Skip to main content

Din nou la școală

Din nou la școală. Temă pentru o primă compunere, la început de an școlar.

Școala este locul unde elevii au posibilitatea de a învăța lucruri noi, de a înțelege mai multe despre ei, despre natură și despre viață. Este locul unde se nasc prietenii frumoase între copii. Se poate spune că școala este o a doua casă pentru fiecare elev, deoarece acolo petrec aceștia câteva ore pe zi, câteva zile pe săptămână, câteva luni pe an.

Începutul de an școlar aduce întotdeauna bucurie în sufletele elevilor. Dorul de colegi și de profesori îi cheamă din nou la școală. Revederea este emoționantă. Copiii se îmbrățisează, își povestesc aventurile din vacanță, își arată semnele de bună purtare, își promit că vor face mai multe eforturi pentru a învăța bine.

Din nou la școală. Călcând pe frunzele uscate și ocolind castanele ruginii, cu ghiozdanele agățate pe umeri, elevii se îndreptă către locul unde, pentru încă un an, vor alcătui propoziții despre toamnă, vor scrie compuneri fel de fel, vor socoti, vor cânta, vor învăța despre viață, vor râde și poate, uneori, vor plânge. 

E toamnă iar, și iar elevii se îndreaptă către școală.

Din nou la școală. Temă controversată în aceste zile de toamnă ale lui 2016.

Subiectul, încă fierbinte, împarte iar populația acestei țări. Cu sau fără argumente, pare că toată lumea știe de ce este sau nu este bine să îți retragi copilul de la școală, să îi oferi o altă alternativă: homeschoooling. Ce contează că mulți habar nu au ce spune legislația în această privință (apropo, avem vreo lege privitoare la homeschooling?)? Important este să ne aruncăm în prima linie, să ne spunem, întrebați sau nu, părerea, să judecăm sau, din contră, să apărăm cu înverșunare alegerile altora.

De cum am citit știrea despre fetița cuplului Dana Nălbaru – Dragoș Bucur, prin fața ochilor mi-au trecut, cu o viteză amețitoare, frânturi de amintiri din vremea când mergeam la școală, din perioada când băiatul meu era elev, dar și realități ale anului 2016, văzute alături de nepoții din partea soțului meu.

Băiețelul are aproape șapte ani. A mers de mic la grădiniță. Printre altele, a învățat să țină în mână un creion, să scrie litere și cifre, să coloreze, să distingă elemente ale unei mulțimi etc. Acum este clasa zero. Ghiciți oare ce învață? Să țină în mână un creion, să scrie litere și cifre, să coloreze, să distingă elemente ale unei mulțimi etc. Puteți ghici oare ce va învăța anul viitor, când va trece în clasa întâi? Hi, hi, și eu! Nu aveți impresia că i se fură ani din viață?

Băiatul meu a mers la grădiniță doar două luni. Cu toate astea, la cinci ani știa să citească și să socotească. La șase ani își citea singur povești. În primul an de școală s-a plictisit cumplit. Materiile școlare nu îi ofereau nici o noutate, nu îl stimulau în nici un fel. Singurul noroc a fost că a nimerit cea mai bună, mai atentă si mai pregătită învățătoare din univers, domnișoara Enache Roxana (devenită doamna Ionescu Roxana). Cu chiu, cu vai, copilul s-a târât prin școală și chiar a reușit să se mențină în top până în clasa a șaptea, când a schimbat diriginta.

Nepotrivirile dintre ei au dat naștere unor animozități care au trezit în copilul meu scârba de a mai merge la școală. Nu am povestit niciodată pe blog, dar o voi face într-o zi. Totul a început în ziua când Ionuț s-a simțit rău. I-am propus să rămână acasă. în timpul unei ore, diriginta a rugat o elevă să îl sune, să afle de ce lipsește. În clipa când el a răspuns la telefon, profesoara a smuls fetei telefonul și mi-a făcut copilul cu ou și cu oțet, folosind vorbe de mahala.

