Skip to main content

Dialog cu un piţigoi venit la geam

Cenuşiul trist al cerului mă îndemna să lenevesc în pat. Nu aveam nici un plan pentru această duminică de martie. Stăteam cu ochii închişi, bucurându-mă de căldura casei. Un ciocănit discret m-a făcut să privesc spre geam. În prima clipă nu am văzut nimic. M-am ridicat din pat şi atunci i-am zărit ochişorii ca două mărgele negre, penele frumos colorate în gri-bleu şi puful galben de pe burtă. Am deschis fereastra, i-am oferit o felie de şuncă (ştiaţi că piţigoii adoră şunca?), l-am urmărit cum ciugulea grăbit. Un dialog straniu s-a înfiripat între noi:

-Piţigoi mic şi curajos, ştii tu oare că oamenii visează uneori să fie liberi precum păsările cerului, să poată zbura unde şi când îşi doresc?

-Prea puţini oameni au timp să viseze. Cei mai mulţi muncesc de dimineaţa până seara şi ne invidiază pentru această libertate, neştiind că aduce şi multe dezavantaje. Uneori zburăm haotic, din oraşe în păduri şi din păduri în oraşe, căutând hrană. Noi, păsările libere, suntem de multe ori nevoite să ciocănim în geamuri şi să cerem o firimitură de pâine, lucru pe care puţini oameni l-ar face.

-Şi oamenii simt nevoia să ceară câte ceva, chiar şi când au burţile pline. Unii cerşesc atenţie din partea semenilor, alţii au nevoie de laude cu care să îşi hrănească orgoliul, iar cei mai mulţi caută descătuşarea, alergând după o iluzorie libertate.

-Orgoliu, spui? Ştii că oamenii au spus despre piţigoi că ar fi atât de orgolioşi încât să îşi bage gheara în gât când îşi pierd libertatea?

-Ştiu, la fel cum ştiu că nu este adevărat.
libris.ro
Când eram mică, am făcut greşeala de a prinde şi de a ţine în captivitate o iarnă întreagă un piţigoi, poate chiar pe bunicul tău. A trăit aparent fericit, a avut hrană din belşug şi ne-a încântat privirile. L-am eliberat primăvara, de cum s-au spart mugurii în pomi.

-Vreau să fiu sincer cu tine. Chiar bunicul meu a trăit în acea colivie. De la el ştiu că aici pot găsi mereu un colţ de pâine, un cotor de măr sau o felie de şuncă. Ţin să îţi mulţumesc în numele întregului neam de piţigoi ce au bătut vreodată în geamul tău!

-Cu mare drag, pasăre liberă!

Cam aşa a decurs dialogul cu piţigoiul venit la geam. E drept, am sărit peste fragmentele în care mi se plângea că oamenii taie tot mai multe păduri şi că păsările nu mai au adăposturi, am omis şi discuţia despre capcanele în care sunt prinşi puii de piţigoi sau de sticleţi, am şters văicărelile contra pisicilor ce îi vânează, am ascuns şi cuvintele pe care le-a folosit pentru a caracteriza oamenii nepăsători sau cruzi.

Comments
  • Alma Nahe March 15, 2015 at 2:44 pm

    Discuțiile cu pițigoii sunt simple, nu știam. Știu mai multe despre pițigoale. 🙂

    • Vienela March 15, 2015 at 3:00 pm

      La piţigoale am văzut că se pricepe toată ţara zilele astea… 😀

  • Alma Nahe March 15, 2015 at 4:42 pm

    Dintr-aceasta și mă exprimam, că mă docomentez!

    • Vienela March 15, 2015 at 4:48 pm

      Abia astept sa citesc rezultatul docomentarii tale… :)))

  • rudia March 15, 2015 at 4:48 pm

    Hehehe…discuție cu un pițigoi…Deci îi mai ascultă cineva, să înțeleg.. 🙂

    • Vienela March 15, 2015 at 4:50 pm

      Rar, cand cerul e gri si pisicile dorm… 😉

  • Ana Q. March 15, 2015 at 6:18 pm

    “ştii tu oare că oamenii visează uneori să fie liberi precum păsările cerului, să poată zbura unde şi când îşi doresc? ”
    —–
    da…cu totii visam la o farama de libertate, sa atingem macar cu varful degetului infnitul..doar ca …din pacate unii dintre noi vom trai la fel ca si pana acum…pentru totdeauna.

