Skip to main content

Dialog cu timpul

Efortul de a rămâne calmă și politicoasă în dialog cu timpul îmi scoate însutit mai multe fire albe de păr decât încercările de a trage de timp. Îmi lasă uneori senzația că aș putea câștiga înfruntările verbale, apoi mă depășește cu câteva sutimi de litere, pe ultimul hectar de confruntare.

-Un secol de-ai avea la dispoziție, tot te-ai plânge că e prea puțin. Chiar sute de ani dacă ți-aș da, tot ar fi neîndestulători. Are Einstein o teorie conform căreia timpul care se scurge pentru un observator aflat pe un corp în mișcare este mai scurt decât timpul scurs pentru un corp în repaus. Coboară din caruselul în care te-ai suit și altfel mă vei înțelege.

-E doar o teorie pe care nu dau o centimă, bătrâne. De fapt, nu ești mai scurt sau mai lung. Felul în care noi, observatorii muritori, te percepem, face să ne pari diferit. Eu vreau mai mult timp concret, nu teorii iluzorii așternute în manuale.

Timpul oftează, trage ipoteticul eter în piept și încearcă iar:

-Un centenar de când fizicienii încearcă să vă bage în cap că totul este relativ – fără succes. Sunteți irecuperabili -> mai ales tu, femeie cu visuri irealizabile.

Mă strâmb cum pot mai bine, cu ochii la ceasul ce îmi arată că timpul se scurge pe lângă mine.

-Bătrâne, pariez pe un sutar că, dintr-o întreagă centurie, nici măcar a zecea parte nu pricepe teoriile voastre. Nu toți ne-am născut Einstein. Eu știu un singur lucru și lupt pentru el: ața vieții are prea puțini centimetri. Omul nu dispune de suficient timp pentru toate câte ar vrea și ar putea să realizeze. Rupe din tine, bătrâne, și dă-ne de doi cenți viață în plus.

Se scurge prin mine, se prelinge pe lângă și, din goana lui spre înainte, îmi strigă:

-Bea un centilitru din apa nemuririi. Sau învață să planifici mai bine părticica din mine ce ți-a fost hărăzită de ursitoare la naștere. Mă scurg, mă scurggg, mă scurggggg tot mai rapid… Ești tot mai în urmă… Învață, femeie, învață să mă cunoști, să mă apreciezi, să mă stăpânești. Învață!

Ediția cu numărul 100 a jocului blogosferic unde utilizăm câte 12 cuvinte a scos la rampă vedete de 100 de puncteinsutit, sutimi, centima, centi, centenar, secol, sute, sutar, centimetri, hectar, centurie, centilitru. Eu am ales să dezvălui fragmente dintr-un dialog pe care l-am purtat cu timpul. Cum le-au folosit alți blogări aflați doar dacă mergeți la Eddie.

Comments
  • Aguritza August 27, 2016 at 9:25 am

    Wow! Intotdeauna am admirat tipul asta de “joc”. Mi se pare destul de complicat dar foarte provocator si creativ. Felicitari, draga mea!

    • Vienela August 28, 2016 at 9:57 pm

      Multumesc! Ma tot mir de ce bloggerii se feresc de el. Pana la urma, mai toti isi spun “creativi”, nu?

  • Vero August 27, 2016 at 10:07 am

    Ei, vezi, tu ai câştigat lupta cu timpul – găseşti timp să scrii mereu câte ceva frumos pentru joc. 🙂
    Eu am pierdut – în ultima vreme am tot dat rasol, am scris ceva acolo, să fie. E musai să nu mă mai joc decât atunci când o s-o pot face aşa cum merită s-o fac.

    • Vienela August 28, 2016 at 9:58 pm

      Multumesc mult! Uneori am scris si eu doar “sa fie”.
      Mi s-a strans inima cand am citit la tine ca vei participa mai rar – spre deloc. Probabil imi voi gasi alta jucarie daca tu renunti…

      • Vero August 29, 2016 at 1:56 pm

        Ar fi MARE PĂCAT să renunţi la o jucărie atât de frumoasă doar fiindcă o s-o folosesc eu mai rar.
        (Eu am prea puţin timp şi prea puţini cititori. Tu nu ştiu cât timp ai, dar cititori ai, cu siguranţă, mult mai mulţi decât mine.)

        • Vienela September 3, 2016 at 6:08 pm

          Pai nu as vrea sa renunt, dar nici sa raman singura care tine jocul in viata. 🙂
          Este posibil sa am ceva cititori in plus, insa putini gusta acest gen de texte. 😉

  • doina racoti August 27, 2016 at 10:16 am

    Frumos articol! Felicitari, draga mea!

  • Mai bine pozez motanul! | ropot de secunde... August 27, 2016 at 10:43 am

    […] scris asta pe blogul Vienelei şi, fiindcă acolo n-avea rost să mă-ntind la vorbă, spun aici că nici măcar atunci când zic […]

  • […] două săptămâni împlinesc 46 de ani. Tocmai am purtat un dialog cu timpul nemilos. Port pe umeri responsabilitatea față de o casă, o familie, patru pisici și un câine. […]

  • Oana Alexandru August 27, 2016 at 12:14 pm

    Ce joc frumos de-a….. cuvintele, foarte frumos l-ai interpretat, felicitari!!!

    • Vienela August 28, 2016 at 9:59 pm

      Multumesc! Va asteptam si pe voi la joc!

