Skip to main content

Fiind copil…

Atunci când băiatul meu s-a decis să își deschidă blog, primul lucru pe care l-a făcut, ca noi toți, dealtfel, a fost să își aleagă un nume potrivit pentru ceea ce urma să fie căsuța lui virtuală. Considerând, ca orice tânăr de vârsta lui, că el le știe pe toate, că are propria viziune despre viață, unică, a ales o adresă complicată și un nume care, peste ani, nu va mai fi potrivit, dacă va dori să revină la blogărit (s-a plictisit destul de repede de scris). Numele blogului său: Fiind copil bloguri cutreieram.

A cutreierat vreo patru bloguri, timp de trei zile, atât cât ține o minune, după care s-a plictisit. A decis că nu este de el o asemenea activitate epuizantă și furăcioasă de timp liber. 🙂 S-a întors la vechile lui activități, lăsând o perioadă blogul în așteptare. A mai trecut pe acolo când a fost nevoie. Se gândea chiar că ar fi trebuit să își aleagă numele blogului după ce își dădea seama dacă îi place sau nu să colinde blogurile. Ar fi putut alege un nume de genul:

Fiind copil toată ziua jucam LOL.

Fiind copil îmi plăcea să mă joc cu câinii din fata blocului.

Fiind copil refuzam să mănânc legume.

Fiind copil obișnuiam să culeg cireșe din pom în fiecare vară.

Fiind copil mă jucam ore întregi cu mașinuțele, fără să mă plictisesc.

Fiind copil îmi plăcea să studiez insectele care se așezau pe flori.

Fiind copil mergeam la țară doar pentru a mă da cu sacul pe deal, prin zăpadă.

Fiind copil făceam întrecere cu mama la alergat.

Fiind copil să fac enunțuri cu diverse cuvinte mi se părea cea mai ușoară treabă.

Fiind copil căutam mereu flori de liliac cu cinci petale.

Fiind copil mergeam des la magazin să cumpăr pâine.

 

Comments
  • Javra February 1, 2014 at 10:50 pm

    La un astfel de nume pentru blog, poţi avea oricând neplăceri cu Facebook. De exemplu, de ieri nu mai am acces la pagina mea pe FB, care mi-a comunicat că numele meu e inventat şi că trebuie să recunosc prietenii pe care mi i-am făcut. Mi-a arătat nişte chipuri pe care n-am reuşit să le recunosc. Dacă cineva îmi cerea prietenia, desigur, aprobam iniţiativa, neavând habar că chestia asta mă poate afecta cu ceva. FB e atât de idiot, încât nu-şi dă seama că e reţea de socializare. Sau nu ştie ce înseamnă socializare. Mulţi bloggeri au în loc de o poză personală, altceva, o păpuşă, un copil mic, o floare etc. Iar dacă cineva îmi arată mutra lui, nu ştiu cine este. Logic, nu? FB are pretenţia ca acei care se declară prieteni, să se cunoască între ei. E dobitoc! Oricum m-am gândit să nu mai am neplăceri pe tema asta, nici alţii să nu aibă de suferit, neştiind cum se numeşte persoana care administrează blogul, aşa că mi-an trecut numele în clar, ca la şcoală. Mi-am făcut o nouă pagină, cu tot ce implică asta: fără like-uri, fără prieteni. Am cerut prietenia numai acelor persoane pe care le puteam recunoaşte din poză. Probabil că unii s-au mirat, ştiind că suntem prieteni de o vreme bună. Aşa că tu ai fost inspirată când ţi-ai pus numele real pe blog. Spre deosebire de Ionuţ. Şi de mine!

  • elly weiss February 22, 2014 at 11:13 pm

    🙂 Totusi, Ionut a mai scris pe blog.
    Parca a participat la SB sau mi s-a parut mie?

    • Vienela February 23, 2014 at 6:43 am

      Da, a participat, a mai scris si cate un articol pe bani, cand a primit oferte (cele mai multe au fost venite la sugestia mea, iti dai seama), insa nu ii place, nu are rabdare, nu are mereu chef.

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.