Skip to main content

Este gelos motanul – despre pisici

     Totul despre motani si pisici (clic pe link). 

Au ajuns cu băieţelul la spital, muşcat de motanul pe care îl cresc în casă. Doctorul l-a tratat fără să se îngrijoreze, nu erau semne de turbare(care sunt acele semne?), dar le-a recomandat să cheme totuşi un veterinar să verifice.
      A venit doctorul veterinar, s-a uitat la pisoiul tigrat cu ochi de smarald şi a constatat că totul este OK. A doua zi motanul, vrând parcă să dezmintă spusele doctorilor, a muşcat celălalt copil al familiei. Vine iar veterinarul, cercetează totul ca un adevărat detectiv, după care ajunge la concluzie:
Motanul este gelos din cauza atenţiei pe care o acordaţi copiilor.
      Bine, presupunem că este adevărată concluzia la care a ajuns domnul doctor. Dar cum rezolvă problema tati şi mami? Simplu:
-Trebuie ca motanul să se obişnuiască cu situaţia şi atunci se potoleşte, îi va lăsa în pace pe copii, spune mama.
-Vom fi mai atenţi când vor fi împreună, spune tatăl.
      Te-ai ataşat de motan, îl iubeşti, nu te înduri să-l dai altcuiva. Te înţeleg, dar ăia sunt copiii tăi. Nu mai faci diferenţa între copii şi pisoi?
      Dacă îţi plac asemenea senzaţii tari de ce nu aduci acasă vreo 2-3 piranha? Eventual înveti copiii să îi gâdile în barbă.
      De ce nu bagi în casă un şarpe cu clopoţei? Sunt sigură că se vor distra trăgând şarpele de coadă.

       

Comments
  • starchim01 May 1, 2012 at 4:06 pm

    Un motan caratist…

  • Ana May 1, 2012 at 4:14 pm

    super poza :)) e personală sau e de pe net?

  • vienela May 1, 2012 at 4:16 pm

    E luata de mine personal de pe net. :))

  • vienela May 1, 2012 at 4:17 pm

    Periculos chiar… :))

  • Rozy BumBushka May 1, 2012 at 5:06 pm

    :)) orice numai nu serpi

  • Zdwuby May 1, 2012 at 5:42 pm

    =)) mi'a placut faza cu pestii piranha :))) sa'i gadile in barba=)) si poza e geniala:)))Cat despre faptul ca iubeste atat de tare pisica…du'te nene:)) eu zburam pisica aia pe balcon sau afara direct daca imi ataca copiii:|

  • Pop Romy May 2, 2012 at 4:10 am

    si eu la fel o aruncam,numai ca cu capul de peretii

  • vienela May 2, 2012 at 4:53 am

    Sunt frumosi vazuti de la distanta… Ai vazut cum arata mamba verde sau viperele? Mi se par foarte frumosi.

  • vienela May 2, 2012 at 5:11 am

    Asa as fi facut si eu. Nu e nimic mai presus de copilul meu.

  • vienela May 2, 2012 at 5:12 am

    Nici chiar asa. Dar oricum disparea din peisaj, asta e clar.

  • Zina May 2, 2012 at 7:20 am

    Asa o fi, da' pisicul din poza e tare dulce, n-as putea sa-l arunc. N-aș putea să arunc nici un animal, odată ce l-am luat in casa mea, ca membru al familiei. Exista metode mai umane de rezolvare, simple, cer doar puțină perseverență. 1. O bucată de timp, să fie mângâiați concomitent copiii și motanul, până le intră în cap că sunt iubiți la fel. 2. Să se facă o verificare discretă, nu cumva copiii sunt geloși pe motan și îl chinuiesc când nu sunt văzuți de părinți ? S-a mai văzut !

  • Anonymous May 2, 2012 at 9:14 am

    Cred ca o sa-mi sara multi in cap. In primul rind si copiii au foarte multe avantaje de pe urma convietuirii cu un animal, chiar si asa cu personalitate. Invata sa iubeasca si sa respecte animalele, sa fie mai responsabili. Te-ai intrebat daca nu cumva si copiii chinuiau motanul? Motanul era mic sau era adult? Daca e mic se poate educa si nu cred ca muscatura e asa puternica (a propos, copiii se pot rani si intr-o mobila aleasa prost sau cind se joaca cu niste porcarii de jucarii prost concepute, sau se mai ranesc si intre ei). Eu vin si intreb cum ramine cu parintii care-si bat copii sau ii abandoneaza. Ne ofuscam asa ca un motan a muscat un copil, dar nu ne pasa cind un parinte isi altoieste copilul, ca na', "il educa" sau alta si mai tare "bataia e rupta din rai". Nu orice zgirietura sau muscatura venita din partea unui animal trebuie sa ne revolte asa. Poate are o explicatie foarte simpla. E clar ca pe primul loc sunt copiii, dar sa nu aruncam cu noroi numai in animale, multe reactii de-ale lor pornesc ca raspuns la ceva facut de noi.

  • vienela May 2, 2012 at 9:20 am

    Indiferent de motive, eu nu as tine in casa un animal care sa-mi raneasca copilul. Despre asta vorbeam. Daca tu ai alta tactica privind cresterea copiilor pe mine nu ma deranjeaza.

  • Rozy BumBushka May 2, 2012 at 11:05 am

    sa fie spoiti cu aur si tot nu imi plac, nu stiu de ce. ma cuprind fiorii cand ii vad in poze, nu mai vorbesc de realitate. :-s

  • vienela May 3, 2012 at 3:57 am

    Nu trebuie sa te gandesti la ei ca la niste vietati care fac rau oamenilor, ci sa admiri frumusetea modelelor si a culorilor. Nu uita ca Australia este plina de serpi(asta pentru apropiata ta plecare).

  • vienela May 3, 2012 at 3:58 am

    Stiu ca exista metode de rezolvare, dar cand iti vezi copilul plangand si plin de sange e greu sa gandesti limpede.

  • Temperament | Iubesc Viaţa May 26, 2012 at 6:20 am

    […] eu nu am scăpat de acest microb, dovadă fiind faptul că am povestit despre motani geloşi, despre menajerii, vânzătoare sau chiar despre […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.