposit vreodată prin acest loc oribil.

Pe cei bolnavi aproape că îi înţeleg. Dar personalul medical cum poate suporta să lucreze în asemenea condiţii? Oare au găsit un vaccin care îi face imuni la aceste mirosuri teribile, la toate acele pete şi urme de murdărie adunate în ani de zile?

 

Comments
  • Hapi October 27, 2012 at 3:22 pm

    Nu numai ca suporta dar sunt angajati care fura. O patura, un prosop, ce pica

    Asa ca nu mai pot da vina ” pe guvern” oricare ar fi el
    Am vazut institutii medicale DE STAT decente. Chiar daca cladirea nu e noua, sunt paturi, saloane mici si bine intretinute, cu lenjerie curata . Se face curatenie la timp, nu miroase a mancare si se vede ca pe ici pe colo s-au investit ceva banuti.
    Cand intri intr-un spital sa stii ca vezi (si simti) cum este managerul acelei institutii. Ca bani- nu sunt am inteles, asa e peste tot
    Dar de ce unii pot si altii nu?

  • Minnie October 27, 2012 at 4:23 pm

    Nu stiu cum sa reactionez, nu stiu ce sa scriu…. Asa ceva cred ca era în baracile de lemn din Auschwitz, sau cel putin asa am citit undeva într-o carte! Diferenta fiind ca acolo nu mirosea a mancare!
    Eu nu am dreptul sa vorbesc si nici sa acuz pe nimeni, dar voi, cei care locuiti acolo chiar nu puteti face nimic? Adica în 1907 tarani au putut face o revolutie, cu furci si coase, voi nu puteti face macar un protest?Toti nemernicii aceia din conducerea spitalului nu pot fi trasi la raspundere? Intreb doar nu trebuie sa va suparati pe mine, eu asa ceva nu am vazut nici pe vremea comunista! Sunt asa de bulversata ca nu stiu ce asi mai putea completa aici? Sorry daca am suparat pe cineva cu comentriul meu.

  • Nice October 27, 2012 at 5:22 pm

    Nu poti fi sensibil sau sentimental si sa lucrezi intr-un spital, sa fii medic sau asistenta. Meseria ii face asa. Reci, nepasatori, directi(sa ma exprim bland). Ce imagini ai descris, desprinse parca dintr-un film de groaza! Bine ca ti-ai luat sotul acasa…

    • mixy October 29, 2012 at 9:13 am

      cunosc o asistentă care înainte de a intra în câmpul muncii era numai inimă. Acum, după câţiva ani într-un spital, n-o mai recunosc . Motivaţia ei este că trebuia să se adapteze.

  • doiparinti October 27, 2012 at 5:51 pm

    Intr-o astfel de situatie de vina sunt managementul spitlaului si autoritatile publice locale care ar fi trebuit sa poata gasi o solutie pentru ca-n secolul XXI sa poti avea parte de un mediu steril in spital, unde sa te internezi pentru a scapa de o boala nu pentru a capata alte zece …
    Am calcat si eu in cateva spitale de stat si sunt difernete uriase uneori … Pana la urma vina urca pana la minster, care ar trebui sa contorleze in teren conditiile pe care le ofera sistemul pacientilor.
    Dar cui ii mai pasa de pacienti …? Suntem buni doar odata la 4 ani cand trebuie sa punem stampila la vot.

  • […] Zoltybogata, daurel, mateescu, negura, Danap, Lucian, Mircea, Mirela, Tury, Gandul, Vienela, Anastasia, Minnie, Axlandra, Spanac, jurnal, scameî, Diana, NG, Milla, pandhoraa, […]

  • […] Zoltybogata, daurel, mateescu, negura, Danap, Lucian, Mircea, Mirela, Tury, Gandul, Vienela, Anastasia, Minnie, Axlandra, Spanac, jurnal, scameî, Diana, NG, Milla, pandhoraa, […]

  • Posibil blogroll | Nostalgiile lui Moise October 27, 2012 at 6:45 pm

    […] Zoltybogata, daurel, mateescu, negura, Danap, Lucian, Mircea, Mirela, Tury, Gandul, Vienela, Anastasia, Minnie, Axlandra, Spanac, jurnal, scameî, Diana, NG, Milla, pandhoraa, […]

  • […] Zoltybogata, daurel, mateescu, negura, Danap, Lucian, Mircea, Mirela, Tury, Gandul, Vienela, Anastasia, Minnie, Axlandra, Spanac, jurnal, scameî, Diana, NG, Milla, pandhoraa, […]

  • Vladen October 27, 2012 at 8:40 pm

    Eu zic ca saracie. Daca personalul medical ar fi mai bogat ar fi si ei mai omenosi. Dar nu sunt fiindca au prea multe necazuri personale. Asadar le e greu sa-si gaseasca rezerve interioare sa le mai pese si de altii. Asta e natura umana.

