Skip to main content

Dilemă de femeie

Naveta grea pe care o face începe să lase urme pe chipul tânăr al Nataliei, în ochii de o tristeţe sfâşietoare. Găseşte casa îngheţată şi de grăbeşte să  aprindă focul în soba masivă din dormitor. Surcele uscate trosnesc vesele, în timp ce femeia se schimbă de hainele elegante, care o diferenţiază de celelalte navetiste.

Iese în curte cu tuciul plin de porumb, să îşi hrănească animalele din bătătură. Îşi strânge înfrigurată haina veche peste piept. O durere surdă îi invadează creierul, trezind la viaţă veşnica dilemă, cea care îi distruge noaptea somnul şi îi şterge ziua zâmbetul de pe faţă. Oare a procedat bine venind aici, în acest fund de lume, pentru a trăi o nesfârşită poveste de iubire cu Relu? Ştie că nu i-ar fi fost mai bine lângă celălalt bărbat şi totuşi nu îşi poate lua gândul de la el.

Ovidiu nu râde niciodată de neştiinţa ei. O poartă pas cu pas pe drumul cunoaşterii, aşa cum o mamă grijulie ar face cu copilul ei. Câtă dragoste şi câtă mândrie citeşte în ochii lui de câte ori îşi dă seama că ea vrea să înveţe mai mult, că a priceput ceva greu, că vrea să ajungă la nivelul lui.

Nu poate renunţa la el. Îl vrea pentru ea, pentru sufletul ei chinuit, deşi nu poate fi în totalitate a lui. Îi iubeşte cărţile în care îl găseşte mereu scufundat. Îi urmăreşte chipul care se încruntă imperceptibil atunci când nu îi ies calculele complicate pe care le face. De ce nu a lăsat Dumnezeu pe pământ ca femeia să poată avea doi bărbaţi în acelaşi timp, fără să fie condamnată de cineva?

Trânteşte la intrare tuciul gol, îşi scutură de zăpadă bocancii şi intră în casă. Gândurile, întrerupte o clipă, revin în forţă. De ce nu îi poate avea pe amândoi? Ovidiu îi satisface nevoia de comunicare, o ridică blând la nivelul lui, o susţine când se clatină. Alături de el se simte inteligentă, foloseşte un vocabular elevat, are senzaţia că este pe o treaptă superioară. El îi vorbeşte despre lucrurile pe care ea le iubeşte, o înţelege şi o acceptă. Au foarte multe lucruri în comun.

Corpul ei, acest trădător suplu şi bronzat, cere mai mult de atât. Cere ceva ce Ovidiu nu ştie să îi ofere. Cere braţe puternice, vrea să simtă clocotul din trup de bărbat tânăr, are nevoie de nopţile de amor sălbatic pe care le trăieşte alături de frumosul si dulcele Relu. El îi cunoaşte fiecare părticică a corpului, ştie cum să o aducă în punctul în care ameţeşte de plăcere.

Şi Ovidiu este tânăr, dar se poartă mai mult ca un soţ ce are o datorie, decât ca un amant focos. De ce oare nu poate să îi atingă trupul aşa cum face Relu? De ce Relu nu poate ajunge la mintea ei, aşa cum reuşeşte Ovidiu? De ce nu poate face din aceşti doi bărbaţi unul singur, perfect, care să îi satisfacă toate nevoile?

Comments
  • Cuvânta March 13, 2013 at 6:37 am

    Dar de ce trebuie ea să aleagă? De ce nu au bărbaţii această dilemă???
    Cred că ştiu…bărbaţii aleg mereu femeia cu sânii mai mari, cum zice bancul 😀

  • melly March 13, 2013 at 7:10 am

    De ce? Pentru ca traim intr-o lume imperfecta. E aproape imposibil sa le ai pe toate, sa impaci si varza si capra 🙂 O relatare frumoasa demna de un roman BS.

  • cotos March 13, 2013 at 7:34 am

    De ce are doi in primul rand???Nu se multumeste cu unul???

