Skip to main content

Fără titlu

      Langa blocul meu, rezemat de cate o masina, vad in fiecare zi un baiat. Nu orice baiat, ci unul care atrage atentia, desi nu cred ca vrea.  Are vreo 27 de ani, micut de inaltime, un defect grav de vorbire(nu inteleg mai nimic din ce spune) si un mers care te face sa ai frisoane. Ca si cum un picior ar fi cu 10 cm mai scurt, merge nici leganat, nici saltat, ci cate un pic din amandoua. Nici macar chipul nu este reusit, dar are un zambet care te face sa blestemi viata.
      Trecem pe langa el tot timpul, dar se gandeste vreunul dintre noi ca acel om are sentimente, ca si noi, ca ar dori sa aiba reteta care sa-i aduca un strop de fericire?
      Ti se intampla sa pierzi pe drum un nasture de la pantaloni, sa ai nasul infundat si nici un servetel la indemana sau o durere care nu te lasa sa mergi drept. Cat de greu este cand ti se pare ca toti se uita la tine si parca ai vrea sa dispari sau sa te scuzi, sa le explici. Dar ce inseamna un nasture, un nas infundat sau o durere de o zi pe langa disperarea acelui om care niciodata n-a alergat, n-a strans o fata in brate si stie ca nici n-o va face vreodata?
      Ii dam si noi, oamenii, ceva ce nu ne costa nimic, oferim gratis.Ii dam dispretul sau indiferenta noastra, ii aducem in stare sa faca gesturi necugetate si ii strigam cu un nume care mi se pare mizerabil, inuman, care a fost folosit atat de mult ca nu-i mai stim intelesul initial: HANDICAPAT.

Comments
  • Pop Romy March 24, 2012 at 6:30 am

    saracul de el.asa suntem noi oamenii care nu ne pasa de altii bolnavi.si cati mai sant in situatia asta…

  • Donise Mihai March 24, 2012 at 7:34 am

    da cam asta e trista realitate…

  • rusoaica August 9, 2015 at 5:59 pm

    Eu ignor astfel de persoane nu din snobismul și cruzimea de a fi indiferentă, ci pentru că holbatul doare mai tare. Neacordând atenție dificultăților lui îl tratezi ca pe un om normal, ca și cum n-ai avea ce să observi. Urăsc turma de gură cască ce se uită lung și insistent la ei, împovărându-i cu o cruce și așa grea, dacă n-ar fi atât de ne-lady-like, le-aș țipa din toți rărunchii zece ceasuri încheiate că sunt niște cretini definitivi…

    • Vienela September 7, 2015 at 8:49 am

      Eu mi-am facut obiceiul de a-l saluta cand il intalnesc. Nu ma holbez, dar nici nu trec pe langa el ca pe langa o statuie. 😉 I se lumineaza chipul cand ma vede si cand imi raspunde.

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.