Întâmplarea a făcut să fiu lângă el și să aud totul. Am lăsat orice treabă și am plecat la școală. După o discuție nu tocmai elegantă cu diriginta, am depus o plângere la directorul școlii. Dirigintei i s-a dat un avertisment. O vreme totul a părut să se calmeze, după care divergențele au reapărut și, odată cu ele, o mulțime de nervi pentru mine și o lehamite indescriptibilă a copilului meu față de școală. După un nou episod murdar, am depus o altă plângere, de această dată la inspectoratul școlar.

Diriginta s-a mai potolit o vreme, cel puțin aparent. Din când în când îl amenința că îl lasă repetent. Îl scotea pe coridor pentru a-i spune că e doar “un căcat cu ochi” care nu are ce să îi facă pentru că ea oricum va ieși curând la pensie, dar nu înainte de a-i face lui viață grea. Nu l-a putut lăsa repetent, căci lui chiar îi plăcea limba engleză și o stăpânea bine. Însă viață grea i-a făcut…

Din nou despre școală. Am câteva amintiri plăcute din vremea când eram elevă, dar tot atât de bine îmi amintesc bătăile primite pentru că scriam cu mâna stângă, efortul inutil pe care îl depuneam pentru a înțelege un strop de fizică, anturajele proaste formate de către unii dintre elevii generației mele, anturaje care pur și simplu le-au distrus viețile.

Dacă m-aș putea întoarce în timp și dacă aș avea posibilități materiale, cu certitudine nu mi-aș mai înscrie copilul la școală, ci i-aș oferi șansa de a face homeschooling, de a învăța numai ceea ce l-ar interesa și i-ar folosi, șansa de a-și alege drumul în viață fără să se împiedice de profesori cu fiere pe limbă și de cerințe care omoară orice urmă de imaginație, de curaj, de iubire față de învățătură în cadrul școlii.

din-nou-la-scoala-compunere

Comments
  • Alinapink September 19, 2016 at 10:01 am

    Mi-a plăcut școală, îmi amintesc cu drag de ea, nu am fost cea mai buna eleva, dar mi-a plăcut tare mult și dacă as putea m-aș mai duce o data.

    • Vienela September 19, 2016 at 11:00 am

      La fel spuneam si eu pana cand am trimis copilul la scoala si m-am izbit de lucruri pe care le uitasem. 🙂

  • Mihaela September 19, 2016 at 10:09 am

    Sunt de acord cu tine Vienela si povestile noastre sunt similare pe alocuri. Am scris si eu pe blog despre subiectul asta pentru ca pur si simplu nu am mai putut sa tac!

    • Vienela September 19, 2016 at 11:00 am

      La tine parca a fost chiar mai dureroasa experienta, asa ca te inteleg perfect.

  • Claudia September 19, 2016 at 10:14 am

    Mai… poate pentru unii homeschooling-ul e o solutie. Insa nu cred ca se potriveste oricarui copil. Uite, al meu, de exemplu, cred ca ar prefera scoala pentru ca ii place mult acolo. Ii place sa socializeze cu ceilalti copii, sa intre in competitie cu ei (desi nu l-am invatat sa fie asa).
    Asta e felul lui si nu cred ca o educatie facuta la domiciliu l-ar ajuta.
    A avut noroc de o educatoare buna, acum are noroc de o invatatoare foarte buna si sper sa o tina tot asa cu norocul si sa ii placa mereu la scoala 🙂

    • Vienela September 19, 2016 at 11:02 am

      Eu nu spun ca s-ar potrivi tuturor copiilor. Si al meu era foarte sociabil in primii ani de scoala, isi facea prieteni cu usurinta si ii iubea pe aproape toti profesorii. Dar sistemul de invatamant romanesc este asa de prost gandit, incat uneori am impresia ca e menit sa scoata pe banda rulanta oameni fara coloana vertebrala si fara prea multe cunostinte solide.

