Skip to main content

Devoratorul de cărţi

Cărți ieftine și bune.

libris.ro

Nu aveam cu cine să îl las acasă, iar la grădiniţă îmi era greu să îl duc, în primul rând din cauza programului pe care îl aveam la serviciu, aşa că îl luam cu mine.  Învăţase să citească şi, când obosea de atâta joacă, se aşeza lângă mine pe un scaun şi deschidea o carte. Pentru că îşi făcuse obiceiul de a lua “la serviciu” măcar o carte, deşi avea doar 5-6 anişori. La fiecare salariu, mergeam ţinându-ne de mână prin oraş, să cumpărăm cărţi pentru copii. Printre primele cărţi de care îmi aduc aminte că le-a citit au fost Colţ Alb şi Chemarea străbunilor, ambele scrise de Jack London. Nu conta câţi bani ne mai rămâneau pentru alte activităţi, important era să aibă ce să citească “devoratorul de cărţi”, cum îi spuneam pe atunci.

Mai târziu, după ce a închis ultimul volum din seria Harry Potter, de J. K. Rowling, a decis că nu va mai citi niciodată, pentru că nimeni nu va putea să egaleze talentul scriitoarei britanice. Şi s-a ţinut de cuvânt câţiva ani. Până când a descoperit cărţile ştiinţifico-fantastice. În această vacanţă a citit mai multe decât mine, ne-am luat şi la întrecere, să vedem care termină primul cartea Cowl, scrisă de Neal Asher. A terminat-o înaintea mea. Ne face o plăcere deosebită să discutăm pe marginea cărţilor, la sfârsitul fiecărui capitol şi mai ales după ce le terminăm. Dar în vara asta nu am cumpărat nici măcar o carte, ci doar am împrumutat de la bibliotecă.

 Acum vreo doi, trei ani, ne-am întâlnit întâmplător cu o veche cunoştinţă şi am stat un pic la bârfă. Doamna avea o carte în mână, abia cumpărată împreună cu ziarul Adevărul. Atât eu, cât şi Ionuţ am început să ne dăm cu părerea despre carte, iar doamna ne-a oprit, spunând că nu îşi cumpără cărţile pentru a le citi, ci pentru a-şi face o bibliotecă frumoasă, de care să se mire toţi cei care o vizitează. Nici eu, nici copilul meu nu avem obiceiul de a jigni oamenii, dar răspunsul ei a fost atât de surprinzător, încât ne-am uitat unul la celălalt şi am început să râdem. Nu ştiu ce a înţeles din râsul nostru, pentru că s-a scuzat repede şi a plecat.

Voi ce părere aveţi? Oamenii mai cumpără cărţi? Din ce motive credeţi că le cumpără?

 

Comments
  • OchiiVerzi August 29, 2012 at 5:39 am

    eu le cumparam sa am o biblioteca frumoasa (multe din ele le aveam deja, vechi si mangaiate de timp, insa ele au biblioteca lor, nou cu nou si vechi cu vechi) dar sa le si citesc :)) … nu-i pacat oare de ele sa stea acolo singurele pe raft, prafuite si uitate de lume :(? mai mare rusinea :))) … cat despre momentul cu rasul 😀 … mie mi se intampla des asa ceva si da … de obicei este luat ca o jignire :)))))) … dar ii trece!

    • Vienela September 1, 2012 at 9:38 pm

      Am cumparat primele trei carti, dar nu am fost deloc multumita de calitatea lor si am renuntat. Nici nu puteau fi citite fara sa te umpli de tus. :((
      Eu nu prea rad asa, in fata omului, dar atunci cred ca m-a provocat mutra lui Ionut. :))

  • cotos August 29, 2012 at 5:44 am

    Ce penibil..Si eu mi-am cumparat intreaga colectie, dar si in ziua de azi citesc cartile de pe raft…Plus ca am mai citit si altele intre timp…Nu inteleg oamenii care spun ca nu le place cititiul…

    • Vienela September 1, 2012 at 9:40 pm

      Eu le aveam deja pe cele mai multe si chiar daca nu arata la fel de bine, macar stiu ca nu ma murdaresc pe maini si nu zboara foile din ele.
      Dar ii apreciez pe cei care inca mai cumpara si citesc.