    • Lavinia March 13, 2013 at 8:23 am

      De ce sa te multumesti cu unul, cand poti sa ai doi???? :))))))))))))

  • Iuliana March 13, 2013 at 9:03 am

    Eu votez cu Relu pe termen scurt si cu Ovidiu pe termen lung 😛

  • Andera Y March 13, 2013 at 9:27 am

    E in natura umana sa nu ne multumim cu ce avem, sa aspiram la mai mult si cand ajungem la “mai mult”, vrem dincolo de el…

  • aA March 13, 2013 at 9:49 am

    hmm, pesimista din mine zice, ca pe timp lung va ramane singura, daca nu se decide ce vrea 🙂

  • DANAP.RO March 13, 2013 at 10:24 am

    Si eu cred ca daca alergi dupa doi… iepuroi s-ar putea sa ramai… cu cioara de pe gard. Barbatii parca au mai mult dexteritate (si indiferenta) in “manuirea” sotiilor si amantelor in paralel

    • mixy March 14, 2013 at 7:52 am

      Corect.
      Să-i lase dacă nu poate să aleagă și să plece acasă.

  • adelinailiescu March 13, 2013 at 1:31 pm

    De ce nu e si labarbati precum cafeaua instant la pliculete:2 in 1?
    Azi avem zi cu dileme.Doar ca a ta e laica si a mea clerica.:))Profunde amandoua…

  • javra March 13, 2013 at 2:42 pm

    Frumoasă povestea, dar sunt atâtea şi atâtea întâmplări reale de acest fel…
    Dacă tot e o poveste (este?!), mai puteai adăuga un amant, care să-ţi poată susţine cheltuielile?

  • raul rual March 13, 2013 at 2:43 pm

    Daca toti barbatii sunt la fel, de ce ii aleg femeile?

  • Radu March 13, 2013 at 3:20 pm

    Asta îmi aduce aminte de o polemică din urmă cu câteva zile desfăşurată la o bere lungă! :))
    – Care sunt mai bune ? Blondele, brunetele sau roşcatele ?
    Evident eu nu am intrat în această polemică ! 😛

    Deh, eternul feminin, cine poate să-l înteleagă ?

  • Vladimir March 13, 2013 at 8:37 pm

    Pai eu sunt total adeptul ideii prusace cum ca o femeie este prea complexa emotional pentru un singur barbat. De unde ei aveau si indemnul de a trece cu vederea micile imprudente ale doamnei, atat timp cat astea nu puneau in primejdie echilibrul familial :). Ba nu erau deloc blamate nici triunghiurile stabile atat timp cat cei doi masculi se tolerau reciproc. Tringhiul cu doua femei la un barbat nu era insa considerat compatibil cu viata, pe motiv ca, ziceau ei, intre femei trebuie sa fie mereu o ierarhie si nu numai aparenta (adica ce aratau social) ci si intrinseca (adica si in manifestarile intime cand de fata sunt doar membrii cuplului). Pe cand, tot ei ziceau, doi barbati se pot intelege si accepta pe pozitii de egalitate, in acelasi timp afisand o ierarhie aparenta (adica in public sotul oficial e seful). Mie unul mi se pare foarte de bun simt. Un astfel de triunghi “prusac”, foarte cunoscut, a fost in Romania intre Barbu Stirbei, Regele Ferdinand si Regina Maria. Stia tot targul, dar nu prea le pasa. Regina Maria avea nevoi de fata tanara pe care Ferdinand nu le prea mai putea satisface (daca putuse vreodata), Ferdinand il placea pe Barbu, Barbu o placea pe Maria. Eu zic ca autoimpusul chestiei cu monogamia nu prea da roade in populatia umana, asa ca oamenii imaginativi si dispusi la compromisuri gasesc mereu solutii compatibile cu psihologia participantilor. Chiar nu pricep de ce oamenii isi autoimpun restrictii doar de dragul de a avea reguli si a se simti asupriti. Daca Natasa era fata mea, putea sa-l aiba pe Relu sau pe Ovidiu, depinzand de ce simtea ea ca-i lipseste.

    • Vladimir March 13, 2013 at 8:39 pm

      M-am exprimat un pic gresit. Am vrut sa zic ca ei ziceau ca intre femei ESTE intotdeauna si automat o ierarhie. Eu am folosit trebuie ceea ce poate da impresia ca ari fi “impusa” din exterior. Nu, ei ziceau ca e in psihologia femeilor sa creeze o ierarhie cu o alta. Cu alte cuvinte, cand eram mic si am citit asta, eu unul am inteles ca doua femei la un loc se paruie. Viata mi-a demonstrat ca am inteles bine :P.

  • Hapi March 14, 2013 at 5:02 pm

    Totusi, e bine cand poti sa alegi 🙂
    Ca te intrebi dup-aia ani intregi daca a fost corect e partea a doua

  • elly weiss March 15, 2013 at 10:03 pm

    In general o relatie fara pic de pasiune…cat ar face-o pe o femeie sa se simta de “doamna” si de “intelectuala”… nu functioneaza. 😉

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.