Skip to main content

Culturalizare la înălţime

Am revenit cu forţe proaspete! Mai trebuie doar să beau o cafea, pentru că sunt ameţită de bucuria de a fi trecut toate probele de până acum din concursul Kadiei şi de aerul curat de munte.  Mi s-au întipărit pe retină norii pufoşi care înconjuraseră Crucea de pe Caraiman şi culorile vii ale cubului rubik pe care l-am cumpărat din Sinaia (abia acasă a descoperit Ionuţ că nu avea culorile în ordinea clasică- deci nu cumpăraţi cuburi Rubik de la tarabele din Sinaia). Memoria îmi este plină de mici detalii din locurile prin care am colindat.

Fără să fi avut în plan aşa ceva, ieri ne-am culturalizat pe meleaguri montane. Primul popas l-am făcut la mănăstirea Caraiman, unde nu călcasem niciodată. Nu m-am dus în “calitate” de ortodox, ci doar mânată de curiozitatea de a vedea ce îi îndeamnă pe oameni să urce atâtea trepte. Nu mi-aş fi închipuit că îmi va plăcea atât de mult la mănăstire! Gazon peste tot, ca în curtile oamenilor cu bani mulţi, o mini-grădină zoologică, unde poneii erau atracţia, alături de păuni- cu cozi cam jumulite, porumbei şi iepuri. În curte lume multă, copii şi o atmosferă caldă, de parcă toţi s-ar fi cunoscut între ei.

În mijlocul curţii trona o fântână arteziană din piatră, semănând cu un iaz mic, în care peştisori portocalii şi roşii stăteau cuminţi, la adăpostul dat de umbra podeţului de lemn ce împărţea iazul în două. Am o bănuială cum că erau de plastic, ca şi răţuştele care pluteau împinse de vânt, dar trecem peste. Ceea ce m-a uimit au fost banii pe care lumea îi arunca în apă. Micuţul iaz mi-a amintit de Fontana di Trevi a italienilor. Am intrat curioasă în biserică. Mi s-a părut înghesuită, dar curată şi primitoare. Probabil era în renovare, pentru că sub cupolă era o schelă şi pereţii erau văruiţi în alb, fără picturi. M-a păcălit fântâna din curte. Când m-am apropiat, am văzut că nu era decât o împrejmuire de lemn, unde lumea arunca bani.  Mă voi întoarce acolo de câte ori voi mai ajunge în Buşteni.

Am coborât la mănăstirea din Sinaia, acolo unde Mihai se opreşte întotdeauna pentru o clipă. De această dată, am studiat cu atenţie împrejurimile şi interiorul bisericii în care nu intrasem niciodată. Curtea este mai mică decât cea a mănăstirii Caraiman, mai simplă, mai austeră. Însă cişmeaua oferă trecătorilor o apă dulce şi rece… Din nou, în faţa ochilor mi-au apărut mormanele de bani aruncaţi în apă, făcându-mă să mă întreb cum procedau când banii nu erau de plastic.

Biserica m-a dezamăgit… Candelabrele uriaşe aveau becurile stinse, cu toate că în lăcaşul sfânt încă mai erau persoane care îşi căutau liniştea la lumina a trei lumânări şi două vitralii înguste. Poate unii vor spune că sunt răutăcioasă, dar picturile de pe pereţi mi s-au părut afumate, neclare, lipsite de strălucire. Mănăstirea Sinaia nu mi-a adus linişte sufletească, ci încordare, din cauza cerşetorilor care se ţineau scai de cei care intrau în curte. Voi mai trece pe acolo doar pentru a bea apă.

