Skip to main content

Hei, omule, părinte fantastic!

Cât timp am locuit în acel bloc, oriunde şi oricând ne-am fi întâlnit, una dintre nelipsitele întrebări pe care mi le puneau (şi pe care le uram din suflet) era: “şi ce ai mai făcut de mâncare, vecina?” sau “ce să mai fac de mâncare, vecina?”. Degeaba le-aş fi spus eu să gătească mâncare de mazăre, ciorbă de perişoare, varză călită, musaca de cartofi, fasole bătută, salată de vinete sau orice altceva mi-ar fi trecut prin cap. Fiecare îşi găteşte în funcţie de preferinţele sale şi ale familiei, dar şi în funcţie de buget. Aveam întotdeauna impresia că era doar un mod de a intra în vorbă, de a schimba impresii, de a “socializa”…

Astăzi nu mă mai întreabă nimeni ce am mai făcut de mâncare şi nici nu îmi mai cere nimeni sfaturi în legătură cu ceea ce ar putea găti, deşi părem mai dezorientaţi ca niciodată. Zilnic apar noi zvonuri şi informaţii despre alimente ce nu ar trebui mâncate, ca şi despre alimente minune, care ne-ar putea ajuta să trăim tinereţe fără bătrâneţe. Carnea e plină de antibiotice, zahărul este otravă, legumele sunt de plastic, astfel încât ajungem să ne întrebăm, precum Vavaly, noi ce mai mâncăm?

Sinceră să fiu, nu cred prea mult în alimentele bio, eco şi cum li se mai spune. Planeta este poluată, aerul şi apa şi-au pierdut puritatea (a existat vreodată?). Un dovlecel plantat într-un sat aflat lângă o rafinărie nu cred că este cu nimic mai bun decât un dovlecel “de plastic” din supermarket. Este adevărat că diferă uneori gustul sau aroma, însă tot nu îl consider pur. Evit să cumpăr pate de ficat cu doar 5 % ficat, la fel cum evit sucurile “naturale” care conţin numai 5-10-30 % fruct şi mănânc la greu portocale, deşi se spun atâtea despre ele.

portocale

Se spune că suntem ceea ce mâncăm. De câte ori tai o roşie cumpărată iarna din magazin, în minte îmi vin nişte versuri de demult, care se potrivesc tot mai bine vremurilor pe care le trăim: “Hei, omule, părinte fantastic, M-ai făcut din metal şi din plastic…”. Probabil aşa vor cânta nepoţii noştri peste ani şi ani. Asta nu mă împiedică să mănânc ceea ce se vinde prin pieţe şi supermarketuri, mai ales că nu am pe nimeni la ţară să îmi furnizeze alimente “bio”, alimente cu care să îmi păcălesc creierul că mănânc sănătos.

Dacă nu aţi citit articolele Kadiei referitoare la plantele modificate genetic, vă sfătuiesc să o faceţi acum. Dacă eraţi prea mici sau nenăscuţi acum 30-40 de ani, ţin să vă spun că eugeniile şi îngheţata se făceau tot cu margarină, iar prăjiturilor din comerţ li se punea praf de ouă. Nici un laborator nu avea contract cu ţaţa Leana din Cocorăştii Colţ pentru a include în reţete ouă proaspete. 😀 Pe de o parte ne plângem că salamul conţinea cândva soia, pe de altă parte renunţăm acum la carne în favoarea mâncărurilor cu soia. Cine să ne mai înţeleagă?

Viaţa e fantastic de frumoasă, iar eu nu am de gând să privesc mereu în sus, spre o ipotetică sabie ce ar putea atârna deasupra capului sub forma alimentelor de plastic. Mănânc ceea ce îmi place, fie că e bio, fie că nu, fumez şi pierd uneori nopţi, beau coca-cola şi stau prea mult cu ochii în calculator. Simt cum mă transform, încet şi sigur, într-un robot de plastic asemănător celorlalţi roboţi de plastic. Deja alimentele considerate sănătoase au preţuri mari. Cum vor putea supravieţui cei care se agaţă de ele, dacă într-o zi vor dispărea cu totul sau vor avea preţuri de neimaginat?

“Hei, omule, părinte fantastic,

M-ai făcut din metal şi din plastic…”

Ştiţi cumva cine cânta aceste versuri?

Comments
  • Monica January 24, 2015 at 12:04 pm

    Chiar ca cine sa ne mai inteleaga? :)) Acum soia e mai scumpa decat mancarea “la kilogram”. Nu stiu versurile piesei tale, dar mi-a placut mult ca ai zis de chestia asta cu “ce mai gatesc”. Am persoane cu care vorbesc despre asta la greu si mereu oberv ca, atunci cand intreaba, ele deja au in minte o idee ce vor sa gateasca.

    • Vienela January 25, 2015 at 9:08 am

      Spusele tale imi confirma banuielile: “ce mai gatesc” e doar un mod de a socializa… :))
      Soia, naut, linte… si probabil mai sunt si altele pe care oamenii le blamau candva, iar acum ar da oricat pe ele… 🙂

