Skip to main content

Diferă doar bălăriile

Rămân singură pentru o clipă în piaţa de legume şi ochii îmi pică pe o tarabă sărăcăcioasă, unde se odihnesc câteva pere verzi, pătate, mici şi probabil foarte tari. Sunt păzite de un bărbat nebărbierit şi de mama lui, o femeie doar piele şi os. Mai au şi o cutiuţă plină de mure, bâzâită de o muscă obraznică. Bărbatul îndeamnă trecătorii să cumpere pere, dar toţi par grăbiţi. Nimeni nu îi acordă atenţie. Intru în vorbă cu el. Îi spun că doamnele caută produse naturale, cât mai puţin tratate cu chimicale, adică exact ce avea el. Îl îndemn să le atragă atenţia asupra acestui aspect, iar domnilor să le amintească de zilele în care se cocoţau prin copaci pentru a-şi umple sânul de mere, pere, corcoduşe.

Plec de lângă tarabă exact în clipa când bărbatul reuşeşte să convingă pe cineva să îi cumpere perele. Mă opresc cu Mihai la tarabele pline de ardei capia, pe care îi văd deja băgaţi la congelator sau făcuţi zacuscă. Planul făcut acasă era să cumpărăm ceva de mâncare pentru câteva zile, dar nu am putut rezista ispitei. Fac doi paşi mai departe şi îmi iese în cale o bătrânică. Are un coş împletit în care zac toropite de căldură câteva bucheţele de busuioc. Mă aplec, adulmec aroma puternică şi cumpăr două buchete.

Puţin mai departe văd o doamnă cum încearcă să se ascundă în spatele mormanului de vinete pentru a-şi mânca ciorba. Mă opresc în dreptul ei, aleg câteva vinete aproape negre. Soţul doamnei se repede să mi le ia din mână, pentru a le cântări. Atinge din greşeală mâna soţiei şi îi varsă peste fustă castronul cu ciorbă. Femeia se preface nepăsătoare, dar îi citesc în ochi reproşul şi nervii. O consolez cumpărând vinete pentru iarnă. Se înseninează la faţă, aşa că pot pleca mai departe.

Cumpăr ceapă roşie, că arată foarte apetisant, cumpăr şi ceapă albă, cumpăr roşii de două feluri, deşi mai am câteva prin frigider. Îl las pe Mihai să plătească. Eu am mâinile ocupate cu florile de câmp de toate culorile pe care tocmai le-am cumpărat de la o ţigancă  femeie de etnie rromă. Ah, uite şi levănţică! Trebuie să iau un bucheţel, deşi nu ştiu ce voi face cu el. Mă uit după tărtăcuţe, dar nu văd. Cred că este cam devreme, abia am intrat în luna august. Trec rapid pe lângă prunele uscate, că astea usucă şi portofelul, nu-i aşa, Adriana?

O altă bătrânică se învârte printre cumpărători, încercând să îşi vândă cimbrul de grădină. Îi cumpăr două buchete, bătrâna îmi mulţumeşte de parcă aş fi salvat-o de la înec. Încă doi pasi şi nasul îmi spune că undeva în apropiere se vinde mărar. Mă reped precum uliul şi cumpăr 6 legături firave. Îl las pe Mihai într-un colţ de piaţă şi fug să îmi cumpăr o sfeclă roşie, pe care o voi fierbe şi o voi umple de sare şi oţet. Cumpăr struguri, prune şi nectarine, să avem ce mânca târziu în noapte, când ne uităm la televizor. Aleg pentru Ionuţ mere mari, verzi, tari, fără pete, fără denivelări, mere care îmi dau impresia că nu au văzut niciodată pomul, soarele, vântul şi ploaia.

Ajunşi acasă, ne uităm unul la altul şi ne întrebăm râzând CE MÂNCĂM ACUM? Încalecă Mihai bicicleta şi fuge în piaţă, să cumpere brânză, ouă, mezeluri. Povestea se repetă de fiecare dată când ies cu soţul meu în piaţă. Diferă doar “bălăriile” pe care le cumpăr. 🙂

Comments
  • Adriana August 27, 2013 at 6:24 am

    Mi-ai înseninat ziua. Te ridic în rang de suflet pereche aflat la putină departare de mine.Ţi-aduci aminte de buchetul meu pentru aniversarea casatoriei?3 legături de cimbru. Şi,da, mai toti cei cărora le cumperi marfa …au acea privire de scăpat de la înec.

