Skip to main content

Foamea ucigaşă

Despre anorexie ştiam foarte multe lucruri. Văzusem fete bolnave, vorbisem cu ele, le studiasem comportamentul. Stiam, in mare, ca bulimia este o stare patologică manifestată prin foame excesivă, continuă. Nu cunosteam pe nimeni care sa poarte in spate o asemenea poveste. Dorinţa de a afla mai multe m-a îndemnat să aleg cartea Foamea ucigaşă, scrisă de Gianna Schelotto. Şi nu mi-a părut rău. Cartea prezintă două poveşti fictive, inspirate totuşi din cazuri reale, din dramele unor fete bolnave, una de anorexie, alta de bulimie, din drama societăţii moderne.

Cartea poate fi cumparata de AICI:
libris.ro

Cu o mamă instabilă psihic şi un tată incapabil să o protejeze de furia oarbă a mamei, care se abătea uneori asupra ei, Sara îşi găseşte tot mai des consolarea în studiu, dar şi în mâncare. Devorează tot ce prinde, fără măsură, fără control. Mâncarea este drogul ei. Îi satisface nevoia de linişte, de prietenie, de dragoste, o ajută să îşi învingă temerile şi supărările. O armată de nutriţionişti şi psihologi încercase de-a lungul timpului să o scoată pe Sara din ghearele bulimiei. Curele drastice de slăbire, ţinute sub supravegherea atentă a mamei, nu au avut nici un efect, pentru că fata învăţase să ascundă alimente şi mânca pe ascuns.

cartea foamea ucigasa

Certată şi bătută mereu de mamă, care nu o înţelege, fără prieteni, pentru că este “grasă şi urâtă”,  Sara se aruncă în braţele primului bărbat care îi acordă atenţie, profesor la universitatea unde învată ea şi devine jucăria lui sexuală. Cu timpul, fata înţelege că pasiunea bolnavă a profesorului i-a făcut şi bine, dar îi face şi mult rău. Dacă va scăpa sau nu din acel cerc vicios puteţi afla citind cartea.

“… indoparea cu dulciuri ca practica erotica. Pare uluit de povestea mea ciudata, dar faptul cel mai de necrezut e ca povestea o ascult si eu pentru prima data. Traduc in cuvinte logice, ordonate, haosul din gandurile mele. Regasesc emotiile, temerile si apoi intrebarile care mi-au trecut prin minte, prinse si apoi pierdute de catre constiinta…”

Cea de a doua poveste este a unei fete anorexice, care îşi îngrozeşte părinţii şi îi face să se simtă vinovaţi  din clipa în care îşi dau seama că au contribuit fără să vrea la declanşarea bolii copilului lor. Milena se înfometează voit, deşi este tot mai slabă. Pune pasiune în ceea ce face, trăieşte intens, este vicleană şi intransigentă când vine vorba despre boala ei. Părinţii acceptă cu greu faptul că fetiţa lor este stăpânită de o nevoie pe care ei nu o înţeleg.

Internarea Milenei în clinica numită parcă ironic “Orăşelul vesel” mi-a readus în minte zilele pe care le-am petrecut alături de fete anorexice, de groaza pe care o simţeam văzându-le hotărâte să stea nemâncate, incapabile să conştientizeze pericolul la care se expuneau, incapabile să îşi stopeze pornirile distrugătoare atunci când înţelegeau că au probleme.

“Nu exista leacuri specifice. Este vorba despre probleme legate puternic de componenta psihica. Iar aceasta nu permite asigurarea vindecarii. Va fi nevoie de toate dedicarea noastra de medici si de o mare, extrem de mare rabdare din partea voastra, a parintilor. O sa fie o batalie lunga, dificila si dureroasa.”

Deşi nu are nici 200 de pagini, cartea surprinde şi explică pe înţelesul tuturor motivele pentru care unii copii ajung în perioada adolescenţei să trăiască afectaţi de aceste boli cumplite, iar uneori chiar să îşi piardă vieţile. Suferinţele fizice, dar mai ales psihice, pe care aceşti copii le ascund în adâncul sufletului sunt descrise pe larg în cartea care se vrea un semnal de alarmă. Foamea ucigaşă este o carte pentru părinţi, pentru societatea care nu îi poate tolera şi îi judecă superficial pe oamenii cu astfel de probleme, dar şi pentru copiii care dau semne că ar fi interesati excesiv de mâncare sau de lipsa ei.