  • Radu August 29, 2012 at 6:28 am

    În ultimii ani am avut ocazia să intru în mii de case. În câteva sute am văzut acelaşi fenomen.
    Dar acum să fim serioşi. Cărţile de la Adevarul arată mult mai bine necitite.
    În loc de bibelouri. 🙂

    • Vienela September 1, 2012 at 9:42 pm

      Sa fim seriosi, Radu. Bibelourile sunt demodate. :)) 😛
      Prefer o carte cumparata de la anticariat, pe care sa o si citesc, decat una noua, care sa stea degeaba in vitrina.

  • Alexandra Cristea August 29, 2012 at 6:58 am

    Şi eu am cumpărat o colecţie de 100 de cărţi de la Adevărul, dar pe măsură ce le cumpăram (una pe săptămână), le şi citeam!:) Dacă le cumperi doar pt a şterge praful de pe ele, e grav…Mai bine şi-ar confecţiona doamna respectivă o bibliotecă falsă, doar cu copertele de la cărţi, măcar să nu mai cheltuie banii “fără rost”.

    • Vienela September 1, 2012 at 9:46 pm

      Le citisem pe toate, dar mi-ar fi placut sa le am si in noua editie, daca erau de calitate.
      Daca le-ai citit, esti deja mult mai bogata.
      Era prea mult de munca. Si probabil tot la banii aia ajungea. :))

  • arakelian August 29, 2012 at 7:02 am

    cand eram copil, invidiam celelalte familii,ceilalti copii care aveau biblioteca mare, carti de citit. Mergeam la imprumutat, cu timiditate, pt ca nu oricine dadea. La biblioteca erau multe carti comuniste, iar restul deja citisem.
    Asa am ajuns ca la fiecare salariu sa imi impun sa cumpar o carte. LA inceput luam la mana a2a, apoi luam si noi – la targuri. Evident, le citeam.
    Si acum mai cumpar, dar mult mai putine, ptca inca am necitite. Si din nou,am revenit la ideea de a le cumpara la mana 2a.

    Acum multi ani, un mester vine acasa la mine, sa rezolve una-alta. Se uita la biblioteca mea firava( 100carti) si zice: ai ceva dictionare. Adica esti desteapta!
    Wow, am zis. Nu conteaza Thomas Mann, nu conteaza Rushdie, nu conteaza DIvina comedie din biblioteca: dictionarele conteaza?

    • Vienela September 1, 2012 at 9:50 pm

      Eu am devorat biblioteca parintilor inainte de a implini 16 ani, apoi am trecut la cele ale vecinilor. Anul acesta am cumparat foarte putine carti, pentru ca este criza. 😉 Dar sper sa fie mai bine anul viitor.
      De ce te miri? De dictionar toata lumea a auzit, dar de Divina Comedie…mult mai putini.

  • Aniela Deby August 29, 2012 at 7:29 am

    Eu cumpăr cărţile care mă interesează şi am o bibliotecă plină de romane de dragoste, romane crestine, cărţi ştinţifice, cărţi religioase teologie care mie îmi place mult, şi multe cărţi despre cum e să ai o relaţie, să ţii în frâu o căsătorie!

    • Vienela September 1, 2012 at 9:54 pm

      Cand eram de seama ta, citeam zilnic un roman de dragoste. Ele m-au transformat in ceea ce sunt astazi. Dar carti pe teme de religie am citit foarte putine. In ultimii ani, am citit tot ce mi-a picat in mana. :))
      Sa inteleg ca ai de gand sa iti tii sotul sub papuc? :))

  • george August 29, 2012 at 7:29 am

    ma enerveaza dupa ce citesc o carte si apoi stau sa ma impiedic de ea prin casa..,eu prefer cartile in format electronic; probabil urasc atat de mult spatiul ocupat de carti inca din copilarie cand intreaga biblioteca din sufragerie era ticsita de carti si este si acum..

