Skip to main content

Cum era pe atunci

S-au născut în vremuri grele, în care pentru o bucată de carne pierdeau o noapte la coada imensă, pentru un litru de lapte se trezeau de la ora 5 dimineața, pentru o gumă de mestecat care să nu înțepe la limbă stăteau lângă linia ferată, în așteptarea mitropei ce aducea străini darnici. Erau surate de când se știau. Nu concepeau să se joace separat, să plece la piață una fără cealaltă sau să nu împartă între ele tot ce aveau prin buzunare.

Cum era pe atunci? Fiecare zi aducea un nou spectacol, o bucurie imensă de a trăi și de a oferi. Magazinele erau goale, însă fiecare om știa care vecin poate împrumuta o cană de zahăr, care vecin stă mai bine cu uleiul, care vecin are rude în străinătate și dăruiește copiilor minunatul cauciuc numit Wrigley’s Spearmint. Nu avea importanță că exista o singură gumă printre copii. Se plimba din gură în gură timp de câteva zile. Se organizau concursuri de făcut baloane și una dintre fetele de care va povesteam mai sus câștiga mai mereu, spre oftica celorlalți.

Wrigley's Spearmint

Cele două fete, deși nu erau surori, se purtau de parcă ar fi fost. Își împodobeau gâtul și mâinile cu ghirlande făcute din semințele unor flori, semințe semănând cu covrigii la formă și având ochiuri prin care fetele băgau ața, făcând giuvaerul dantelat ce ținea câteva zile, până când semințele se uscau și plesneau. Aveau un inconfundabil stil de a scoate obiecte unicat din orice nimic găsit în natură sau prin casă.

Buldozerele vieții au trecut peste acele vremuri și peste cele două fete. A rămas doar amintirea zilelor în care o bomboană găsită pe jos părea o adevărată comoară, pe care o ștergeau rapid de tricouri și o împărțeau frățește, în timp ce jucau cărămizile. Încremenire de o clipă a timpului, spre care una dintre fete își îndreaptă privirea nostalgică, conștientă că niciodată nu va mai fi la fel, că astăzi copiii nu mai ies neînsoțiți la joacă, nu mai împart gume și bomboane, nu își mai întind mărgeluțe din semințe de plante pe fir sângeriu.

Bijuteriile dantelate, lucrate cu migală de către colegii mei, pot fi văzute pe blogul psipsinei.

 

Comments
  • Gabriela March 7, 2014 at 8:33 pm

    Vienela, mi-ai amintit de ghirlangele facute din paste fainoase, putin prajite, ori din samburi de caisa sau alte chestii. 🙂

  • dan March 7, 2014 at 8:37 pm

    aveam colectii intregi de pachete si lame. wrigley’s era destul de comun dar totusi valoros 🙂

  • psi March 7, 2014 at 8:42 pm

    doar trei postări am citit şi sunt în butoiul cu melancolie.
    şi noi făceam mărgele din paste, cum spune gabriela şi păstram cu sifinţenie ambalajele de la guma de mestecat. cu avantajul că vara, când veneau saşii acasă primeam serioase provizii pe care le păstram până se întăreau aproape…

  • Sonia March 7, 2014 at 9:24 pm

    Gumă străină! Era cea mai mare bucurie care mi se putea întâmpla. Ce amintiri ai scos la iveală, Vienela. Și ce vremuri!

  • vavaly March 7, 2014 at 9:31 pm

    eu recunosc ca nu am iubit guma iar acum o urasc de a dreptul cand vad ca Dante imi cere sa ii cumpar :)).
    dar povestea ta e din alte vremuri cand da, copiii ieseau neinsotiti pentru ca se insoteau intre ei. azi…

  • mihaela March 7, 2014 at 9:43 pm

    oh da si eu tot in butoiul cu melancolie am ajuns tura asta, aparetn marile spirite se gandesc la trecut in aceasi timp 🙂

  • SimonaR March 8, 2014 at 12:43 am

    Copiii de azi nu prea mai ies nicăieri, ce să mai vorbim de împărțit bomboane sau de făcut coliere din orice… eu făceam din pufuleți colorați 😆

  • Iuliana March 8, 2014 at 5:35 am

    Wrigley’s…ce mai visam la ea! Si cand “faceam rost” mancam cate jumatate de lama sa tina cat mai mult… Mi-e dor de tot ce ai povestit si de mine, cea de atunci…

  • Adriana March 8, 2014 at 7:31 am

    …nici mie nu-mi plăcea guma; coliere de paste făceam şi noi, erau unele rorunde, dantelate ca nişte flori. Mie nu-mi e dor de solidaritatea de atunci, avea tot atâtea capcane ascunse ca şi acum. Dar îmi recunosc copilăria.

  • Constanta March 8, 2014 at 4:21 pm

    La multi ani, Vienela! Sa ai un an frumos si cu rezultate excelente.

  • Javra March 8, 2014 at 11:35 pm

    Imaginea unei gume de mestecat care trece din gură în gură sper să nu mă marcheze…

  • Andreea D. March 9, 2014 at 10:13 am

    Povestea ta îmi aminteşte de reuniunile de familie (de Paşte sau de Crăciun) când părinţii mei povestesc şi repovestesc jocurile copilăriei lor, dulciurile lor, micile lor bucurii. E o plăcere să îi asculţi şi-ţi dai seama că povestea ta mi-a readus o fărâmă din acele momente când stăteam toţi la masă şi povesteam.

  • Radu March 9, 2014 at 1:58 pm

    Mai era o gumă cu Lolek şi Bolek Care se găsea în aceeaşi perioadă! 🙂

  • cita March 9, 2014 at 7:36 pm

    In vremurile acelea fraternitatea, omenia erau printre noi pentru ca, undeva, ne simteam egali! Imparteam cu totii aceleasi privatiuni. Odata ce au aparut diferentele… dracul si-a bagat coada intre noi! Ce am ajuns? Mai bine sa lasam comentariile …

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.