    • Vienela March 17, 2015 at 4:07 pm

      Adevarul adevarat este ca unii nu lupta destul, iar altii habar nu au ce sa faca dupa ce ating libertatea. De fapt, cat de liberi putem fi in societate? Ma tem ca nu foarte… 😉

  • Rudolph Aspirant March 22, 2015 at 8:01 am

    Si eu ma gandeam ieri la libertate. E ff complicat sa te simti liber daca ai 25 de manageri si trebuie sa fii asa de atent la ei ca si cum ar fi niste cadane mai ales daca nu adopti o pozitie de eunuc profesionist si mai ales daca mai si stii ca de fapt propria ta soarta in fata sultanului depinde de integritatea plus si de fericirea lor, deci trebuie sa le si pazesti dar si sa le amuzi, sa fii si atent sa nu te lasi atras in intrigile lor…zau nu e ca ar fi femei, e o chestie de pozitie intr-o organizatie mai degraba. Numai ca eu nu am experienta de eunuc profesionist de genul asta plus nu ma ajuta nici capul sau biologia, zau, eu ma zapacesc fara sa vreau, ma ingrijorez, intru in panica, plus desigur nu mai am timp sa aranjez bucatelele de rahat in modul acela estetic insa si riguros cu care sunt eu obisnuit de la scoala clasica de valeti.

    • Vienela March 22, 2015 at 8:35 am

      Nu ff complicat, ci aproape imposibil, as spune. E greu sa te simti cu adevarat liber chiar si cand nu ai sefi.
      Rudolph, imaginatia ta si felul in care descrii anumite situatii ma fac uneori sa ma intreb de ce te multumesti doar cu scrisul pe blog, de ce irosesti toate aceste cuvinte in comentarii, in loc sa le asterni intr-o carte.

  • Rudolph Aspirant March 22, 2015 at 8:09 am

    Stiam eu ca ar fi trebuit sa ma pun mai bine la punct cu scrierile dl von Hammer de la vremea incidentului diplomatic din 1806 cand acesta a aflat de codul lalelelor si de salem de la diplomatii moldoveni. Ca si dansul a scrisnegru pe alb ce dificil era de obtinut aceste informatii de la turci, cum aducea vorba de cadane, cum ei se enervau si nu voiau sa-i zica nimica…de aia am si presupus ca a aflat asa la a 2a mana de la angajatii MAE din Moldova, de cand era dansul consul acolo.

  • Rudolph Aspirant March 22, 2015 at 8:34 am

    Problema cu von Hammer e ca dansul nu a scris carti de nivel best-seller asa ca dna Charlotte de la Tour, (pseudonimul literar al autoarei franceze care a scris almanahul acela despre codul lalelelor), si eu fiind educat totusi valet in vremuri mai moderne, chiar si intr-o maniera clasic destul de riguroasa, totusi nu am stat sa caut acele detalii din textele von Hammer, m-am luat si eu din ce zicea la nivel mult mai fantezist dna de la Tour, deoarece ce zicea dansa exista si azi pe Facebook…pe cand ce nu tot ce a scris von Hammer a fost tradus din lb germana si popularizat ulterior la nivel global, plus von Hammer a intrat oarecum in dizgratie din motive care nu tineau de integritatea dansului, ci mai degraba din motivele mediului de unde era, acel oras numit Viena, care a reusit sa-l enerveze pana si pe dl WA Mozart, acel geniu al armoniei organizationale universale, nemaivorbind de cati alti oameni total obisnuiti. Dar e si vina mea pt ca nu m-am tinut de lb germana plus am fugit de greu…cum am vazut Viena mi-am zis ca acolo nu e unul din cele mai potrivite locuri pt un om ca mine…eu si de aia am admirat pe artistul Conchita, ca efectiv nu s-a lasat si a reusit sa supravietuiasca in Viena ba chiar sa ia locul 1 la Eurovizion cu ocazia aniversarii a 200 de ani de romantism clasic in UE.

    • Vienela March 22, 2015 at 8:48 am

      Marele meu regret este ca nu a fost tradusa la noi cartea doamnei Charlotte de la Tour (sau nu reusesc eu sa o gasesc).
      Cand eram copil asociam orasul Viena cu mine, din cauza numelui si aveam impresia ca mi se face o nedreptate. Imi parea mult prea sobru cand il comparam cu firea mea deschisa si vesela. :))
      Da, si eu am admirat curajul pe care l-a avut Conchita. I-am admirat si vocea, si aspectul…

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.