Recenzia cărţii Foamea ucigaşă, de Gianna Schelotto, este al treilea articol cu care particip la campania vALLuntar 2, iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. Nu uitaţi că la fiecare 15 comentarii pe care un articol le va primi, vom avea un copăcel în plus în păduricea bloggerilor. Vă las şi linkurile spre primele două recenzii, făcute cărţilor Trădarea, de Helen Dunmore şi Şoseaua Căţelu 42, de Alina Nedelea, în caz că vreţi să postaţi un comentariu (dacă nu aţi făcut-o deja).

Voi oferi această carte unei colege a lui Ionuţ care, obsedată de cele câteva kilograme pe care le avea în plus, a ajuns să stea nemâncată zile întregi. S-a întâmplat să leşine în clasă de trei ori într-o săptămână, zguduindu-i pe toţi.

Comments
  • Florin Răvdan March 4, 2013 at 7:38 am

    Hmm..suna chiar bn 🙂 . Poate ma orientez spre ea , sa o fac cadou unei colege care chiar are probleme cu greutatea, chiar daca nu recunoaste …

  • Iuliana March 4, 2013 at 7:47 am

    Chiar bulimica nu cred ca sunt, dar categoric mi-ar prinde bine sa citesc cartea asta.

  • DANAP.RO March 4, 2013 at 7:54 am

    Am avut si eu o amica anorexica. Vreo 6-7 ani a mancat din 3 in 3 zile mai nimic, a baut apa plata cu lamaie si a fumat turceste ca sa-si astampere foamea, cata mai avea. Ajunsese un schelet ambulant. Acum, dupa cativa ani de la redresare, e obeza. A cazut in patima bulimiei. Instabilitate psihica. Ma captiveaza subiectul…

  • aA March 4, 2013 at 7:59 am

    cred ca e o lectura utila pt toata lumea, gras sau slab, poate sesizam din timp daca avem o problema sau macar ii ajutam pe cei din jurul nostru…

  • Cuvânta March 4, 2013 at 8:02 am

    M-a ferit Cel de Sus de asemenea probleme, însă presiunile celor din jur sunt uneori insuportabile şi înţeleg cum ajung unele fete la asemenea comortamente. Nu sunt ele de vină, ci călăii lor.

  • Narcis March 4, 2013 at 8:12 am

    Mi-a trezit interesul prima poveste pare sa fie o carte mai mult decat interesanta. Felicitari pentru recenzie.

  • Radu March 4, 2013 at 8:17 am

    Cred ca alimentatia naturala este cheia oricarui succes in aceste probleme.
    Evident nu parerea mea conteaza, desi imi place sa gatesc cand am timp.
    Si folosesc doar ceea ce pot identifica, la gatit.
    Cartea pare interesanta si o voi recomanda colegelor de munca :))
    Hai sa mai punem un copacel!

  • Claudia March 4, 2013 at 8:23 am

    Foarte interesant subiectul cartii si mai ales faptul ca autorul a prezentat ambele aspecte, si bulimia si anorexia.Ambele sunt boli moderne care fac ravagii in randul tinerelor fete.

  • Anca March 4, 2013 at 9:08 am

    Aceste carti sunt un fel de ghid pentru tineri si nu numai. Dependenta, problemele care conduc la diverse comportamente compulsive. De aici, un tavalug al altor probleme din viata de zi cu zi

  • Sorina March 4, 2013 at 9:23 am

    Doamne, ce carte ti-ai ales! Iti lasa un gust amar, e trist ca se intampla si astfel de lucruri, sigur sunt inspirate din realitate! Mi-ar fi greu sa citesc ceva trist, pe mine ma impresioneaza exagerat lucrurile triste. Multumim pentru recenzie!

  • melly March 4, 2013 at 9:30 am

    Vienela, ai ales carti atat de interesante si de captivante, iti multumesc pentru prezentare. M-ai pus un pic pe ganduri… ca sa slabesc dupa nastere incepusem sa mananc tot mai putin, doar atat cat sa stau pe picioare si sa-mi mentina lactatia. Acuma observ ca dimineata continui acelasi ritm, dar in mod inconstient… am atat de multe de facut dimieneata incat practic uit sa mananc, si abia la pranz imi dau seama… iar asta duce spre slabire…

  • Loredana March 4, 2013 at 9:33 am

    Pare o carte foarte interesanta. Cum am doua fete, pe care le vreau sanatoase trupeste si sufleteste, nu strica sa ma documentez in cate mai multe domenii.

