Skip to main content

Din oul tău să iasă fum!

Fiind sâmbătă, decretată zi de leneveală maximă, nu m-am deranjat nici să mă spăl pe ochi până când nu mi-am băut cafeaua și nu am umplut pe jumătate scrumiera de chiștoace. Geamurile deschise aduceau de afară mirosuri de tot felul și-un aer cald, îmbietor. Parcă știind cât de mult tânjesc după o plimbare, ale mele neamuri m-au sunat să mă întrebe dacă am chef să merg până la țară. Am sărit ca arsă de la calculator și-n cinci minute am fost și ieșită de la duș, și îmbrăcată, și cu ghiozdanul pe umăr. Pe bietul Bruno l-am lăsat în casă. A urlat prelung în clipa când m-am urcat în mașina oprită în fața blocului, zgândăridu-mi o rană mai veche și amintindu-mi de promisiunea de a cumpăra cândva un autoturism.

Plimbarea a fost cu adevărat scurtă, căci urma să mergem și la o înmormântare, iar bluzele viu colorate și pantalonii scurți nu se potriveau momentului. Când m-au lăsat la scară, mi-am imaginat că am timp să mănânc ceva până se schimbă cumnata și copiii. Întâi am scos câinele afară, apoi m-am întors și-am aruncat în crăticioara plină cu apă două ouă. Am fugit la șifonier. Hainele colorate au zburat pe canapea, cele negre și-au luat locul pe corpul meu agitat. De o mutare grăbită în geantă au avut parte lucrurile de femeie aflate prin ghiozdan. Tocmai când îmi stropeam gâtul cu o picătură de parfum, a sunat telefonul (da, pentru cei care știu multe despre mine – de câteva zile am iar telefon).

-Haide, că suntem în fața blocului tău!

Am înhățat în fugă geanta, am încuiat ușa și dusă am fost. În urma mea s-a auzit doar urletul câinelui dezamăgit că nici de data asta nu l-am luat cu mine. Îi tremura maxilarul când lătra și mie mi s-a părut că îmi aruncă la picioare un blestem, însă m-am scuturat de influența poveștii pe care o citisem cu o seară în urmă și m-am urcat în mașină. Am ajuns la cimitir mai devreme, așa cum se cuvenea, dar preotul a întârziat destul de mult. Am avut timp să cunosc multe persoane, să aflu câteva povești și să mă mai uit o dată la chipul frumos al omului ce murise.

Planul era deja făcut: ajung acasă, scot câinele la plimbare, apoi merg să cumpăr pâine și mănânc. În clipa când am descuiat ușa casei, m-a izbit realitatea. O realitate bine învăluită într-o ceață cu miros puturos de ou răscopt. Abia atunci am deslușit înțelesul exact al blestemului pe care Bruno mi-l aruncase la plecare:

-Din oul tău să iasă fum dacă nu mă iei și pe mine, indiferent unde mergi! Ham spus!

Comments
  • În stare de alertă | Vieneland July 31, 2017 at 5:31 pm

    […] ține în picioare și mă împinge de la spate, uneori cam prea brutal pentru gustul meu. După întâmplarea cu oul, toată familia mă sună când trebuie să plec de acasă. Toți mă sfătuiesc să verific apa, […]

  • Claudia July 31, 2017 at 11:05 pm

    😁 🍳 dacă alegeai să faci ouă ochi,le făceai mai repede. 😉
    Bietul Bruno!Bine că nu s a întamplat ceva.

    • Vienela August 8, 2017 at 7:47 pm

      Daca le prajeam trebuia sa tai si rosii, sa fac salata… 😀 Si iti dai seama ce gaseam daca in loc de apa uitam ulei pe foc.

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.