Skip to main content

Dintr-o sorbire

Învăţam vers cu vers precum un papagal plictisit, fără să le acord importanţă, fără să ştiu ce se ascunde sub învelişul lor subţire. Cu toate astea, mă emoţionam de fiecare dată când recitam sau cântam, parcă intuind că este vorba de ceva important, de ceva proiectat să mişte şi munţii, nu doar un copil sensibil. Că îl auzeam în casă, la şcoală sau la genericul televiziunii, vocabularul meu limitat şi faptul că istoria era pentru mine ceva abscons nu mă lăsau să pricep sensul îndemnurilor. Degeaba strigam cât mă ţinea gura

“Ca doi brazi într-o tulpină,

Ca doi ochi într-o lumină…”,

că tot ascunsă îmi rămânea ideea. Nu puteam vedea cu ochii minţii cum amândoi am putea fi de-o mamă, de-o făptură şi de-o samă. Care amândoi? A fost nevoie să mai treacă timp, să mai cresc puţin şi să mi se explice vers cu vers pentru a-mi da seama că totul avea un înţeles, că unirea aceea era ceva important şi că munteanul acela nu era un singur om. Ce ştiam eu despre spiritul românului, despre patriotism sau despre Milcovul din

“Vin-la Milcov cu grăbire

Să-l secăm dintr-o sorbire,

Ca să treacă drumul mare

Peste-a noastre vechi hotare.”?

Fără explicaţii din partea părinţilor sau a educatorilor, de unde ar fi putut înţelege sensul versurilor un copil care nu cunoştea istorie şi geografie? Abia când tata mi-a spus că Milcovul este un râu care separa cândva Moldova de Muntenia, am început să văd tabloul şi să înţeleg. Tot el mi-a explicat că acest râu a despărtit cele două principate până la unirea din 1859. Nu ştiu cât de uşor sau de greu mi-a fost să înţeleg ideea că secarea râului dintr-o sorbire însemna distrugerea graniţei care separa ţărişoarele, însemna însăşi unirea dorită de popor, prin vocea poetului.

Cu siguranţă ştiu doar că mult mai târziu am aflat şi înţeles ce este aceea o metaforă şi tot atunci m-am lămurit pe deplin în legătură cu Hora Unirii şi metafora din versul “să-l secăm dintr-o sorbire”. Aveam un părinte răbdător, care nu se lăsa până când nu era convins că am priceput. Nu ştiu de unde mi-a venit ieri gândul că Ionuţ nu m-a întrebat niciodată ce înseamnă “să-l secăm dintr-o sorbire”.

Imediat i-am cerut să-mi spună ce înţelegea el din acest vers când era mic. S-a uitat la mine ca la un nebun şi mi-a spus că a trecut întotdeauna peste el fără să îi acorde atenţie şi că a priceput singur când a mai crescut. M-am simţit prost ştiind că am greşit, că am lăsat ca unele lucruri să treacă pe lângă copilul meu fără să i le explic. Cine ştie câte alte nelămuriri o fi avut în copilărie, cu câte nelămuriri o fi intrat în adolescenţă…

Comments
  • Diana August 30, 2013 at 12:39 am

    Tu ai avut rabdare – si ai dorit, poate – sa afli unele “intelesuri”. Mie mi-a lipsit mereu rabdarea de a afla chestiuni care nu ma preocupau – oricat s-au straduit parintii. Ca mine sunt multi, cred. Banuiesc ca Ionut stie destul din tot ceea ce are nevoie sa stie iar cand ceva ii va fi neclar stie exact la cine sa vina. Si acesta e un lucru destul de rar acum… Plus ca, atunci cand invata ceva singur, tine minte (de regula) toata viata si isi dezvolta capacitatea de a deslusi din mers “intelesuri fel de fel” (adica, in cam orice chestiune). Asadar, nu cred ca e vorba despre “greseli”. 🙂 Poate ca nu i-ai explicat ce inseamna metafora dar i-ai explicat chestiuni mult mai importante. 🙂 Parerea mea.

  • Gabriela August 30, 2013 at 4:48 am

    Vienela, multe din invataturile din copilariei ti le explici pe tot parcursul vietii. Eu am mereu cate o revelatie. Cand eram mica, citeam toate cartile de povesti. Toate povestile nemuritoare ori muritoare. Si unele dintre ele incepeau asa:” pe vremea cand traiau oamenii toti…”. Pentru mine era o enigma si de multe ori am incercat sa mi-o explic. Cum era cand traiau oamenii toti si nu murise nimeni? Cat de multi oameni erau? Erau fericiti? Ce s-a intamplat cand a murit primul om si de ce? Nu aveam un raspuns la intrebarile acestea si mama nu stiut sa sa mi le dea. In urma cu cativa ani, m-am dumirit cum e cu vorba aceea. Cand traiau oamenii toti? Cand eram foarte mica, abia nascuta. Toti din universul meu traiau. Apoi, au inceput sa se imputineze, unul cate unul. Clar ca sensul nu este exact cel din poveste. Dar am inteles de unde incepuse gandirea autorului acestei fraze. Sunt intrebari care te urmaresc o viata intreaga si ti se par importante in timp ce pentru altii nu au nici o semnificatie. Ma indoiesc ca vreunul dintre colegii mei de scoala a fost interesat sa afle cand traau oamenii toti, asa cum nici pe altii nu i-au interesat exact cum e cu brazii nascuti din aceeasi tulpina ori sorbitul unui rau. Sunt doar intrebarile tale si adevarurile tale.

