Skip to main content

Dacă n-ai fi existat…

Dacă n-ai fi existat…, viața mea ar fi fost mai simplă, mai comodă, mai searbădă, mai puțin palpitantă. Îmi sunt sentimentele amestecate și mărunt tocate, ca într-un blender nărăvaș. Deseori mă gândesc la cea dintâi întâlnire. Dragoste la prima vedere. Cu inima te-am privit. Stăteai mândru și puțin cam țeapăn în uniforma albă, ca de marinar. Ochii tăi albaștri străluceau precum marea la răsărit. Nu m-am priceput să îți descifrez zâmbetul, dar m-am lăsat cucerită de el. Degeaba rațiunea îmi striga să nu am încredere în bărbații care au dungă roșie. Tu aveai mai multe. Puternic și grațios deopotrivă, conștient de farmecul pe care îl degajai, mi-ai făcut cu ochiul și mi-ai dat de înțeles că vom trăi cea mai frumoasă poveste de dragoste. M-am încrezut în tine mai mult decât în propriile mele simțuri și prea târziu am înțeles că nu voiai să mă tratezi ca pe o zână din povești, nici ca pe o jucărie, ci…

Dacă n-ai fi existat…, poate că inima nu mi-ar fi bătut în veci cu atâta putere și sufletul nu mi-ar fi tremurat de atâtea emoții. M-ai strâns în brațe și m-ai întins pe pat. Obrajii îți erau în flăcări, dar patul era rece sloi. Înfiorată, ți-am spus că aș fi vrut să ne iubim la malul mării, pe nisipul fierbinte. Cât ai mai râs! Mi-ai spus să am răbdare, că îmi vei da căldură cât să nu pot duce. Mi-ai făcut multe promisiuni atunci. Ai spus că îmi vei unge trupul cu uleiuri aromate, că mă vei parfuma cu mirodenii scumpe și că mă vei acoperi cu flori. Nu mă mințeai. Fiecare cuvânt era adevărat, chiar dacă tu erai un trădător. Nu mă iubeai. Ai vrut să mă oferi primului venit. Ai vrut să mă vinzi pe 30 de arginti. Moartă, coaptă, bine înmiresmată.

Dacă n-ai fi existat…, eu nu le-aș fi putut spune fetelor să nu se încreadă în bărbații imbrăcati cu uniforme albe, mai ales dacă au ochi albaștri și zâmbet ștrengăresc. Scurta mea poveste de dragoste nu e ficțiune. Omul acesta, pe care vreau să îl fac de rușine, chiar există. Agață fete pe faleză și încearcă să le ofere oricui le dorește, după sloganul “primul venit, primul servit!”.

PS: Astăzi, la despărțire, vreau să îți spun un singur lucru, bucătarule: mâncarea nu e poezie, maimuța nu-i de jucărie, iar dragostea nu-i bășcălie.

bucatarul si victima

Dacă n-ai fi existat… cineva ar fi trebuit să te inventeze, joc pe o temă dată, să pot scrie zâmbind despre Bucătar și Victima sa, micuța Sehașela, maimuțica cu cercei, a cărei pagină de facebook o găsiți AICI, dacă doriți să îi dați un like.

 

Comments
  • […] spun în gând. Dar câte prăjituri nereușite sunt acoperite de glazură tocmai pentru a ascunde greșeala bucătarului? Rușinea, teama de pedeapsă și /sau dorința de a părea altcineva ne învață să ascundem […]

  • rudia August 8, 2016 at 4:51 pm

    Haha! Iar maimuța? 😀

  • […] cel puțin nu în totalitate. Unii au încercat să o agațe, cum se spune în limbajul de cartier, și-au bătut joc de sentimentele ei, alții au avut chiar tentative de a răpi această ființă gingașă, delicată, […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.