Skip to main content

Gheaţă

Gheaţă. Adunată ciorchine pe marginea unei frunze longevive ce stârneşte invidia suratelor de mult căzute pe pământul insensibil. E vremea ei şi vrea să profite. Curând va veni primăvara şi amintirea i se va prelinge, schimbându-se într-un neîntrerupt şuvoi de apă impură, curgând fără pic de graţie pe asfalt. Soarele o va pipăi cu neruşinare, îşi va întinde razele pe trupul ei, o va contorsiona, o va sili să se ridice încet spre el. Abur fin ce-a fost odată gheaţă se va urca la cer şi făţarnic va îmbrătişa dreapta tatălui-soare. În urma sa va rămâne poate un ghiocel crescut din lacrima topită.

Gheaţă. Adunată ghem pe o vertebră măcinată de vreme şi de temeri. Zvâcneşte în răstimpuri, când îndoielile frământă gânduri şi transformă nopţile în zile. E-o frică surdă, apăsând puternic în suflet chinuit, e-o nelinişte crudă, hrănindu-se din chiar închipuirile bolnăvicioase. E drama ce încă nu s-a consumat, e drama ce poate nu se va juca nicicând, e drama animalului hăituit, a frunzei călcate de picioare grăbite, a bătrânului gârbov rămas cu gândurile nerostite.

Gheaţă. Adunată cub pe o felie de pământ, undeva pe o planetă albastră. Păstrează în ea amintiri de nepreţuit ale unei vieţi demult apuse. O călimară cu cerneala împrăştiată pe lemn putred, o floare presată într-un caiet cu vechi notiţe, poza unui animal de companie mult iubit, ochelarii de vedere cu lentila dreaptă crăpată, prima scrisoare de dragoste, azi îngălbenită de vreme şi-un pumn de vise neîmplinite. Oamenii se adună lângă bucata de gheaţă ca la un muzeu în aer liber şi se întreabă:

“Oare unde merg, când mor,

Visele de muritor?”

visele de muritor

Comments
  • Matilda February 8, 2015 at 9:40 pm

    Un vis ce moare atins-a zadarnic dreapta tatălui soare, căci stânga l-a smuls, azvârlindu-l, lacrimă pierdută în mare.

    • Vienela February 9, 2015 at 8:37 am

      Eu inca mai sper ca din lacrima pierduta in mare sa se nasca un altul, mai trainic si mai frumos… 😉

      • Matilda February 9, 2015 at 10:09 am

        Depinde de vis. Unele chiar mor – nu odată cu noi, ci înaintea noastră. Al meu (cel din poezie) e mort şi îngropat. L-au mâncat deja viermii. 🙁

        • Vienela February 10, 2015 at 10:55 am

          Unele probabil se nasc deja muribunde sau se vad detronate de altele, mai interesante. 🙂

  • Ana Q. February 9, 2015 at 10:00 am

    Din pacate visele mor odata cu noi, de asta cel mai sanatos este sa incercam sa ni le implinim cat timp suntem in viata, sa nu moara odata cu noi iar in urma lor sa ramana regretele neimplinirii.

    • Vienela February 10, 2015 at 10:57 am

      Da, in teorie cam asa ar trebui gandit si procedat. Practic, ne lasam tarati in vartejul traiului de zi cu zi si uitam ca visul este uneori la fel de important ca insasi viata.

  • Andra February 10, 2015 at 8:56 am

    Sa nu uitam ca visele de muritor sunt ale unei persoane care traieste si mai ales zambeste indiferent de incercarile prin care trece. Cu “marea trecere” e cu totul altceva..

    • Vienela February 10, 2015 at 10:58 am

      Important este ca multe dintre ele chiar ajung sa fie realizate – printre zambete, lacrimi, dureri…

  • Radu February 13, 2015 at 8:07 am

    Poate sunt mai nesimţitor dar cititind îmi tot vine în gând Epoca de Gheaţă 2: Dezgheţul. Scuze! 😉

    • Vienela February 14, 2015 at 9:40 am

      Nu te scuza. Oricum nu stiu daca e de bine sau de rau, ca nu m-am uitat la Epoca de Gheata. :))

  • Adi 3PAS February 8, 2017 at 9:13 am

    Apa, elementul cu o inteligenta aparte experimenteaza diverse forme ale vietii, gheata fiind una dintre ele. Oare gandurile ne apartin?

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.