  • Alexandra Albu March 4, 2013 at 9:36 am

    Ah, cumplite boli astea doua. Suna bine cartea, o sa o caut si eu. Multumim pentru recenzie.

  • Minnie March 4, 2013 at 9:38 am

    Este foarte bine ca se acorda atat de multa atentie unei boli atat de perverse!
    La mai multi copacei! :))

  • Rolling Ideas March 4, 2013 at 9:58 am

    Este un subiect foarte actual, grav, dar cam trecut cu vederea. Am să citesc şi eu cartea asta.

  • coco March 4, 2013 at 10:16 am

    trista si adevarata carte Vienela , si eu am probleme cu greutatea , sunt la cure de cand ma stiu…dar nu exagerez !

  • silavaracald March 4, 2013 at 10:43 am

    Fiecare dintre noi are o tendinţă, fie spre îngrăşare, fie spre slăbire. Important e să găsim echilibrul între ele şi să urmăm dieta în urma căruia l-am găsit.
    Subiecte de genul ăsta ar trebui discutate la orele de dirigenţie, în şcoli, şi la cele de biologie, alături de cele de educaţie sexuală. Ignorându-le nu facem decât rău…

  • cotos March 4, 2013 at 11:55 am

    Ar trebui sa ii dau cartea la nevasta mea..Ea nu mananca de frica sa nu se ingrase..Vai…

  • miha.ela March 4, 2013 at 12:02 pm

    O alta carte cu subiect delicat, observ ca ti-ai ales una si una 🙂
    Si mie mi-e greu sa mananc singura, pe langa faptul ca ma ingras foarte greu si ca sa se intample ar trebui sa mananc foarte mult..

  • mixy March 4, 2013 at 12:20 pm

    Aoleu, s-a zbârlit pielea pe mine ! Îți dai seama? Am fată în pragul adolescenței, pe un echilibru destul de precar când vine vorba de frumusețe. Ai dreptate ru, cartea asta e pentru părinți în primul rând.
    Și cum eu sunt părinte… 🙂

  • Andera Y March 4, 2013 at 12:36 pm

    Nu am cunoscut nici persoane anorexice, nici bulimice, insa cunosc generalitati despre aceste boli. Cartea pare foarte interesanta si cu adevarat utila nu doar suferinzilor, dar si persoanelor care vor sa ajute o cunostinta sau doar sa se informeze. Imbina dramatismul si emotiile intense resimtite citind povestile celor doua fete cu informatiile folositoare. Pare a fi intr-adevar o lectura interesanta.

  • Kadia March 4, 2013 at 12:54 pm

    Dintr-un punct de vedere strict biologic, bolile de alimentatie sunt o problema de populatie care o duce prea bine. Silueta perfecta, slabitul excesiv, cantitatea de mancare ingerata sunt preocuparile unei civilizatii cu prea mult timp liber si fara griji elementare. Nu zic ca nu exista problema, zic ca i se da prea mare importanta, dar este greu sa lupti cu industrii intregi care traiesc din crearea unor nevoi. Exista psihiatrii, nutritionisti, firme care se ocupa de regimul tau, instructori de sport, consultanti care stiu cel mai bine ce ar trebui sau nu sa consumam, dar din pacate toate aceste servicii si “experti” doar creaza o problema: aceea de a fi in anumite standarde trasate pe o bucata de hartie. Pentru ca altfel nu sunt frumosi sau prefecti. Da, este o problema de educatie, dar in acelasi timp si o afacere, o exploatare a unei probleme sociologice inventate, dar cu victime reale.

  • Nice March 4, 2013 at 12:58 pm

    Nici eu nu am cunoscut personal oameni suferinzi de astfel de boli teribile, insa am vazut un caz cutremurator la televizor, despre o frantuzoaica anorexica si am fost foarte impresionata. Desigur, e important sa aflam cauzele si sa le tratam. Da, este o carte extrem de utila pentru parintii din ziua de azi. Pentru ca de multe ori chiar ei sunt vinovati pentru declasarea bolilor.