  • Mirona January 24, 2015 at 12:10 pm

    Apropo de alimente bio, pot fi incadrate in aceasta categorie si etichetate astfel doar daca nu s-a intervenit cu niciun fel de substanta asupra lor si doar daca pe o raza de 50km in jurul locatiei unde sunt produse zona este eco (adica nu exista surse de poluare sau alti producatori care sa foloseasca chimicale). Cica asta e distanta acceptabila si pentru purificarea panzei freatice etc. Deci ala cu ferma langa rafinarie sigur nu e bio. 🙂
    Personal, imi cumpar legumele din supermarket. In plus chiar nu vad cum am putea hrani 7 miliarde de oameni doar cu chestii bio, in conditiile in care avem nevoie si de industrie ca sa-i sustinem pe toti… Dar ne place sa ne gasim subiecte de discutie, proteste etc. Pe de alta parte, daca nu ar lua nimeni atitudine, poate ca ar fi mult mai rau.
    Stiu, nici cum nu-i bine.
    On topic, aveam niste amici in Ro care, de cate ori ne vedeam, astea erau intrebarile “ce am mai gatit” si “ce mi-am mai cumparat”. Simteam nevoia sa-i pocnesc de fiecare data. 😀

    • Vienela January 25, 2015 at 9:13 am

      Deci clar in judetul meu nu avem nici macar o rosie bio, cu atatea rafinarii si combinate. :)))
      Sincera sa fiu, mai mult decat alimentele cumparate din supermarket pe mine ma sperie zvonurile ce vin dinspre industria farmaceutica… 😉
      Am invatat sa schimb imediat subiectul daca sunt intrebata “ce am mai gatit”. :))) Si sa ii evit pe cei care pun astfel de intrebari. :))

  • vax-albina January 24, 2015 at 12:57 pm

    Dragă,
    Dacă eram în Anglia vorbeam despre vreme. Cum suntem în România vorbim despre mâncare. Uneori ne şi gătim ce vorbim…

    • Vienela January 25, 2015 at 9:16 am

      Mi-a trecut prin cap in aceasta dimineata o chestie: probabil oamenii nu mai intreaba asa des “ce ai mai facut de mancare” pentru ca ne separam tot mai tare, diferentele sociale si materiale se vad tot mai bine…

  • Dana January 24, 2015 at 2:11 pm

    Melodia asta chiar nu o stiu, cu toate ca avem cam aceeasi varsta… Nu am gasit-o pe nicaieri.

    • Vienela January 25, 2015 at 9:17 am

      Unii spun ca ar fi fost cantata de Mirabela Dauer, altii de Dorin Anastasiu… Cert este ca nu am gasit-o pe youtube… 🙁

  • vavaly January 24, 2015 at 6:35 pm

    hai ca vad ce zice si kadia, ca m ai facut curioasa. nu stiu cine a scris versurile, n am auzit niciodata melodia dar sigur a fost un vizionar si se potrivesc al naibii de bine.
    se pare ca ne am starnit mai multi cu alientatia asta derutanta.
    si eu mananc portocale si nu ma mai gandesc la ce si cum. cola nu beau ca nu mi place, o pipa mai trag si eu din cand in cand. ba am cumparat chiar si pui din magazin, iti dai seama? :)))

    • Vienela January 25, 2015 at 9:20 am

      Da, versurile erau bune de publicat in almanahul Anticipatia… :))))
      Inca nu imi pot explica de unde ai luat curajul de a cumpara pui, dar te felicit! :))))

  • anitzei-blog January 25, 2015 at 3:31 pm

    Lucrurie sunt grozav de incurcate în privința alimentației. Apar teorii si nevoi neașteptate; de la teoria catastrofei iminente la ambiguități „savante”de blogiști paranoici. In esență, se produc salturi comportamentale implacabile și mutații fortuite ( sigur ca știți=intâmplătoare!) despre ce, cum, cât, de unde mâncăm. Numai că trebuie musai, s-o știm face. Angoasa consumului omg-urilor e, parțial, falsă: nu mâncam nimic identic cu ceea ce mânca „Adam”! totul s-a transformat accidental si, in ultimul timp, provocat, prin mutații genetice si selectie. În functie de mode, cerințe economice, mulțimea fomiștilor, = tot mai multe miliarde.
    Iar mâncarea ecologică- un vis repetat obsesiv, după izgonirea din rai. V- am înfuriat și voi incerca sa dezvolt ideea, „competent”, intr-o postare pe care sper, să n-o citiți!
    2.Cântecul cu plasticul parcă l- am ascultat la est de Prut.

    • Vienela January 31, 2015 at 11:16 am

      Astept cu nerabdare articolul tau.
      Stii, incerc uneori sa imi amintesc daca aveam obsesii sau temeri legate de mancare pe cand eram foarte tanara. Am impresia ca nu imi pasa ce mananc, atata timp cat reuseam sa umplu stomacul. Oare ce s-a schimbat intre timp, de atatea fete tinere sunt obsedate de mancarea “sanatoasa”?

  • Oana January 27, 2015 at 9:56 am

    Cine, ce sa mai creada despre alimente? Daca faci o analiza a informatiilor despre alimente transmise prin orice canal media sau internet, nimic nu pare a fi sanatos. Parerea mea este ca trebuie sa consumi produse cat mai putin rafinate, procesate… sa gatesti mai mult in casa, asa cum faceau mamele noastre, sa le oferi copiilor prajituri preparate in casa, in locul prajiturilor cumparate din comert…
    Cat despre cantec… este prima oara cand citesc aceste versuri… Tot ce pot spune este ca rimeaza :)!

    • Vienela January 31, 2015 at 11:18 am

      Tin minte ca acum 30 de ani pe sticla de ulei scria mare si clar “ulei rafinat de floarea soarelui” (citeam etichetele in timp ce mancam, daca uitam sa imi iau o carte). Nu stiu sa fi murit cineva din cauza lui… 🙂 La fel si dulciurile facute in casa. Pentru a manca ceva gustos trebuie sa folosesti oua, esente, grasimi, zahar mult… :)))

  • BB August 3, 2017 at 8:19 am

    melodia… este cintata de Marius Teicu si a fost lansata cam in 1986-87

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.