Mâine vă voi povesti despre castele…

 

Comments
  • Vladen May 7, 2013 at 2:44 pm

    Pai ce conteaza ordinea culorilor? Mai nou sunt la moda cu tot felul de desene, cu numar supranumerar de cubulete (cu 4/4, 5/5 si 6/6), cu culori pastelate si fotografii. Daca stii sa-l faci, il faci inferent de aspect.:)

    • Vienela May 7, 2013 at 2:46 pm

      A incercat sa urmareasca un tutorial pe net, despre diverse mutari si nu reusea din cauza ca verdele era in locul albului. Suparat, l-a desfacut sa faca rocada si a rupt niste picioruse… asa ca acum avem un nou cub Rubik ce nu poate fi folosit. :))

      • Vladen May 7, 2013 at 2:55 pm

        Mi-ai deschis apetitul! Ia sa-mi iau si eu unul! 😀 Vreau de mult unul cu 6/6

        • Vienela May 7, 2013 at 2:56 pm

          Eu as vrea unul rotund, dar nu stiu daca avem pe aici… 😉

  • javra May 7, 2013 at 3:27 pm

    Cerşetori vei găsi oricând, la orice biserică, fac parte din zestrea lăcaşului de cult.
    Sunt acceptaţi de preotul local, aşa că el să-i miluiască. Tot din banii noştri dă…

  • Vladen May 7, 2013 at 3:50 pm

    Pai cersetorii trebuie sa fie langa biserici! Daca nu acolo se manifesta mult declamata mila crestineasca, atunci unde? Nu toti cersetorii sunt demni de dispret! Sunt atatea babute fara pensie, atat de multi copii carora chiar le foame sau pofta.. Eu dau mereu! Mi se rupe de directia in care folosesc banul! Daca il vor sa se imbete sau drogjeze si sa uite de tot…treaba lor, nu a mea. Si nici macar nu-s crestin, ba ma doare fix undeva de “sufletu-mi nemuritor” si alte prostii crestine. Ce ma lasa total mirat este lipsa de empatie, mila si darnicie a enoriasilor care se bat cu caramida in piept ca-s crestini. Nu zic de tine ca stiu ca esti si miloasa si atee si nici de Javra ca nu-l cunosc si n-as comenta, dar voi doi mi-ati amintit de ipocrizia crunta a crestinilor declarati care au neobrazarea sa se planga de cersetorii din fata templului lor. Noroc ca suntem noi ateii…ca altfel in estul ortodox ar muri de foame amaratii astia pe treptele templelor milei crestine.

    • Vienela May 7, 2013 at 3:57 pm

      Vladen, unii dintre cersetorii de acolo mi-au lasat impresia ca sunt cu ochii dupa furat, mai mult decat dupa cersit. Noi am ajuns acolo pe la ora 14 si cativa tot mai cereau “un leu pentru o paine, ca mor de foame”. Chiar nu reusisera sa stranga 10-20 de lei in atatea ore, ca sa isi cumpere ceva de mancare?
      Dar ai dreptate, ca de obicei: multi credinciosi ii ocoleau, privindu-i in felul acela superior… Eu am cumparat de la o batrana doua buchetele de flori, in curtea manastirii. Daca le-as fi dat bani la toti, ma intorceam pe jos la Ploiesti. :((

      • Vladimir May 7, 2013 at 6:49 pm

        Pai aia care fura sunt hoti, nu cersetori :D. Crestinii nu-s de felul lor milosi. Ii aia grija de sufletul lor si ratia de pacate personala mai tare decat le e mila de foamea sau necazurile vreunui “aproape” al lor :P. Si sunt asa de la inceputuri. Macar le-a mai trecut avantul combativ jihadic pe care l-au avut pe vremea cruciadelor si inchizitiei :))

  • Radu May 7, 2013 at 4:33 pm

    Crucea de pe Caraiman ! …
    Am atâtea amintiri de acolo.
    Sper că aţi urcat pe Jepii Mici, pentru că altfel nu are farmec.
    O oprire la cabana Caraiman şi ţuşti la cruce !:)

  • zdwub May 7, 2013 at 4:39 pm

    Acum cativa ani am fost si eu la Manastirea Caraiman…nu aveam in plan, dar am ajuns pe acolo si pot sa spun ca mi’a placut :d…la manastirea din Sinaia n’am fost inca

  • Cuvânta May 7, 2013 at 4:55 pm

    Frumoasa excursie de Paste! Bine ai revenit printre mireni 😀

  • Andra May 7, 2013 at 6:34 pm

    Ce faaain. Asa imi place sa vad ca toata lumea s-a relaxat zilele astea :D. Sper sa ajung si eu candva la manastirea Caraiman. Descrierea ta e minunata.
    Problema cu cersetorii insa ma oripileaza si pe mine. Parca mai multe pacate iti faci cand iesi de la biserica si te asalteaza din toate partile.