  • aA August 27, 2013 at 6:55 am

    in ultima vreme e tare goala piata de cumparatori, ca marfa este la gramada. cred ca mirosea tare apetisant ce ai cumparat, eu inca am probleme cu ierburile astea in mancare, dar imi doresc sa stiu sa le integrez 🙂

  • psi August 27, 2013 at 7:03 am

    🙂 semănăm şi nu mă mir. eu dau iama în flori de parcă s-ar termina!
    am fost şi noi aseară, înainte să înceapă ploaia, la piaţa dacia despre care vorbea adriana. desigur că era să plecăm fără cartofi, dar cu nişte flori minunate!

  • diana.r August 27, 2013 at 7:24 am

    ai fost sa faci piata pentru tine …. dar cred ca ai facut gesturi frumoase… pentru altii !

  • Cristina P August 27, 2013 at 7:47 am

    Likewise. Si eu fac la fel. Ma invart in piata si ma umplu de legume. Dar oua si branza, cine sa ia?! :)) Noroc ca eu sunt semi-vegetariana si bietul sotu nu are incotro :))

  • Raluca M. August 27, 2013 at 7:51 am

    Eu cred ca a fost o piata pentru suflet si de “efectele” careia te vei bucura timp lung de acum incolo!

    Zi frumoasa!

    P.S. Mi-ai facut pofta de ierburi aromatice, dar am si eu aceeasi problema ca aA, nu prea stiu sa le folosesc…

  • mihaela pojogu August 27, 2013 at 10:09 am

    Uite puteati sa mancati o salata de rosii bicolore cu marar sau busuioc. Nu e satioasa dar macar tine pana dupa runda a doua de cumparaturi mai solide 🙂

  • Ana-Maria August 27, 2013 at 10:46 am

    😆 Cat mi-a placut postarea asta…!!!! Exceptionala! Pur si simplu m-am vazut pe mine in piata….exact ca si tine , luand piata pe diagonala , apoi pe zig-zag , apoi pe lung si pe urma pe lat…Ha ha ha ha ha …exceptional! Finalul e condimentul suprem , pentru mine , pentru ca si noi , ajunsi acasa , EU incantata de mere,pere in panere , innebunita de miros de fructe si legume si asurzita de propriile ganduri de fericire pentru cele cumparate , nu il mai aud pe Marius care intreaba mirat , scarpinandu-se in crestetul capului “Si noi acum ,c e mancam?”. 😀 😆
    Si mie imi place sa cumpar de la bunicute si oameni ce nu sunt bagati in seama…

  • Alina August 27, 2013 at 11:06 am

    Pana si banalul mers la piata tu l-ai facut sa para o experienta de o profunzime iesita din comun. Ai un spirit de observatie fantastic 🙂

  • Dana Lalici August 27, 2013 at 12:13 pm

    Ai atata forta de a povesti incat ma uimesti de fiecare data. Si eu as lua cu mine toata piata. Mr SF imi cumpara flori, ii plac si imi plac buchetele acelea de floi de camp mici, rotunde. DSi le cumpara mereu imediat cand ajunge in piata, asa ca atunci cand trebuie sa aleg ceva, ma vad nevoita sa i le dau sa le tine…si mereu il boscorodesc ca le-a cumparat…dar el stie ca imi plac de fapt si a invatat sa nu asculte de gura mea.