  • Bratu Gabriela August 27, 2016 at 12:40 pm

    ce interesant! n-am mai avut acest gen de joc! dar mi se pare destul de greu, trebuie sa alegi cuvintele cu mare atentie, sa le impletesti asa cum trebuie. oricum, mie imi place mult cum scrii. pe cand o carte? ai avea succes, zau. ai un talent al cuvintelor, stii unde si cum sa le asezi

    • Vienela August 28, 2016 at 10:01 pm

      Jocul este vechi… Cuvintele sunt, in general, alese de gazda. Uneori ii mai oferim si noi cate o duzina de cuvinte, cum a facut de aceasta data Vero.
      Eh, este o mare diferenta intre un articol de blog si o carte… Dar iti multumesc!

  • Mihaela August 27, 2016 at 1:25 pm

    Prea complicat pentru mine, dar foarte frumos!

    • Vienela August 28, 2016 at 10:03 pm

      Tuturor ni s-a parut complicat la inceput. Eu am avut niste emotii cumplite la prima editie la care am participat. 🙂

  • Mircea Ionita August 27, 2016 at 1:37 pm

    foarte interesant, si ti-a iesit bine 🙂
    Cred ca voi incerca si eu sa intru in challenge

  • Alinapink August 27, 2016 at 4:32 pm

    Ce interesant, complicat dar frumos.

  • Cartim August 27, 2016 at 4:47 pm

    Timpul, bata-l vina! Niciodata nu e destul, mereu mai avem ceva de facut…
    a iesit un text fain ( ce de oocei
    Dar totul e relativ , citandu-l pe Einstein, cat timp sufletul e tanar, restul nu conteaza!

    Btw , ti-a ieist textul ( ca de obicei, ne-ai obidnuit ) !!!

    • Vienela August 28, 2016 at 10:07 pm

      Multumesc mult, Eddie!
      Sper doar ca am reusit sa il conving sa imi acorde un strop in plus, sa pot face macar jumatate din cate as vrea. 🙂

  • Cristian August 27, 2016 at 4:56 pm

    Solomon Marcus a scris o carte foarte bună în care arată de câte feluri e timpul. Citește-o, o să-ți placă și ție!

    • Vienela August 28, 2016 at 10:08 pm

      O voi cauta. Merci pentru recomandare! 🙂

  • Lorette - White Charm August 27, 2016 at 5:10 pm

    Foarte captivant acest dialog despre timp.
    https://www.whitecharm.wordpress.com

  • Anca August 27, 2016 at 5:13 pm

    Superb!

  • cristina dragomir August 27, 2016 at 5:56 pm

    Un fel de teorie a relativitatii timpului in viziunea Vienelei. De fapt, cred ca impartasim aceasta viziune. Timpul e facut sa treaca dar noi suntem construiti sa lasam ceva dincolo de el.

    • Vienela August 28, 2016 at 10:10 pm

      Macar daca am reusi sa lasam ceva in urma, ceva cu adevarat memorabil… 🙂

  • Irina Sima August 27, 2016 at 10:15 pm

    Interesanta abordare. Timpul pentru mine e cel mai fioros dusman…

    • Vienela August 28, 2016 at 10:11 pm

      Pentru fiecare dintre noi cred ca e asa, cel putin in anumite momente.

  • coco August 28, 2016 at 9:29 am

    off, timpul asta! daca ar avea ziua 48 de ore, cred ca ar fi mult mai bine, desi…nu stiu daca mi-ar ajunge si asa 🙂

    • Vienela August 28, 2016 at 10:13 pm

      Sigur nu ar ajunge. Probabil ne-am gasi mult mai multe preocupari. :)))

  • Suzana August 28, 2016 at 8:31 pm

    Frumos dialogul Vienela, pentru aceasta duzina aniversara!
    Ma intreb uneori, evident retoric, daca s-ar fi intamplat sa fim nemuritori, oare chiar am realiza atatea cate facem intr-o viata mai scurta sau ne-am pune pe tanjala pentru ca am avea tot timpul la dispozitie?

    Seara faina si o saptamana dupa dorinta! 🙂

    • Vienela August 28, 2016 at 10:14 pm

      Mai mult ca sigur ne-am pune pe tanjeala. Eu, desi ma plang ca nu imi ajunge timpul, tot imi bat joc de el de multe ori, cand am senzatia ca e destul…
      Numai bine iti doresc! 🙂

  • Adriana August 29, 2016 at 12:21 am

    Vienela tot Vienela. Sută la sută autentică, sută la sută creativă, sută la sută uimitoare. Excelent, mai ales pentru duzină aniversară!

    • Vienela September 3, 2016 at 6:10 pm

      Multumesc frumos, Adriana! Imi creste inima de bucurie si emotie cand vad ca imi sunt apreciate ideile… 😉

  • mihalache simona August 29, 2016 at 9:30 am

    foarte frumos dialogul si de suflet, la cat mai multe si pline de idei minunate

    • Vienela September 3, 2016 at 6:10 pm

      Multumesc mult, Simona. Nu intri si tu in joc?

  • […] Oprește-mă! Nu mă lăsa să scriu despre orașul meu ceea ce gândesc astăzi. Așezate cu furie, negru pe alb, cuvintele adunate mănunchi ar deveni imediat axiomă și dreptul la replică al cetățeanului de rând și-ar pierde orice însemnătate. Unii consideră că experiența este suficientă atunci când se încearcă dezvăluirea faptelor și încadrarea lor într-un anumit tipar. Alții combat din răsputeri această îndrăzneală. Mie nu îmi pasă de disputele lor. Nu pot fi oprită să scriu, negru pe alb, că Ploiești este orașul în care timpul s-a oprit. […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.