Skip to main content

Dragobete în varianta vienelară

Iubirea mea de-o noapte

În această noapte nu te voi întreba nimic. Voi lăsa tăcerile să ne vorbească, în timp ce vântul va cânta în surdină melodia verii tomnatice, iar noi vom simţi în alb-negru, între lumina lunii şi obscurul pământului obosit. Îţi vei apăsa palma pe coapsa mea fierbinte, căutând moliciunea de acuarelă a unui tatuaj încă nenăscut. Vei coborî spre glezna-mi împodobită, sorbind iubire.

aoro.ro

Dragostea e ca dulceața de ardei iute

Cum e dragostea? La început, când abia îi deschizi cu timiditate porţile, te învăluie în arome dulci acrişoare, în şoapte ce promit să-ţi ofere trăiri de neuitat. După ce guşti din dragoste, în suflet simţi cum se naşte o senzualitate fierbinte, cum întreg trupul îţi devine văpaie, flacără vie. Fie că trăieşte veşnic, fie că se stinge rapid, după doar o vară, dragostea aduce cu sine iuţeala fără de care o relaţie nu poate exista. 

Ce este iubirea, și cât durează?

Când a grăit Eva către Adam, cerul s-a cutremurat, scăldat în lacrimile întrezăritei fericiri umane, pământul s-a înmuiat sub înflăcărata declarație de dragoste a femeii către bărbat, iar oamenii au simțit cum un nod le-a sugrumat răsuflarea. Să fie dorința de a simți la fel? Să fie nevoia de a împărtăși cu ceilalți simțămintele ce au ridicat fluturii în zbor învârtejit? Sau să fie doar sfânta invidie a omului față de om? De unde acel nod în gâtul tuturor?

Ce culoare are dragostea

De când mă știu, începuturile dragostei au adus cu ele mii de steluțe multicolore, ce zburdau libere pe un cer negru, temător. Cu cât cerul se însenina mai tare, cu atât se apropiau steluțele între ele, formând o potecuță curcubeu, ce așeza diverse stări pe culori distincte. Urcată în vârful zării, dragostea își urmează drumul, părând că s-a așezat în matcă. În acele clipe, eterul capătă culoarea peruzelei, un verde-albastru ce își schimbă nuanțele în funcție de poziția soarelui din suflet. Ferească sfinții să se înnoreze, că atunci eterul își schimbă culorile pe loc, trecând de la peruzea la gri vinețiu, cu viteza luminii. Lava ce mocnește în mine urcă rapid spre suprafață, topește totul în cale, se schimbă din roșu-portocaliu în negru teribil, asemănător forței Coriolis și are, de cele mai multe ori, același impact, același efect.

Despre iubire

Visează la iubirea descrisă în multele cărți citite, neștiind că puțini sunt aleși să o întâlnească în deplinătatea ei pură. Nu își dă seama că acea iubire, odată înflorită, se va muta de pe tărâmul visului în viața reală, unde nimic nu cade din cer. Chiar și cele mai mici gesturi sunt strâns legate de partea materială a vieții, acea parte pe care astăzi o disprețuiește și o neglijează cu toată ființa ei.

Mireasa vântului

M-am tăvălit cu tine prin florile de păpădii, naivă ce am fost! Ţi-am suportat dogoarea când, peste vară, te-ai transformat în val fierbinte. Îmbrăţişarea ta ardea. Nu mi-a păsat! Te-am sărutat cu aceeaşi dragoste infinită chiar şi când ai devenit rece, crai tomnatic! Nu ţi-ai imaginat că voi afla vreodată, nu-i aşa? Nu ai crezut că te voi surprinde iubind cu aceeaşi falsă pasiune toate femeile care îţi ies în cale, nu-i aşa? Vânt păgân, trădător de suflete naive! Am fost mireasa ta şi nu mai vreau să fiu!

Cum știu unii să iubească

Tu, cititorule, ştii ce înseamnă să iubeşti un om până la pierderea propriei identităţi, până la a te confunda cu el? Ai simţit vreodată furtuna devastatoare ce spulberă în calea sa orice alt sentiment, făcându-te să uiţi de foame, de sete, de oboseală, de frică? Eu trăiesc asta clipă de clipă şi nimic nu mă poate bucura mai tare pe lume decât să ştiu că persoana îmi răspunde la iubire cu iubire. Îi sorb respiraţia, îmi imprim în suflet parfumul ei, încerc să îi intuiesc fiecare nouă mişcare şi să răspund dorinţelor sale înainte ca ele să se nască. Nu asta este iubirea necondiţionată, cititorule?