  • Gabryelle's Blog September 19, 2016 at 10:17 am

    Eu am facut homeschoooling si nu a fost nicio tragedie. Fiecare este liber sa iti aleaga metodele de invatamant. 🙂 Si da, din pacate unii invatatori pot provoca teama copiilor. 🙁

    • Vienela September 19, 2016 at 11:48 am

      Tocmai asta e problema: suntem cu adevarat liberi? Sau o asemenea decizie te poate afecta, iti poate inchide portile societatii?

  • Diana Ion September 19, 2016 at 10:28 am

    Fiecare parinte isi doreste ce este mai bun pt copilul lui, cu siguranta. Pe fiica-mea sigur nu as putea tine-o acasa…ei ii place la scoala, desi are doar o saptamana de cand a inceput clasa pregatitoare, si-a facut deja prieteni. Tine pana la urma totul si de dascalul cu care incepi. La camin a avut doua doamne minunate, si acum doamna invatatoare este una dintre cele mai bune din scoala. Dar este doar parerea mea!

    • Vienela September 19, 2016 at 11:51 am

      Eu am vrut in urma cu niste ani sa ma mut in Italia. Nu am facut-o pentru ca baiatul meu nu a vrut sa renunte la prietenii pe care ii are aici, in tara, prieteni de la scoala.
      Ai dreptate, dascalii sunt foarte importanti, dar si ei, la randul lor, sunt sufocati de acest sistem bolnav. 🙁

  • Bianca September 19, 2016 at 10:38 am

    Oamenii care i-am avut alături de noi în timpul școlii ne vor influența mereu amintirile și alegerile pe viitor. La școala nu a fost mereu frumos, dacă nu erai cel mai bun, erai criticat, dacă erai cel mai bun, erai evitat. Unii uită momentele urâte, alții își amintesc doar de acele momente. Eu îmi amintesc de temele de 5 pagini A4 la mate…
    Dacă aș avea un copil cred că aș alege pentru el varianta de homeschooling, din motive mai mult personale, dar m-aș sfătui și cu el înainte de a face o astfel de alegere.

    • Vienela September 19, 2016 at 11:53 am

      Ha, ha, mi-ai amintit de vacanta in care am deschis si inchis milioane de paranteze pregatindu-ma pentru examenul de “treapta intai”. :))) Mi-a prins bine, pe cuvant. Scoala are si parti bune. Nu i le neg. Doar ca homeschooling-ul imi pare mai eficient.

  • Bratu Gabriela September 19, 2016 at 10:50 am

    subiectul e in floare, dupa cum ai zis si tu. eu consider ca oamenii n-ar trebui judecati pentru deciziile lor, din simplul fapt ca cel putin pentru copilul tau ai tot dreptul sa alegi ce e mai bine. cred ca homeschoolingul e mult mai ok pentru un copil. sistemul nostru de invatatmant public nu te invata, iti baga cu forta in cap. trebuie sa memorezi tot felul de prostii, de care nu cei avea nevoie nicicand! pacat… daca as avea bani, mi-as tine copilul (cand il voi avea) acasa si l-as educa asa

    • Vienela September 19, 2016 at 11:57 am

      De cand avem acces la internet, am invatat sa judecam totul si pe toti. Nu ne mai vedem barna din ochi, vedem numai paiele celorlalti. Ne amagim ca suntem liberi, dar nu suntem. Societatea te judeca daca incerci sa mergi contra valului si a vantului.

    • Grişka September 20, 2016 at 9:06 am

      Scoala te pune sa memorezi ca sa inveti sa memorezi, nu fiindca o sa ai neaparat nevoie de ceea ce memorezi.
      Iar de “prostiile” alea unii vor avea nevoie in meseriile lor, iar altii nu, si nimeni n-are cum sa ghiceasca ce meserie o sa aiba un copil sau altul. Dar e bine sa auda toti de toate, sa stie ce exista si ce nu pe lumea asta, sa nu ajunga la un concurs de cultura generala televizat si sa nu stie, nici el nici spectatorii din sala, daca Soarele se roteste in jurul Pamantului sau Pamantul in jurul Soarelui (chestia a circulat pe FB – era, daca nu ma insel, de la un post frantuzesc de televiziune); scoala iti formeaza cultura generala, iti formeaza mintea, are grija sa n-ajungi unul d-ala cu “mintea odihnita”. Un om care nu are decat bruma de cunostinte din care traiaste umbla prin viata cu ochelari de cal. Programa scolara e facuta, de regula, de oameni fara ochelari din astia, dar, din pacate, o parte dintre profesori ii poarta. Ca si o parte dintre parinti. Si Doamne fereste sa inveti acasa numai ceea ce hotarasc niste parinti din astia. 😛