    • Vienela September 1, 2012 at 9:58 pm

      Eu nu am nici timp suficient, nici loc la calculator din cauza baietilor mei, sa citesc in format electronic si nici nu cred ca imi place. Citesc multe, foarte multe bloguri. Ador sa ma bag seara in pat cu cartea in mana, sa citesc pana cand mi se inchid ochii.
      Mai doneaza din cartile care iti ocupa spatiul, sunt prima care intinde mana sa ceara asa ceva. :))

  • g.cojocaru August 29, 2012 at 7:39 am

    foarte tare aia cu frumusetea bibliotecii! Suntem snobi!

    • Vienela September 1, 2012 at 9:59 pm

      Bine-nteles. Murim de foame, dar ne plimbam prin tari straine si coboram din BMW. De ce nu am proceda la fel si cu biblioteca? :))

  • Minnie August 29, 2012 at 7:52 am

    O sfatuiesc pe doamna ta sa vina în Olanda sa cumpere carti. In cel mai scurt timp da faliment! Aici sunt foarte scumpe cartile, deci snobismul e un hobby scump!
    Traiasca biblioteca publica!

    • Vienela September 1, 2012 at 10:03 pm

      Am plecat sa muncesc un an in Italia si am facut greseala de a lua o singura carte cu mine(Imparatul-Zeu al Dunei, de Frank Herbert). O invatasem deja, dar tot gaseam mereu idei care imi dadeau de gandit. Dupa un timp, am iesit la vanatoare de carti. Cea mai ieftina costa 5 euro, dar era un roman siropos de dragoste. Apoi am inceput sa cumpar carti mai bune, dar alea costau peste 25 de euro… :(( Toate in italiana. 😉

  • CJ August 29, 2012 at 8:02 am

    Cărțile au prețuri un pic cam piperate pentru nivelul de trai din România. Din nefericire, prefer să cheltuiesc bani pe o carte bună grație formatului modern care le fac mai lizibile. E o caracteristică pe care o vezi mai rar la cărți oferite de Adevărul sau Cotidianul.
    Totuși, recunosc că atunci când vizitez târgurile din Bacău (o dată la săptămână), arunc o privire la chilipiruri, acolo unde (mai rar, ce-i drept) poți găsi cărți foarte bune la prețuri care coboară sub trei lei.
    Cu biblioteca e mai greu pentru că nu pot niciodată să-mi calculez timpul în care voi termina o carte. Poate dura o zi, două, sau o lună.
    PS: Felicitări pentru „devoratorul de cărți” (în ambele sensuri).

    • Vienela September 1, 2012 at 10:08 pm

      Sunt cam scumpe, este adevarat, dar eu mereu am renuntat la farduri, la parfumuri scumpe, la chestii pe care femeile isi cheltuie in general banii, pentru a cumpara carti. Am gasit si eu carti bune prin targul din Ploiesti.
      Nici eu nu pot aprecia in cat timp pot returna cartile, desi citesc destul de repede. Mereu se iveste ceva neprevazut. Dar fetele de acolo s-au obisnuit cu mine. :))
      Multumesc mult, Cristi. Si micul devorator iti multumeste. 😉

  • Myriam August 29, 2012 at 8:04 am

    Acuma eu nu stiu de alti oameni, dar eu le cumpar ca sa le CITESC, evident ! :)) Si eu sunt o mica devoratoare de carti, gen aveam veri cand citeam 12-14 carti, din lipsa de altceva si daca imi placeau. Si cea mai mare placere a mea este sa imi vina un colet plin cu carti si sa-l sfasii cu unghiile si sa miros cartile de-acolo care miros asa misto, a carti noi. Sau cartile vechi, ce se mai vand la standuri sau anticariate, mama, mor dupa mirosul ala. Inca de mica daca prindeam bani de la colindat sau de la unul de la altul, imi luam carti.Si acum, verific cu regularitate newsletter-urile de la edituri sau distribuitori si de Craciun, de Pasti, si cateodata intre, imi fac plinul :).