  • Ana M March 4, 2013 at 1:03 pm

    O carte foarte interesanta dar foarte “grea”. O sa scriu si eu in curand recenzia despre ea, dar am avut nevoie de o pauza dupa ce am terminat-o. M-a intors pe dos rau de tot.

  • belgianca March 4, 2013 at 1:11 pm

    Sunt destule persoane care decompenseaza mancand. Diferenta e ca unii is dau seama ce fac si de ce fac si reusesc sa iasa din aceasta situatie. 🙂

  • zdwub March 4, 2013 at 2:40 pm

    Pare o carte ce trebuie citita de multe adolescente…si defapt..nu doar adolescente 🙂

  • Alexandra Cristea March 4, 2013 at 3:59 pm

    Această carte ar trebui citită de multe fete şi femei. Prea multe dintre noi se uită în oglindă şi suferă pentru ceea ce văd acolo. Şi prea multe dintre noi iau măsuri drastice în privinţa asta…
    Am întâlnit şi eu o fată anorexică şi îmi era chiar milă să o privesc atent, pentru că era exagerat de slabă. Dar, culmea, ea credea că arată chiar foarte bine…

  • Sorin-Lucian Berbecar March 4, 2013 at 4:07 pm

    Mă bucur că sunt aduse în atenție și astfel de cărți care trag câte un semnal de alarmă, care ne fac să fim atenți la ceea ce avem în jur.
    Mulțumim că scrii recenzii unor astfel de cărți.

    Felicitări pentru recenzie și spor la citit și plantat!

  • simsim March 4, 2013 at 4:24 pm

    e a doua recenzie pe care o citesc la cartea asta si sper sa ajunga si in biblioteca mea cat de curand. pare foarte interesanta. nu reusesc sa inteleg cum ajung oamenii sa fie stapaniti de obsesia asta si ma intriga subiectul

  • Ana Maria March 4, 2013 at 5:28 pm

    Eu am vazut un video cum o fata a murit ”in direct” de anorexie…O boala foarte urata 🙁

  • javra March 4, 2013 at 8:29 pm

    Dumnezeule, lucruri de-astea chiar se întâmplă!
    Cred că o rezolvare ar găsi-o familia, ajutată de şcoală şi medic.

    • Teodora Elena March 4, 2013 at 8:51 pm

      Dar când familia este destrămată sau cu gândire limitată datorită lipse educaţiei, iar sistemul de învăţământ, şcoala – este cum este, care e soluţia?

  • Rux - Copilarim March 4, 2013 at 9:04 pm

    Echilibrul…

    sau sa zic dezechilibrul.

    Este trist ca auzim de atatea boli in ultimul timp. Si mai trist este ca in loc sa se previna se trateaza.

    Felicitari pentru recenzie:)

  • Silving March 4, 2013 at 9:12 pm

    Brrr.N-as citi cartile astea,cel putin ultima.Noroc ca mi-a dat Domnul suficienta minte- sau egoism :D- sa am grija de mine si sa nu cad in excese.Na,ca mereu ma intrebam ce fel de Balanta oi fi,ca nu-s echilibrata,is in extreme, insa uite ca in privinta asta cel putin,sunt 😉

  • pandhora March 4, 2013 at 9:15 pm

    Kadia a exprimat perfect ce gandesc si eu…
    totul reprezinta un mecanism in care suntem angrenati si pe care.la randul nostrum il facem sa functioneze…
    traim intr-un continuu perpetum-mobile…

    felicitari pentru felul in care ai condensat subiectul acestei carti!

  • Ghindaa March 5, 2013 at 5:08 am

    Da, chiar este o problema de instabilitate emotionala a adolescentilor. interesanta recenzia.

  • Petala Calatoare March 5, 2013 at 5:30 am

    Felicitări pentru alegegerea acestei cărţi. Sincer, eu nu ştiu dacă aş fi ales-o. Foarte interesant subiectul.

  • Sabina Cornovac March 5, 2013 at 6:33 am

    Chiar daca e o alegere deloc usoara datorita tematicii, am pus-o pe lista de citit!

  • Alina lui Brumarel March 5, 2013 at 9:04 am

    Suna foarte interesant, sunt pasionata de povestile din spatele anorexiei.

