Skip to main content

Dulceaţa tradiţional românească de la Bunicel.ro

Număram fructele pe care le mâncau băieţii mei din borcanul cu dulceaţă de nuci verzi de la Bunicel.ro aşa cum îşi numără avarul fiecare ban. În egoismul meu de om care adoră dulceaţa tradiţional românească, făcută la ceaun pe foc de lemne, aş fi vrut să îi văd făcând orice altceva. Nucile verzi, aceste mici minuni ale naturii, dispăreau înghiţite cu poftă, una câte una, în timp ce eu visam la un corn al abundenţei care să înlocuiască, iar şi iar, conţinutul borcanului ce se golea văzând cu ochii. Dulcea şi aromata mea comoară era pe cale să se termine.

-De când vă place vouă amestecul acesta de gusturi, dulce-amărui-acrişor? i-am întrebat într-un final.

-Nu te credeam când spuneai că dulceaţa de nuci verzi este o adevărată delicatesă, cu care altădată se delectau boierii, mi-a răspuns soţul meu. Abia acum, că am ocazia de a simţi toate aromele ei, înţeleg pe deplin ce spuneai cândva…

dulceata de nuci verzi si de visine

Nici eu nu aş fi crezut că m-aş putea comporta cu familia mea ca un avar, doar pentru că speram, în sinea mea, să nu se arate prea entuziasmaţi de dulceaţa de la bunicel.ro, să pot mânca pe săturate. 🙂 M-a distrat ideea de a poza şi pisicuţele care s-au repezit curioase de cum am scos borcanele din pachet. Doar ele mai lipseau din peisaj, pentru a putea dovedi că nimeni nu poate trece nepăsător pe lângă dulceaţa de nuci verzi. 😀

dulceata la ceaun si pisici

Poate pentru că i-am dus atât de mult timp dorul sau poate pentru că cei de la bunicel.ro chiar au respectat întocmai reţeta tradiţional românească, dulceaţa de nuci verzi mi s-a părut chiar mai bună decât cea cu care mă delectam în copilărie. Şi nu exagerez cu nimic când spun asta. La fel de bună mi s-a părut şi dulceaţa de vişine cu care am umplut un întreg platou de clătite. Dulceaţa de vişine nu mai are nevoie de nici o prezentare. Este exact aşa cum îmi imaginam că trebuie să fie, are acelaşi gust, aceeaşi textură şi consistenţă de care îmi amintesc cu drag din zilele copilăriei, când mătuşa mamei mele pregătea dulceaţa la ceaun, pe foc de lemne, iar noi, copiii, dădeam iama în cămară pentru a mai desface câte un borcan.

dulceata traditional romaneasca

PS: Acest articol nu reprezintă decât părerea mea sinceră şi pur subiectivă. Nimeni nu m-a plătit să îl scriu. Am făcut-o pentru că suntem extrem de încântaţi de aceste dulceţuri şi pentru că îmi place să îi susţin pe cei care păstrează tradiţiile românilor şi care luptă pentru a se ridica într-o lume în care marile lanţuri de magazine acaparează piaţa.

Comments
  • Georgeta Popoiu February 23, 2015 at 6:15 pm

    Produse romanesti ca la bunica acasa ! Super !

    • Vienela February 25, 2015 at 10:08 am

      Eu as spune ca la prietenele bunicii, ca de la ele am gustat prima data asa ceva in copilarie. Nu pot uita ca imi puneau pe o farfurioara o nuca verde si trei picaturi de dulceata, iar eu ma uitam aproape plangand cum duceau in camara borcanul de dulceata. :))) Noroc ca in vacante mergeam la Moreni, la matusile mamei, si acolo incepea dezmatul. :)))

  • Naica February 23, 2015 at 7:18 pm

    Adevarat, am inceput sa salivez intens,citind despre aceasta hrana a zeilor ! Pofta buna !

    • Vienela February 25, 2015 at 10:11 am

      Bine spus hrana a zeilor!
      Pofta avem… Dulceata s-a cam terminat, trebuie facute reaprovizionarea. :))

  • Rica Mihai February 24, 2015 at 5:20 am

    dulceața de nuci verzi e și preferata mea, e mare lucru că mai există oameni care o prepara ca la bunica acasă ; să ai o zi bună Vi

    • Vienela February 25, 2015 at 10:14 am

      Cred ca doar dulceata de trandafiri se apropie de ea… Stii, chiar daca m-as pricepe sa prepar dulceata de nuci verzi, faptul ca traiesc in oras si nu mai am pe nimeni la tara m-ar impiedica… Tocmai din acest motiv apreciez cum se cuvine munca altora.
      Zi senina sa ai, Ri!

  • Andreea February 24, 2015 at 9:21 am

    Ador produsele romanesti facute precum bunicele noastre. Chiar nu mi se pare a fi reclama. Avem nevoie sa stim ca inca mai exista produse care ne amintesc de gusturile copilariei.

    • Vienela February 25, 2015 at 10:16 am

      Exact, daca noi, cei care stim de existenta lor, nu spunem nimic, lumea cum ar putea afla?

  • adrian rotaru February 25, 2015 at 9:16 am

    Și mie îmi place mult dulceața de nuci verzi. E un deliciu. Crează un orgasm culinar.

    • Vienela February 25, 2015 at 10:17 am

      Ah, daca as fi stiut ca si tu esti amator, te chemam pe aici cand am desfacut borcanul. Dar sunt zgarcita, nu ti-as fi dat decat de pofta, sa stii… :)))

  • Zina February 26, 2015 at 8:51 am

    Mmm, ador dulceața de nuci verzi ! E mult de când nu am mai mâncat…
    Ce drăgălașe sunt pisicuțele curioase ! 🙂

    • Vienela February 28, 2015 at 9:28 am

      Da, si eu am avut o pauza lungaaa, in care nu mi s-a ivit ocazia de a gusta dulceata de nuci verzi.
      Regret ca nu le-am filmat… Sunt ca niste copii… Cum apare ceva nou in casa, ele sunt primele care vin sa cerceteze, sa verifice, sa revendice… :)))

  • Lubita February 28, 2015 at 8:20 am

    Intradevar,dulceata de nuci verzi pe timpuri era o delicatesa!imi amintesc,copil fiind,mergeam cu mama la o vecina care fusese o doamna bogata si o buna gospodina si mereu ne servea cu dulceata de nuci verzi dar si dulceata de trandafiri,ambele delicioase si acum!!
    O zi buna draga mea!!

    • Vienela February 28, 2015 at 9:34 am

      Da, ceva de genul acesta imi amintesc si eu din copilarie… 🙂
      Acum vreo doua saptamani am cumparat din kaufland un borcan cu dulceata de trandafiri. Nu mai mancasem de cand eram copil. Din nefericire, inca mai zace prin bucatarie. Nu are nici un gust, iar parfumul e mult mai slab decat imi aminteam eu. Petalele sunt uscate, inecacioase… 🙁
      Weekend minunat sa ai, Lubita!

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.