  • ex-silentio October 27, 2012 at 9:18 pm

    Vaccinul ăla de care vorbești în ultimul paragraf se numește salariu pentru unii, sau șpagă pentru alții 🙂

  • Ioana K-Man October 28, 2012 at 4:15 am

    Sa vedem partea buna a lucrurilor: nu a trebuit sa stea prea mult acolo, sanatos fiind.

  • Viaţa-n imagini (271012) October 28, 2012 at 6:01 am

    […] Zoltybogata, daurel, mateescu, negura, Danap, Lucian, Mircea, Mirela, Tury, Gandul, Vienela, Anastasia, Minnie, Axlandra, Spanac, jurnal, scameî, Diana, NG, Milla, pandhoraa, abbilbal, […]

  • […] Zoltybogata, daurel, mateescu, negura, Danap, Lucian, Mircea, Mirela, Tury, Gandul, Vienela, Anastasia, Minnie, Axlandra, Spanac, jurnal, scameî, Diana, NG, Milla, pandhoraa, abbilbal, […]

  • […] Zoltybogata, daurel, mateescu, negura, Danap, Lucian, Mircea, Mirela, Tury, Gandul, Vienela, Anastasia, Minnie, Axlandra, Spanac, jurnal, scameî, Diana, NG, Milla, pandhoraa, abbilbal, […]

  • silavaracald October 28, 2012 at 7:03 am

    Să lăsăm și angajații, și managerul la o parte. Fură și unii și alții. Dar ”Sanepidul”, ce face? La cabinetele medicilor de familie sunt zbiri când vin în control. Primim amenzi că nu avem loc special de mopuri, care trebuie să fie câte unul în funcție de suprafața care trebuie curățată; ne altoiesc și dacă nu avem cine știe ce dezinfectant de ultimă generație care costă cât ochii din cap. Ne arată obrazul dacă găsesc, pe dulapuri sau fișiere o urmă de praf. Ca să nu mai vorbim de altele… Și în aceste cabinete nu se fac cine știe ce intervenții chirurgicale sau de altă natură, ca să existe riscul să infectăm pe cineva.
    Dubla măsură mă irită cel mai mult.

  • Zile de toamnă | Nostalgiile lui Moise October 28, 2012 at 9:41 am

    […] Zoltybogata, daurel, mateescu, negura, Danap, Lucian, Mircea, Mirela, Tury, Gandul, Vienela, Anastasia, Minnie, Axlandra, Spanac, jurnal, scame, Diana, NG, Milla, pandhoraa, […]

  • […] toţi: Mihai, Zoltybogata, daurel, mateescu, negura, Danap, Lucian, Mircea, Mirela, Tury, Gandul, Vienela, Anastasia, Minnie, Axlandra, Spanac, jurnal, scameî, Diana, NG, Milla, pandhoraa, abbilbal, […]

  • adelinailiescu October 28, 2012 at 10:12 am

    Am trecut si eu in vara pe la spitalul ala, ca aveam treaba pe acolo si m-a socat si pe mine aspectul de paragina.Erau lucrari in zona dar totul era deplorabil , buruienile de un metru, mizerie prin curte.Si eu sunt din sistem, nici la Valeni nu e lux, ba sunt multe de criticat dar la noi e curatenie, curtea e foarte ingrijita,sectiile sunt curate si igienizate, nu avem gandaci(nu mai avem nici soareci:)), mancarea e buna, deci totul e relativ bine.Mai avem ceva de lucru referitor la atitudinea noastra, a personalului si la calitatea serviciilor oferite.Am stat si eu cateva zile langa socrul meu internat la neurologie la spitalul din Caracal si mi s-a parut inuman, atat ca si conditii cat si ca tratament si comportament al personalului.O indiferenta totala, un sadism chiar.Mi-a fost rusine ca sunt colega cu asa oameni.

  • babymanager October 28, 2012 at 11:01 am

    Horror! Doamnr ce conditii!

  • Yamasha October 29, 2012 at 5:58 pm

    Nu am intrat in maternitate si sper sa nu intru niciodata. Nu ca as avea ceva cu copiii, dar sper sa ne putem permite sa ducem copilul intr-o clinica privata. La stat…nu se merita.

  • elly weiss October 29, 2012 at 7:17 pm

    Aproape de necrezut…
    Oribil. De vina e conducerea spitalului. Am umblat prin destule spitale in ultimii ani…niciodata n-am vazut nici macar ceva pe aproape…
    Ala e spital de exterminare…

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.