  • Andrei March 5, 2013 at 3:29 pm

    CE rau imi pare ca nu am apucat sa ma inscriu si eu la aceasta campanie! Am citit toate cele trei recenzi ale tale si mi-au placut. Si cartea asta e la fel de faina ca celelalte doua. 🙂

  • Zamfir March 5, 2013 at 4:07 pm

    Imi amintesc de o vecina, care, pentru slabire, bea otet! A tot slabit pana … a ajuns la spital cu probleme la stomac.

  • Marian March 5, 2013 at 4:19 pm

    Felicitari pentru alegerea acestei carti. Este o problema tare complexa si cred ca lumea ar trebui sa vorbeasca despre ea mai des :).

  • frmshk March 5, 2013 at 5:14 pm

    Și eu cred că e o problemă complexă, că, fiind vorba de o boală, lucrurile trebuie judecate într-un mod aparte. În societatea în care trăim, mai ales în orașele mici, cumva lucrurile astea sunt privite superficial și nu li se dă importanța care ar trebui… nu se iau în serios, se consideră mofturi, toane, chestii de moment, de atitudine, etc… Și de la ceva minor, la boală, pasul nu e chiar mare… din păcate. 🙁

  • R_Aspirant March 5, 2013 at 10:19 pm

    Anorexia nervosa NU este o boala cauzata de parinti. Este o boala specifica, descrisa de mult in literatura medicala, cu o mortalitate destul de insemnata, pt care nu exista inca un tratament optim decat pur si simplu hranirea supravegheata, desi exista desigur un tratament multifactorial, care poate include in afara de dieta si psihoterapie si medicamente uneori care pot trata alte simptome asociatte acestei boli, de ex depresie semnificativa, anxietate, simptome obsesionale, sau uneori o imagine distorsionata de sine de intensitate aproape psihotica (total rupta de realitate). Uneori este necesara hranirea fortata, iar psihoterapia nu are nici o sansa de a functiona cand persoana afectata prezinta deficit cognitiv real din cauza starii de malnutritie severa.

    Bulimia nervosa este o boala care este adesea insotita de tuburari afective uneori si de abuz de substante. Tipic pt bulimia nervosa nu sunt numai episoadele de a ingera mancare ff multa in mod necontrolat ci si dupa aceea de cele mai multe ori vomitatul autoindus pt a deversa mancarea ingerata, iar in mai putin de 10 % din cazuri nu se induce vomitat insa urmeaza episoade de restrictie de mancare si/sau exercitiu fizic intens.

    Exista si tulburari de alimentatie care nu indeplinesc criteriile pt aceste boli clare si bine definite, si se prezinta doar cu simptome partiale, de ex poate primul caz descris mai sus, in care mancatul necontrolat nu facea parte dintr-o adevarata bulimie ci din alt context psihologic si/sau psihiatric.

    Relatia cu parintii ESTE importanta, insa NU parintii cauzeaza aceste boli. Desigur daca ar fi vorba de niste parinti total rigizi, abuzivi, sau neglijenti efectiv de nivel real patologic deosebit, cvasi-criminal, atunci si copilul lor va putea sa dezvolte diferite simptome psihologice, inclusiv unele care tin de alimentatie, insa in vasta majoritate a cazurilor de boli bine definite cum ar fi atat anorexia nervosa cat si bulima nervosa NU parintii cauzeaza boala.

    • R_Aspirant March 5, 2013 at 10:38 pm

      Chestia asat cu datul vina pe parinti, mai ales pe mama, in cazul unor comportamente sau afectiuni psihiatrice dezvoltate de un copil, exceptand cauzrie de negijenta sau abuz de nivel real patologic, este o chestie super-simplificata a unor teorii psihologice prost intelese si prost dezvoltate in anii 50-60, care au avut niste repercusiuni real severe asupra psihiatriei copilului si adolescentului timp de mai bine de o generatie, mai ales in UE de vest si America de Nord, si ale caror urme inca mai persista in anumite grupuri mai restranse, insa lipsite de mare credibilitate, si au venit oarecum asa mai cu telefonul fara fir si in UE de est, cu oarecare intarziere. NU este vina teoriilor psihodinamice ale dezvoltarii copiilor sau adolescentilor, ci e de vina proasta lor intelegere si proasta lor aplicatie in teren, plus educatia de nivel subcalitativ a publicului general care a permis/facilitat acest lucru.