    • Vienela September 1, 2012 at 10:12 pm

      Nu am stat niciodata sa miros cartile, desi le recunosc imediat mirosul. In schimb, nu ma pot abtine sa nu le rasfoiesc inainte de a ajunge acasa. :))
      Cand eram copil nu cumparam carti, pentru ca aveam multe, foarte multe inca necitite. Dar din primul meu salariu mi-am cumparat 5 carti. :))

  • Dana August 29, 2012 at 8:13 am

    @CJ
    Cartile au preturi mult sub preturile de afara. Zic in cunostinta de cauza. Problema e ca exista programul de reduceri (de 90% sa spunem) pe care-l gasesti cam prin orice tara occidentala. Iar reducerile la noi nu se aplica la toate cartile… 🙂
    @Vienela
    Asta cu decorarea bibliotecii e poveste veche, circulau si niste bancuri pe tema asta

    • Vienela September 1, 2012 at 10:14 pm

      Dana, de ce nu ai pus un banc, doua, sa ne amuzam si noi?

  • Anda August 29, 2012 at 8:20 am

    Pe mine ma distreaza cei care si le pastreaza in folie, sa se vada ca nu-s citite :))

    Eu imi cumparam intr-o vreme multe carti, imi placea mai ales sa mi le cumpar din anticariat, acolo gaseai adevarate comori la preturi foarte mici. Dupa ce m-am angajat in editura nu mi-am mai cumparat, ca citeam destul acolo, ba chiar pe multe le primeam cadou, fie de la autori, fie de la editura.
    Acum inca am destul de multe necitite, asa ca n-o sa-mi cumpar altele pana nu le termin pe astea.

    • Vienela September 1, 2012 at 10:16 pm

      Cum? Adica am ajuns sa ne mandrim cu faptul ca nu am scos cartile din folie? Doamne… :))
      La o editura ar fi fost si pentru mine raiul pe pamant, sa primesc mereu carti. :))
      Nu ai dubluri?

  • Vladen August 29, 2012 at 8:25 am

    Eu zic ca se cumpara. Semnificativ mai putin decat pe vremea cand nu existau prea multe alte distractii, dar mai mult de cand au aparut tirajele astea mari care fac ca pretul unei carti sa fie integrat in pretul ziarului. Din pacate asa tiraje mari nu poti face decat publici literatura universala unde nu trebuie platite drepturi de autor, sau ele, pe unde mai sunt, sunt foarte mici. Nu carti noi. Eu consider ca nu-i important motivul pentru care le cumpara cine le cumpara, ci faptul ca le cumpara. Vreun copil macar din toata familia, candva, va profita de ele in sensul pentru care au fost create. Adica vor iesi din starea de bibelou. E ca si cu mersul la scoala, invatarea unei limbi sau urmatul unor cursuri. Incurajez. Indiferent de motiv.

    • Vienela September 1, 2012 at 10:18 pm

      A fost o nebunie cand au inceput sa vanda cartile impreuna cu ziarul. Oameni care nu aveau o carte macar in casa au cheltuit bani frumosi pentru carti. Ca le citeau sau nu, asta nu o mai stiu. Dar sigur ai si de data asta dreptate. Se va gasi cineva sa le deschida.

  • Probiu August 29, 2012 at 8:50 am

    Da, oamenii cumpara carti, mai ales cand sunt la reducere sau cand sunt promotii! De ce le cumpara? Cum ai spus si tu, ca sa aibe biblioteci frumoase!

