Skip to main content

De unde îmi vin ideile

De unde vine gândul și încotro se duce? Vine din trăirea amestecată cu dorințe, speranțe, nevoi, din fragmente de viață coapte printre alte mii de gânduri și fragmente, din secunda însiropată de invățături, glazurată cu emoții, ornată cu fapte, și se îndreaptă spre finalizare sprijinindu-se pe picioarele ambiției și în bastonul înțelepciunii.

De unde vine dulcele și încotro se duce? Vine din inima curată, din dragostea neîntinată, din căldură, dăruire, blândețe, din tot ce este inocent pe pământ și devine călăuză celor ce vor să guste alintul, desfătarea, gingașia, tihna, armonia și iubirea, în toate formele lor.

De unde vine vântul și încotro se duce? Se naște din doruri, temeri și curiozități, se învârte prin lume căutând munți înalți, văi adânci și trupuri calde. Dacă ajunge la tine, se domolește și ți se întinde la picioare, pentru a-ți spune o poveste încă nenăscută, povestea mea, a ta, a noastră, a lor.

De unde vine ploaia și încotro se duce? Bob cu bob, adunând laolaltă lacrimă și râs, ascunsă la sânul mamei-nor, amalgam de soare și negură, de palpabil și translucid, iscată din seninul întrerupt, din tensiuni eliberate, din iluzii dezvirginate, pleacă în tăcere spre niciunde, spre viața din care nimeni nu poate scăpa cu viață și cade în ape, cerc după cerc spre final.

De unde vine valul și încotro se duce? Se formează din cutezanță, nesupunere, imaginație, pornește vijelios înspre cei ce îi seamănă, se unește cu ei într-un vârtej de emoții, crește până la paroxism, se încovoaie sub presiune și se preface că cedează, pentru a putea ajunge la malul visat, acolo unde își poate depune spuma, tot ce are mai bun.

De unde vine căluțul de mare și încotro se duce? Apare dintr-o genune încă neimaginată, plutește lin spre înalt, prinzând puteri pe măsură ce se hrănește cu dor, cu abnegație, cu încredere, cu foc nestins și galopează spre infinit, spre suprem, purtând cu el ființa vie ce are curajul de a se reinventa, de a se depăși, de a ajunge acolo unde lumina încă nu s-a născut, unde curcubeul se vrea trezit.

calut de mare

De unde îmi vin ideile și încotro se duc? Iau ființă din uniunea gândului cu dulcele, cu vântul, cu ploaia, cu valul, în timp ce mă plimb prin lume bine ancorată pe căluțul de mare imaginat de Lucy Campbell și toate se îndreaptă spre tine, cel ce mă citești, cel ce ai ales, din noianul de cuvinte virtuale, să le străpungi pe ale mele, căutând emoții, iubire, dăruire, foc nestins. Pe toate ți le dăruiesc, prietene!

 

Comments
  • Dana May 4, 2014 at 9:31 am

    Multumim pentru ca le impartasesti cu noi!

    • Vienela May 4, 2014 at 12:58 pm

      Iar eu va multumesc pentru ca ma cititi!

  • adicherish May 4, 2014 at 9:35 am

    frumos spus! izvor nesecat de inspiratie sa curga mai departe soptindu-ne mereu cate ceva! 🙂 duminica frumoasa! 🙂

    • Vienela May 4, 2014 at 12:58 pm

      Iti multumesc, Adi! Izvor nesecat sa fie si la tine!

  • Anca May 4, 2014 at 9:46 am

    imi pari putin melancolica si chiar profunda…
    momentele in care poti dezavua trairi si sentimente…
    este un fel de motor care tine pentru a merge mai departe, pentru ca acela care scrie trebuie sa vada si ce e in jurul sau in concordanta cu ideile pe care le expune

    • Vienela May 4, 2014 at 12:59 pm

      Ori de cate ori ploua sunt putin melancolica, desi nu mi-as putea explica nici mie motivul. 🙂

  • Radu May 4, 2014 at 4:07 pm

    Ehe, de-ar putea şti cineva de unde începe ploaia, de unde se porneşte vântul sau unde se formează valul…
    De niciunde, de peste tot, din tine! 🙂

  • Adriana May 4, 2014 at 5:17 pm

    ….le adun cu drag în inimă.Mulţumesc! Cuvintele tale seamănă cu un curcubeu. Nu trebuia să te duci la fereastră, cum spuneai pe fb, curcubeul era aici, în vorbe scrise cu drag pentru noi.

  • ciufulici May 4, 2014 at 8:52 pm

    “Între negru și alb, neobosiți alergăm să găsim curcubeul!”
    Asta scriam eu, dar se pare că tu ai reușit să-l găsești pe al tău.
    M-au încântat cuvintele tale!
    Mulțumesc!

  • Mihaela Dămăceanu May 5, 2014 at 6:47 am

    Mulţumim pentru gândurile dăruite şi cuvintele minunate pe care le îmbini meşteşugit, foc nestins ce eşti şi căluţ de mare plimbător!

  • Andreea D. May 5, 2014 at 7:46 am

    Şi făcându-le publice facem şi noi cunoştiinţă cu vântul, cu ploaia, cu dulcele, cu valul!

  • TaVy May 5, 2014 at 7:56 am

    Iti multumim ca ne impartasesti cate putin din gandurile tale!

  • Zina May 5, 2014 at 7:59 am

    Mulțumesc pentru darul tău minunat !

    Să ai zile frumoase, Vienela !

  • […] m-am înecat, să fie faptul că îmi vine atât de ușor să scriu articole în care să explic de unde îmi vin ideile, să fie profa de română din liceu, cea care m-a făcut să iubesc atât de mult cuvintele și […]

  • Javra May 5, 2014 at 1:53 pm

    Întâmplător, căluţii-de-mare sunt animalele care îmi plac cel mai mult.

  • Traian May 6, 2014 at 7:43 am

    le spui in mare fel, uite ca mai exista si melancolie, mai exista si speranta, si oameni care gandesc departe de locurile unde se afla… continua 🙂

  • mihaela May 6, 2014 at 5:25 pm

    Nu stiu de unde vin nici valul, nici calutul e mare si nici ideile, dar stiu ca toate exista in ACUM si asta este TOT ce conteaza 🙂

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.