      Desigur ca un creier de copil si adolescent ESTE ff plastic si sensibil la anumite traume, insa in general copiii sunt chiar mai rezilienti decat suntem noii oamenii mari setati sa ii vedem. Pe de o parte este bine ca noi, ca adulti, ne indreptam cu grija si super-vigilenta asupra fragilitatii presupuse a copilului, ca altfel am fi niste nesimtiti, si chiar suntem biologic setati sa devenim ocrotitori, si ne vine mai usor sa cautam posibilii vinovati din mediul copilului, si primii desigur ca vor fi parintii, despre care avem prima tendinta sa devenim suspiciosi, si asta nu e neaparat rau, pt ca uneori chiar exista cazuri de abuz real. Insa in realitate nu se poate spune ca bolile psihiatrice sunt cauzate de parinti, mai ales de mama, pt ca pur si simplu asa ceva nu este adevarat, plus asta reprezinta o simplificare crasa si grosolana a relatiei unei mame si in general a relatiei parintilor cu copiii lor aflati in dezvoltare si sub grija lor.

    • Vienela March 6, 2013 at 3:10 am

      Asta a fost facuta sa creada mama fetitei din poveste. Toti medicii la care a fost cu copilul o acuzau, fatis sau mai voalat, ca ar fi provocat boala copilului. Abia spre sfarsit se lamureste biata femeie ca nu a fost vina ei. Dar tu ma faci sa povestesc toata cartea. :))

  • Spunsieu March 8, 2013 at 8:14 am

    Sunt multe necunoscute in astfel de dezechilibre fizice si psihice…As citi cartea fie si numai pentru a-i intelege mai bine pe cei bolnavi.

  • Anemonaa March 8, 2013 at 11:18 am

    Cutremurator si trist. E o carte pe care toti parintii ar trebui sa o citeasca pentru a avea adolescenti echilibrati si sanatosi.

  • elly weiss March 9, 2013 at 9:59 am

    Pe mine ma fascineaza cumva orice iese din limitele normalului. Anorexie, bulimie, schizofrenie, ipohondrie, tendintele sinucigase si ce alte dereglari ale mintii umane exista…si mereu le-am urmarit si, curios, inteles. Din pacate nu-i prea putem ajuta.
    Am avut o colega care daca era ziua vreunui coleg si ne servea cu bomboane, lua bomboana si spunea ca nu mai mananca nimic in ziua respectiva. Era aproape scheletica… N-am mai vazut-o, nu mai stiu ce a facut…

  • Gabriela March 11, 2013 at 11:04 pm

    Cred că toți părinții ar trebui să citească această carte pentru a-și înțelege copilul.

  • adi mangu March 16, 2013 at 7:00 pm

    Da,o adevarata problema alimentata de catre standardele absurde promovate de catre media. Traim vremuri in care accentul se pune pe ambalaj si nu pe continut. Felicitari pentru tema abordata si spor la copacei!

  • Cojo March 20, 2013 at 5:58 am

    Să împădurim România 🙂

  • Dana Lalici February 26, 2014 at 5:22 am

    Uite asta e o carte pe care in mod cert as vrea sa o citesc. Tulburarile de alimentatie sunt un subiect interesant, care nu ar trebui sa ne ocoleasca. Putem sa invatam mai multe despre noi, sau despre cei din jur. Desi imi doresc enorm sa fiu slaba, nu as vrea sa fiu cu orice pret. Iar bolile astea sunt un pret prea mare.

  • olandezulzburator February 26, 2014 at 6:49 am

    Cu siguranta o sa citesc si eu cartea. Pare foarte interesanta.

  • Irealia February 26, 2014 at 5:45 pm

    Bine c-a intervenit Rudolph, mă și analizasem și-am ajuns la concluzia că și eu aș putea să fiu o cauză de genul… Of, of, unde-s rele și belele iute mă recunosc.
    Bolile pe fond nervos sunt cumplite.

  • Cărți în bibliotecă | Iubesc Viaţa November 21, 2016 at 11:57 am

    […] deschis acest blog, mi s-a luminat viața. Am primit cărți de la editura ALL (mici recenzii aici: Foamea ucigașă, Trădarea, Moștenirea), de la diverși bloggeri care organizau concursuri (Mărturia, Garsoniera […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.