    • Daniela August 30, 2012 at 3:17 pm

      Unii oameni,cumpara carti pentru ca vor sa citeasca…nu e frumos sa se bata joc de cei care nu isi permit carti noi…eu,astept reduceri mereu..daca gasesc…cumpar..daca nu..imprumut…nu suport superficialiatea si nici dreptu unora care se impun…au voie sa cieasca bogatii..dar si saracii cand apuca.

      • Vienela September 1, 2012 at 10:22 pm

        Daniela, nu te supara. Cei care vor intr-adevar sa citeasca, nu au treaba cu superficialitatea, nu tin cont de parerea nimanui. Isi procura de unde pot cartile si le citesc cu aceeasi placere.

    • Vienela September 1, 2012 at 10:20 pm

      Eu nu am vazut niciodata la reducere carti care sa imi atraga atentia. Poate din cauza asta cumpar de multe ori carti la mana a doua. 😉

  • coolnewz/Ratatouille August 29, 2012 at 9:29 am

    :)) eu am cunoscut într-o vreme o familie care chiar asta făcea: își cumpăra cărți la metru și care să arate bine. Ediții speciale, învelite în piele sau ceva, ba chiar le măsurau ca să se potrivească în raftul bibliotecii!

    • Vienela September 1, 2012 at 10:23 pm

      :)) Le mai si masurau? Rata, iti dai seama ce era pe bietii oameni? Le placea culoarea unei carti, dar nu se potrivea la marime, asa ca se vedeau nevoiti sa renunte la ea. :))

  • Intuneric August 29, 2012 at 12:11 pm

    Si eu am acasa 200 de carti, cumparate in primul rand pentru design-ul unei viitoare biblioteci. Cam jumatate dintre ele le citisem deja, iar cateva le-am citit din colectie.

    Acum mai cumpar doar sporadic, daca gasesc vreo “coperta” interesanta.

    • Vienela September 1, 2012 at 10:25 pm

      Tu nu mai ai nevoie de carti. De acum te poti apuca de scris, dupa cum ti-am mai spus de cateva ori. 😉

  • Denis August 29, 2012 at 2:38 pm

    Am cumparat si eu candva cateva carti, ba chiar ma apucasem sa le citiesc, dar trebuie sa recunosc ca nu am mai citit demult o carte.

    • Vienela September 1, 2012 at 10:26 pm

      Rau faci, Denis! Macar putin, cateva pagini seara, inainte de culcare. Vei vedea in scurt timp rezultatele. 😉

  • Nice August 29, 2012 at 3:39 pm

    Eu nu am intalnit persoane de genul acelei doamne. Doar aud despre cazuri de genul pe bloguri. Iti pot spune de ce cumparam noi carti, mai bine zis mama mea. Ca sa le citeasca, evident, e marea ei pasiune alaturi de vizionatul de filme, seriale si mai nou calatoritul prin Europa. 😀

    • Vienela September 1, 2012 at 10:31 pm

      Ultimul serial pe care l-am urmarit a fost Sunset Beach, acum 1000 de ani. :))
      O invidiez pe mama ta, pentru noua pasiune si pentru posibilitatea de a-si urma visul. 😉

  • elly weiss August 29, 2012 at 3:58 pm

    Fenomenul asta cu cumpararea cartilor ca element decorativ il stiu si eu. Am prieteni de familie care si-au decorat casa cu carti, desi ei nu le citesc. Una din familii are in biblioteca o multime de carti din doua serii, imbracate unele in rosu cu auriu, altele in negru…doar de decor. Rar mai citeste ea cate una. Sotul si copilul nu citesc. Nu ca ar fi niste “urangutani” dar pur si simplu ei nu citesc… Cealalta familie are ceva carti cumparate fiindca au vazut ca au si altii prin casa biblioteci….
    Mie mi se pare ceva hidos…

    • Vienela September 1, 2012 at 10:33 pm

      :)) De ce hidos, Elly? Rosu merge destul de bine alaturi de negru. :))
      Am intalnit si eu oameni care chiar se laudau ca nu au citit nici macar o carte in viata lor.