      • Vienela October 3, 2016 at 10:54 pm

        Inteleg ideea cu memorarea, dar de ce nu aleg si ei chestii mai interesante sau mai utile? :p
        Inteleg si ideea de cultura generala si o aprob din inima. Dar nu ti se pare ca sunt prea multe informatiile inutile din cei 12 ani de scoala si ca unele ar putea fi inlocuite cu altceva?
        Uite, mie mi s-a parut ca ne ducem la vale din clipa cand s-a decis ca fiecare profesor sa poata alege manualele care ii convin, iar la final toti copiii sa dea examene ca si cum ar fi acumulat aceleasi cunostinte, lucru total neadevarat. Spun asta din experienta de parinte care a tinut copilul un semestru la o scoala dintr-un sat oarecare si apoi la o scoala din oras.

  • B. September 19, 2016 at 10:51 am

    Faza e că nu școala e de vină, ci incompetența anumitor persoane care dețin funcții la care n-ar trebui să viseze :). Școala privată le rezolvă pe toate, aș zice.

    • Vienela September 19, 2016 at 11:58 am

      Scoala romaneasca, in ansamblul ei, este bolnava. Sistemul in sine este bolnav. Degeaba exista si dascali dedicati, care isi dau sufletul la scoala, daca sistemul nu ii ajuta…

  • Georgiana Sabina September 19, 2016 at 11:32 am

    Eu atata zic, schimbarea incepe in noi , daca noi nu luam o pozitie ferma , cei de la putere , profesorii , ce sa schimbe?

    • Vienela September 19, 2016 at 11:59 am

      Exact! Dra romanii, desi sustin ca sunt deschisi la minte, dau permanent dovada ca sunt refractari la idei noi, la schimbari…

  • Rokolla September 19, 2016 at 12:06 pm

    Imi pare rau sa aud ca unele persoane au amintiri atat de neplacute despre scoala. In situatia data m-as putea numi o persoana norocoasa ca am avut parte de colegi frumosi si de profesori care au fost exigenti dar cu masura. Eu nu imi doresc pentru copilul meu homescholling

    • Vienela September 19, 2016 at 12:24 pm

      In cea mai mare parte a vietii si eu am avut noroc sa intalnesc profesori si colegi buni. In plus, sunt o luptatoare, nu ma tem sa imi exprim punctul de vedere, sa il sustin, sa imi caut dreptatea. Dar nu toti sunt asa. Unii copii chiar sunt sensibili si anumite gesturi, vorbe, fapte ii pot indeparta de placerea de a studia in scoala.

      • Vienela September 19, 2016 at 12:25 pm

        Ma refer numai si numai la scoala romaneaca, in forma ei actuala.

  • […] Din nou la scoala? Pana acum cativa ani as fi sarit in sus, bucuroasa, daca mi s-ar fi ivit ocazia de a relua toti ani petrecuti alaturi de colegii si profesorii pe care i-am avut. Apoi mi-am inscris copilul la scoala, i-am ghidat pasii pana in ziua cand a avut nesansa de a nimeri cea mai nepotrivita diriginta (profesoara de engleza la o scoala oarecare din Ploiesti – puteti citi mai multe despre acest subiect daca dati clic pe link). Acum nu mai pot gandi la fel. Acum cred ca cea mai buna alternativa este homeschooling-ul. […]

  • Oana Alexandru September 19, 2016 at 1:31 pm

    Mmda, am citit si pe blogul Mihaelei despre subiectul asta, la fel cum am scris si acolo, eu m-am bucurat de scoala si de revenirile dupa vacante si intalnirile cu colegii 🙂

    • Vienela September 19, 2016 at 2:18 pm

      Da, de acele momente imi amintesc si eu cu placere. 😀

  • Deea September 19, 2016 at 3:26 pm

    Eu nu sunt adepta invatatului acasa, chiar daca in afara a ajuns sa fie ceva normal..