  • alma nahe August 27, 2013 at 12:41 pm

    🙂 O, fată dragă! Exact io eram în descriere! Numai că io n-am nici pe cine trimite şi nici ce încăleca! 😛 Aşa că, pune-te Almo şi coboară iar 4 etaje, după ce ai târât două sacoşe pline şi grele. Să mă vezi când merg după tutun! Chiar dacă uit, nu mă lasă vânzătoarele să uit, că ştiu ce ţigări fumez şi cu ce frecvenţă. :))) La piaţă nu mai merg de multă vreme, supermarketu’ are de toateee! Asta când n-am de la ţară, de la maică-mea. 😉

  • Radu August 27, 2013 at 2:15 pm

    Fetelor, trimiteţi bărbaţii la cumpărături şi vor veni cu mâncare şi dacă aţi fost drăguţe peste zi şi cu un bucheţel de flori măcar.
    Cu un mic masaj peste umerii obosiţi, poate îl convingeţi să şi gătească.

    Mai departe păstrez secretul.

  • Săndel August 27, 2013 at 2:18 pm

    Bre, poate n-are legătură prea tare, dar eu mereu mă întristez când văd condițiile în care sunt forțați unii oameni să-și vândă produsele.

    Bătrânii care au muncit și îngrijit legumele alea cu mâinile lor, au avut grijă poate să nu le dea cu nici un maglavaiț de-ăsta chimic, sunt forțați să stea pe cartoane în soare, în timp ce ăia care le aduc de la turci sau de unde mama naibii le iau, le pot ține ca lumea, în piețe, că deh ”au aprobare”.

    Nu trăiesc în iluzia asta cu ”să trăim bio”, și-alte vrăjeli, dar totuși…la dracu, dacă e să mor, mai bine călcat de mașină poate, decât s-ajung prin spitale din cauza a așa ceva. :))

  • Vladimir August 27, 2013 at 2:21 pm

    Si mie imi place grozav in piata. Cand am fost acum ceva ani la Ploeisti in piata (undeva in centru piata) mi-am luat si usturoi si ceapa verde pitice. Erau nitel extrasezon si tare m-am bucurat sa le gasesc! Mi-a placut grozav piata aia. Asa bogata! Traznet!

  • Alexandra Ali August 27, 2013 at 2:32 pm

    Ooooo, Vienela, dar ce harnica mai esti! Tot asa patesc si cu eu cand merg la piata cu Vasile, sotul meu. Ce zic eu ca luam din piata si cu ce ajungem acasa – lucruri diferite. Ma emotioneaza cei care vin de departe sa-si vanda produsele: o biata gaina care mai mult sta intr-un picior decat doua, un kilogram de cartofi si vreo doua legaturi de patrunjel. De la ei merg eu sa cumpar …. Chiar si florile de gradina le iau de la ei :))

  • Gabriela August 28, 2013 at 8:53 pm

    E interesant la piata. Si mie mi se intampla cam la fel. Nu se poate sa plec din piata fara o floare macar. Si merei ajung acasa uitamd ceva important. Dar am fructe si flori. Si rosii pentru salata. 🙂

  • javra August 31, 2013 at 9:29 pm

    Adevărul e că mi se întâmplă şi mie. Plec cu gândul să cumpăr un singur produs. În final, constat că am cumpărat o mie de alte chestii, numai produsul dorit, nu!

  • zdwub September 4, 2013 at 3:43 pm

    :)) Esti exact ca fratele meu :)) cand merg cu el in market, piata, oriunde, el daca vede ceva convenabil, la oferta, ii place cum arata, el il cumpara..fie ca’i trebuie fie ca nu :)) daca’l intrebi “si ce faci cu el?” o sa auzi “nu stiu, dar era la un pret bun” :))

  • elly weiss September 12, 2013 at 11:41 pm

    Sunt eu extraterestra? 😉
    Nu mi s-a intamplat niciodata asa ceva… Dar poate pentru ca am in gradina absolut toate verdeturile si legumele in afara de varza si cartofi, struguri peste tot, prunele de abia s-au terminat… si nu cumpar niciodata altceva decat am hotarat plecand de acasa.
    Dar ai scris tare frumos despre spectacolul pietei.

  • Piaţa de legume | Iubesc Viaţa February 24, 2015 at 7:03 am

    […] tristă pare piaţa de legume în luna februarie! Vântul strecurat prin uşile batante se roteşte în spirală, înfiorând […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.