  • Cornel August 29, 2012 at 3:59 pm

    Cumpăr cel puțin o carte pe lună, citesc cel puțin 15-20 de minute pe zi,în special seara înainte de culcare. Cred că e un lucru bun să adormi cu gândul la ceva plăcut, mai uiți de cele neplăcute de peste zi. Oricum eu sunt de părere ca ce iți intră pe ochi și urechi scoți pe gură. Așa că am grijă!

    • Vienela September 1, 2012 at 10:44 pm

      Cand sunt singura acasa, plimb cartea cu mine pe oriunde merg, chiar si la masa. Niciodata nu stiu ce am mancat, in cazul acesta. :))
      In anii trecuti cumparam si eu macar o carte pe luna. :((

  • pandhora August 29, 2012 at 8:57 pm

    cartile au inceput sa fie cumparate din nou…
    tirajul de carte asociat ziarelor este o idee foarte buna chiar daca nu promoveaza scriitori noi…important este ca poti cumpara o carte la un pret decent…
    despre cei acre isi mobileaza biblioteca fara sa-si mobileze si mintea…rasul vostru mi se pare cel mai potrivit raspuns :))

    • Vienela September 1, 2012 at 10:46 pm

      Sunt mai accesibile preturile de la Adevarul sau Jurnalul, decat cele din librarii, dar pe cele mai multe le stiam deja.
      Mi-a fost rusine de rusinea ei atunci. Nu a fost frumos din partea noastra, dar… :))

  • S-a scufundat turnul! | Iubesc Viaţa August 30, 2012 at 6:12 am

    […] Cercetătorii britanici au descoperit de curând că nu doar oamenii au capacitatea de a înţelege situaţiile comice şi de a râde, ci şi unele specii de animale. De ce nu ne-am dat seama până acum? Pentru că animalele, spre deosebire de oameni, ştiu să fie discrete, să râdă pe furiş. […]

  • melly August 30, 2012 at 9:14 am

    In ultimul timp cumpar cărţi pentru prichindica mea. Printre ultimele cărţi pe care le-am cumparat pentru mine a fost “Se Numea Sarah” de T. Rosnay. Mi-am mai luat câteva volume din colecţia -100 de opere esentiale- pe care le vroiam neapărat în biblioteca, dar calitatea foilor lasa mult de dorit, să nu mai spun de petele de cerneală care apar pe unele foi. După ce am văzut cărţile nu mi-a mai trebuit să cumpar cărti de 10-12 lei, prefer să le împrumut de la bibliotecă. Cărţile bune, care au foi si copertă de calitate sunt scumpe. Iar ca să-ţi cumperi cărţi fără să le citeşti, să le ţi doar ca decor, denotă snobism şi prostie. Persoanele care îţi intră în casă, te cunosc şi probabil ştiu cât îţi căşunează mintea, să ai falsa impresie că te vor considera mai inteligent, după ce-ţi vor vedea biblioteca, e caraghios 🙂

    • Vienela September 1, 2012 at 10:50 pm

      Nu am citit nimic de T(Tatiana? ) Rosnay, dar voi avea grija sa recuperez. 😉
      Aveam mainile pline de tus, dupa cateva pagini dintr-o carte cumparata odata cu ziarul A. :))
      Imi place ideea ta de final. Pe cine cred ei ca vor pacali? :))