  • Iuliana August 30, 2013 at 4:50 am

    Ahh, intrebarea aia “ce avrut sa spuna poetul” mi-a mancat copilaria scolara :))
    Iar indoieli din astea ca poate nu am facut suficient pentru copilul meu, indiferent in ce privinta, am si eu…cred ca nu exista mama 100% convinsa si multumita ca a facut tot ce trebuia…

  • Radu August 30, 2013 at 6:05 am

    Poate ca barbatii, in fine persoanele de sex masculin, au o minte mai pragmatica. Pe mine m-au chinuit mai mult intrebari de genul ce inseamna cu adevarat o derivata sau o integrala. 🙂

  • Cuvânta August 30, 2013 at 7:00 am

    Din chestia cu doi in acelasi trup, eu m-am gandit la copii gemeni. Ar fi misto sa ai nepoti gemeni 😀
    Insa cum cine sapa groapa altuia…, mai bine ma fac fata cuminte si imi vad de treaba mea.

  • Adriana August 30, 2013 at 8:33 am

    Ehehe! Îmi aduci aminte (şi chiar dacă abuzez un pic de subiect, tot spun) de mama mea, care fiind la ţară folosea ca şi cuvânt pentru un grajd multifuncţional …COŞAR. Săraca, ce s-a mai chinuit când l-a auzit prima dată la radio pe Colea Răutu cântând ” Mi-a ieşit coşaru’-n drum”. Ce exerciţii de imaginaţie a putut face. Aşa că îţi închipui că multe le-am aflat singură. Asta era. Aşa că…fii pe pace! Nu toţi au gânduri mistuitoare, şi tot aflăm, dacă vrem asta…

  • psi August 30, 2013 at 10:10 am

    aceste versuri, cu milcovul, le găseşti în piaţa unirii din focşani! 🙂 îmi amintesc că atunci când am fost la prietenii mei de acolo, le-am citit înşirate cuminţi şi am zâmbit, nici nu mi le mai aduceam aminte prea bine… că de înţeles, cu asta mereu am avut o boală grea. inventam de copil tot felul de sensuri sub pretextul lui “da de ce…?”. evident, buna mea mamă era exasperată…

  • Ana-Maria August 30, 2013 at 4:03 pm

    Aaaaaa….pai daca am sta , ca parinti , sa ne facem procese de constiinta , pentru cate nu am exlicat pruncilor nostrii….nu mai luam noi Bazargicul , vorba bunicii mele! 😀
    Asta apropos de “sa-l secam dintr-o sorbire” 😀
    Sunt convinsa ca pruncii astia ai nostrii , asa firevi si neajutorati cum ii vedem noi , isi gasesc singuri resurse de a descoperii ceea ce ii intereseaza… 😉 La orice varsta!

  • […] are o postare interesanta , pe blogul ei , in care scrie despre dilemele copilariei ei si intelesurile ascunse in metaforele […]

  • Zina August 31, 2013 at 9:38 am

    E drept ca multi copii nu se lasa pana cand nu afla ce inseamna aia si ce inseamna ailalta. Destul de muti, insa, isi explica asa cum pot, in mintea lor, fara a cerceta surse de informare. Atunci sa te tii, fiindca explicatiile fanteziste ies cel mai greu din mintea copiilor. De aceea eu zic ca ti-ai pus problema foarte corect si asa ar trebui sa faca toti parintii interesati de dezvoltarea intelectuala a copiilor lor.

  • Nice August 31, 2013 at 10:49 am

    Rareori parintii sau profesorii mi-au explicat sensurile ascunse ale expresiilor sau metaforelor intalnite prin carti, cantece sau televizor, insa am si eu partea mea de vina ca nu am intrebat ori de cate ori aveam o dilema. Preferam sa tac si sa gasesc singura raspunsul. Sau sa mi-l imaginez. Acum, copiii sunt mult mai indrazneti…dar si mult mai isteti. Iar sursele de informare infinit mai diverse. E suficient sa dai un search pe google si misterul s-a rezolvat. 😛

  • javra August 31, 2013 at 7:06 pm

    Ei, presupun că dacă Ionuţ nu ştie ceva, te întreabă.
    Dar să încerci cu de la tine voinţă să-i răspunzi unor
    întrebări nerostite, l-ar plictisi şi ar fi un coşmar pentru
    el să meargă cu tine undeva. N-ai de ce să-ţi faci probleme.

  • zdwub September 4, 2013 at 3:19 pm

    Nu e neaparat ceva rau ca a aflat singur, cand descoperi singur anumite sensuri, anumite explicatii ai un alt sentiment, unul mai placut decat atunci cand cineva iti ofera pur si simplu explicatia pe tava. Asa consider eu:d

  • elly weiss September 13, 2013 at 12:43 am

    Nu stiu ce sa zic… 🙂
    Dar cred ca nu trebuia sa stai sa-i explici chiar totul, n-ai de ce sa-ti faci procese de constiinta. Mie, de pilda, mi-a placut sa descopar singura. Niciodata n-am fost multumita de ceea ce mi se explica. Oricum eu intelegeam altceva decat parintii mei. Despre aproape orice. Nici azi nu vad multe lucruri la fel cu ei.

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.