Viața e doar un zar

Ascunsă într-o viaţă ce nu mă reprezintă, aş scrie despre una imaginară, o oază de trăiri intense prin care să înotăm amândoi până la capătul lumii şi-al dragostei. Tu te-ai mira de fiecare cuvânt, aşa cum te mirai când te strângeam în braţe pe neaşteptate, împinsă de dor, de spaime, de mărunte bucurii. Oare ai păstra cartea în singurătatea camerei tale sau ai ieşi cu ea pe străzi, să îţi strigi mândria şi părerile de rău?

Călătorie în timp

Din prea multă iubire devastaseră cu mâini fierbinţi mormântul străvechi, încercând să atingă moaştele acoperite cu o năframă albă, să le pupe şi, supremă speranţă, să plece acasă cu un oscior din trupul ca o umbră întinsă peste inimi habotnice. Un număr covârşitor de pelerini continua să mărşăluiască dinspre Erizipelatos înspre Setiopil. Întrebau în stânga şi în dreapta dacă era adevărat că sosise anul când profeţia spunea că vor fi scoase la iveală pildele pe care cu dărnicie le împărţise cândva maica Vienela pe world wide web şi aiurea.

Astăzi mă gândesc la tine

Poate mai mult ca ieri, poate mai puţin ca mâine. Îmi imaginez că într-o altă viaţă mi-ai fi putut scrie versuri care să mă urce pe culmi de fericire. Mi le-ai fi putut recita în timp ce eu ţi-as fi mângâiat părul şi ţi-aş fi zâmbit cu dor primordial de fecioară. Într-o altă viaţă îmi imaginez că dragostea ţi-ar fi fost adunată în cuvinte care să ne îmbrace şi să ne dezbrace…

Sfârșitul poveștii de iubire

Era atât de tânără, adolescenta inca… şi trupul ei cerea trup de bărbat, fierbea în ea dorul de sărutări sălbatice, dorinţa de a se lăsa moale în braţe vânjoase de mascul era tot mai puternică. Dar nu îl dorea pe ACEST bărbat, care tocmai se ridica de la masă.

*

Vero este cea căreia trebuie să îi mulțumesc pentru că mi-a dat ocazia de a descoperi că vienela.ro este un blog plin de iubire. Ideea de a aduna într-un articol un soi de colaj cu dragoste îi aparține. Eu doar am căutat pe blogul meu, în chiar ziua de Dragobete, cuvintele iubire și dragoste. Se regăsesc în atât de multe postări, încât mai pot deschide un blog doar cu citate vienelare. :)))

iubirea

Comments
  • Radu February 24, 2016 at 10:34 am

    E punctul de vedere a celor de pe Venus sau mi se pare? 🙂

    • Vienela February 24, 2016 at 10:49 am

      Pai nu Venus scrie pe acest blog? :p

  • Vero February 24, 2016 at 10:38 am

    “Unde dragoste nu e, nimic nu e.” Sau cam aşa ceva. 🙂

    • Vienela February 24, 2016 at 10:49 am

      Mai e, mai e si despre altceva, dar predomina dragostea… :)))))

  • iRON February 24, 2016 at 2:15 pm

    Dragostea e ca o raie, te mananca si in calcaie.

  • Suzana February 24, 2016 at 4:08 pm

    Minunat buchet ai adunat azi, aici!
    Ce frumoasa e sarbatoarea de Dragobete!

  • vavaly February 24, 2016 at 6:24 pm

    frumos . m a uns pe minte 🙂

  • Plec la mama | Iubesc Viaţa July 29, 2016 at 10:22 am

    […] Într-o zi, sătul de ifosele mele și dorind să termine cu teatrul ieftin, m-a lăsat să îmi fac bagajul fără să scoată un cuvânt. Văzând că nu mai insistă să rămân, ca altădată, m-am simțit cuprinsă de o furie oarbă. Deci atât durează dragostea? îl întrebam în gând. Împingeam bluze și pantaloni în geantă. Le loveam cu pumnul. Voiam să ies mai repede din casa unde, pentru o lună, crezusem că am găsit iubirea.  […]

  • […] venite în noapte, la ceasul când întreaga suflare dormea! Nimic nu e mai dureros decât o dragoste neîmpărtășită. Orice vis al meu se frângea neputincios în fața apatiei sale. Doar omul […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.