Skip to main content

Hanul de la răscruce

Lumina galbenă, semănând cu a vechilor felinare, îl atrage seară de seară. Își amplasează cortul fix la răscruce, să poată vedea inamicii de la distanță, în caz că le vine chef să atace. Își cheamă oștile să benchetuiască alături de el și de frumoasele sale soațe îmbrăcate în rochii de plajă. Trecătorul încetinește pasul, uimit de spectacolul ce îi răsare în fața ochilor. În ciuda zvonurilor care circulă șoptit, Hoarda de Aur e destul de pașnică. Așezată pe sute de cai (putere) sau lenevind alături de ei, suita hanului sparge semințe de floarea-soarelui pe ritmul unor melodii antrenante. Băutura curge râu, dezlegând limbi. Copiii hanului, prezenți și ei la răscruce, imită strigătele de luptă ale adulților în vreme ce rotesc pe deasupra capetelor săbii din lemn. Un câine urlă, speriat de zgomot. Trecătorul îndreaptă privirea spre înainte și grăbește pasul, convins că nu e bine să zăbovească mult în preajma hanului de la răscruce. 

hanul de la rascruce

Poezia capturată în imagine aparține Anacondelor. Tema a fost propusă pe blogul Cartim.ro.  Textul încearcă să redea tabloul ce poate fi admirat cât e vara de lungă în deltă. Delta din Malu Roșu.