      • melly September 9, 2012 at 3:25 pm

        Da, Tatiana … o carte care m-a impresionat foarte mult – Este vorba despre un episod real din Franţa, din anii 1942, despre razia de la Vel d`Hiv (deportarea evreilor din Franţa) … o jurnalistă trebuie să scrie un articol pentru comemorarea a şaizeci de ani de la acel eveniment. Firul povestei merge pe două planuri, pe unul, viaţa jurnalistei americance- căsătorită cu un francez- iar celalalt fir, relatarea evenimentelor din 1942 şi descoperirile care le face jurnalista. M-a impresionat, aproape la lacrimi, povestea copleşitoare a fetiţe evreice de 10 ani care a fost arestată împreună cu familia ei, şi dusă la Auschwitz, oroarea din lagăr, şi cum a reuşit să scape de acolo pentru a-şi salva frăţiorul de 2 ani, închis de ea într-un dulap secret, iar cheia o ţinea strâns în buzunar… un episod real din viaţa evreilor, două familii unite printr-un secret înspăimântător… o carte care mi-a mers la suflet din primele capitole. O carte care merită citită! Cartea e de la editura Litera, are foi impecabile, îţi e mai mare dragul să le răsfoieşti. Apropo, sunt aşa de fine foile încât îţi vine să le tot mângîi :)) eu nu am mai prins aşa carte fină în mâini.

  • aA August 30, 2012 at 11:52 am

    cumpar carti cand prind reduceri la targuri sau diferite promotii. citesc mereu ceva, mai simplu sau mai complicat, simt nevoia sa-mi plimb ochii pe ce-a gandit altcineva, ma distreaza sa intru in pielea personajelor. am o colectie din adevarul , cea cu pictorii celebri, unele sunt inca in tipla, n-am apucat sa le citesc, imi trebuie dispozitie si foame de cultura serioasa… iar acum sunt superficiala 😉

    • Vienela September 1, 2012 at 10:54 pm

      Eu citesc absolut orice gasesc. As fi in stare sa intru in biblioteca legata la ochi, sa pun mana pe primele carti care mi-ar iesi in cale si sa plec multumita. :))
      Pictorii celebri nu reprezinta chiar domeniul meu de interes, desi intr-o perioada vorbeam mult cu o prietena pictorita despre tablouri, procedee grafice, pictori etc. Dar mi-a trecut… 😉

  • Alex August 31, 2012 at 12:58 pm

    Sper sa reusesc si eu sa citesc toate cartile pe care le am in biblioteca !

    • Vienela August 31, 2012 at 1:41 pm

      Vei reusi, indiferent cat ar fi de multe. :)) Bucura-te ca ai tai s-au ingrijit sa aveti o biblioteca stufoasa.

  • Devoratorii de carti « O zeama de cuvinte September 6, 2012 at 8:35 am

    […] septembrie 6, 2012 by adelinailiescu Devoratorii de carti Am primit o intrebare  de la Vienela si ma straduiesc sa-i raspund, cu scuzele de rigoare pentru […]

  • Să ne salutăm peretele | Iubesc Viaţa September 24, 2012 at 7:23 pm

    […] ce îmi place carte Colţ alb? Pentru că Jack London scria bine, pentru că eşti un om sensibil, pentru că te atrage viaţa […]

  • Andra December 8, 2012 at 5:39 pm

    Nush restul oamenilor, dar eu chiar cumpar carti. Anul asta cel putin am dat o gramada de bani pe carti :)). Si am citit o gramada. Cred ca, la o adica, as fi in stare sa-mi dau tot salariul pe carti :))
    Da la biblioteca eu nu prea merg. Oricum, momentan am ce citi multumita celor de la All :D.

  • Crăciun fericit!!! | Iubesc Viaţa December 24, 2012 at 6:47 am

    […] Este atât de agitat, încât nu poate să adoarmă. S-a străduit să fie cuminte, să o asculte pe doamna educatoare, dar şi pe mine. Nu mi-a ieşit din cuvânt în ultima  lună, a încercat să îşi facă mereu ordine printre jucării, a fost drăguţ cu ceilalţi copii şi a citit o carte. […]

  • Eu Tarzan, tu Jane | Iubesc Viaţa December 29, 2012 at 7:41 am

    […] lume insistă pe nevoia de a citi, ne îndeamnă să cumpărăm cărţi, să le devorăm. Totuşi, nu trebuie să urmăm sfaturile chiar aşa, mot a […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.