    • Vienela October 3, 2016 at 10:56 pm

      Nu cred ca in afara e ceva chiar atat de normal pe cat vor altii sa ne faca sa credem. Doar ca afara oamenii parca sunt mai deschisi spre nou.

  • vyo vyoleta September 19, 2016 at 6:58 pm

    ani de scoala sunt foarte frumosi dar noi mai avem de crescut pana cand vom ajunge la ea inca(pentru copil)

    • Vienela October 3, 2016 at 10:56 pm

      Nici nu ai idee acum cat de repede va trece timpul. 😉

  • Camelia September 19, 2016 at 9:35 pm

    Am locuit in Spania aproape 8 ani. Nici macar copiii celor superbogati nu invatau acasa. Din contra, aveau orar de “birou” la fel ca al parintilor. Mergeau la scoala de la 8.30 la 4.30. Pe unii ii luau de la scoala, altii strabateau cativa km cu autobuzul scolii, practic ajungeau acasa pe la 5. Dar fericiti, veseli, efervescenti, ca s-au jucat si au socializat intr-o lume a copiilor, nu a adultilor.

    • Vienela October 3, 2016 at 10:57 pm

      Copiii pot socializa cu alti copii si in afara scolii de stat si orice parinte normal la capsor le va oferi mii de astfel de ocazii.

  • Gabriela September 19, 2016 at 10:58 pm

    Durata invatamantului obligatoriu a crescut de la 10 la 11 ani (prin introducerea clasei pregatitoare)- nu e loc de tocmeala- asta e legea!

    • Vienela October 3, 2016 at 10:59 pm

      Eu am ametit cu atatea clase premergatoare clasei intai. Repetarea, vreme de 2-3-4 ani, a acelorasi notiuni, cred ca ii plictiseste pe copii de invatat inainte de a invata cum sa invete. Hi, hi, ce mi-a iesit aici! :)))

  • cristina dragomir September 20, 2016 at 12:24 am

    stim cu totii care e treaba cu scoala romaneasca si nu vorbesc aici doar de legislatie si de manuale si alte chestii de genul asta, ci de atitudinea celor care ar trebui sa ii formeze pe copii. Eu am fost tocilara in timpum scolii si, cu toate astea, tot am luat bataie de la invatatoare. Am ajuns din cauza ei sa imi fie teama sa raspund chiar daca invatasem si stiam acel raspuns. Nici in facultate nu aveam curaj sa ma implic la discutiile de la seminarii, tot din pricina acelor episoade…

    • Vienela October 3, 2016 at 11:01 pm

      Da, profesorii au si ei partea lor de contributie. La el si parintii. Daca, in urma cu niste ani, as fi exprimat aceste idei in prezenta baiatului meu, cu siguranta nu ar mai fi vrut la scoala, ci mi-ar fi cerut sa faca homeschooling, probabil amagit de iluzia libertatii. 😀

  • coco September 20, 2016 at 9:54 am

    la fiecare inceput de an scolar rememorez inceputurile mele…in clasele mici nu prea mi-a placut dar apoi am inceput sa indragesc cateva materii si imi placea…chiar daca uram altele!

    • Vienela October 3, 2016 at 11:02 pm

      Mi-a placut mereu scoala, dar nu mi-au placut unii profesori si nu am putut intelege unele materii. Asta inseamna ca din start am plecat in viata cu un handicap.

  • coco September 20, 2016 at 9:55 am

    acum as merge, mi-ar placea tare mult!

    • Vienela October 3, 2016 at 11:02 pm

      Si am intelege mai bine anumite materii. :)))

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.