  • alina May 7, 2013 at 8:09 pm

    nu mai exista o manastire sau biserica sa nu aiba la usile ei un grup de cersetori care se tin lant dupa tine sa la dai si lor ceva…

  • cotos May 7, 2013 at 8:14 pm

    Eu nu sunt vreun credincios, insa manastirea Barsana din Maramu m-a lasat fara aer. Este un loc de o liniste incredibila, aici ai timp, loc de meditare din belsug.

  • Teodora Elena May 7, 2013 at 9:01 pm

    Eu am fost la bunici, a fost mirific! 🙂

  • Larisa May 7, 2013 at 9:36 pm

    Pff, am avut si eu un cub Rubik prin liceu. Invatasem sa-l fac :))! Acum cu siguranta nu mai sunt in stare :)).
    Super vacanta de Paste, la munte la aer curat! N-am intrat niciodata la Manastirea Sinaia, desi in curte am fost de multe ori.
    Manastrirea Caraimn imi place foarte tare, mai ales pentru locul unde este amplasata, dar ultima data se lucra de zor pe acolo.
    Ce dor mi s-a facut de Busteni!

  • Nice May 7, 2013 at 11:03 pm

    Bine ai revenit, Vienela. 🙂 Din descrierea ta, pare un loc ideal pentru a face fotografii spectaculoase, de senzatie, admirate indelung de cititorii pasionati de aceasta arta. Acum tu stii foarte bine ca eu cum aud/citesc de norisori pufosi, ma gandesc instant la niste peisaje de vis. 😀
    Deci, unde sunt pozele? 😛
    Glumesc, conteaza ca ti-a placut, te-ai relaxat si te-ai distrat! Asteptam povesti cu castele… 🙂

  • Iuliana May 8, 2013 at 4:19 am

    Ma bucur ca ai fost in locuri frumoase si ca ai revenit cu bateriile incarcate.

  • mixy May 8, 2013 at 6:23 am

    Pai… biserica face economii sau n-are bani pentru picturile de pe pereti

  • adrianatirnoveanu May 8, 2013 at 9:13 am

    Din fericire cunosc manastirea de cand era doar capela de rugaciune din jurul bradului retezat si nimic din tot ce este astazi nu ar fi fost posibil, fara visul parintelui Gherontie Puiu.Din pacate parintele e nascut in 1933 ,iar sanatatea lui precara,cred ca a facut, ca altii sa permita, ca aranjarea in jurul manastirii sa fie usor ” manelizata”( scuzati exprimarea).Locul are ,insa,o poveste pe care ar trebui s-o cunoasca si cel credincios si cel doar iubitor de locuri frumoase si atat. Povestea ta m-a intristat un pic,eu vad altfel lucrurile, si poate o sa scriu intr-o zi si versiunea mea. Cat despre celelalte lucruri scrise, ma bucur ca esti incarcata pozitiv.

  • […] Urcând spre mănăstirea Caraiman, am simţit un disconfort la picioare, din cauza treptelor pe care trebuia să fac un pas înainte de a urca pe următoarea. Au descris foarte bine acest lucru nişte băieţi pe care i-am întâlnit la coborâre. Cântau cu patos “sunt deşteptul, sunt deşteptul, primul pas îl fac cu dreptul”, pentru că ridicai piciorul, îl puneai pe treaptă, călcai cu stângul şi iar ridicai dreptul pentru treapta următoare… ) […]

  • Carmen May 9, 2013 at 1:49 pm

    Imi place zona pe care ai ales-o sa-ti petreci cateva momente de liniste, e de-a dreptul frumoasa. Daca biserica te-a dezamagit, sunt sigura ca nu o vor face si castelele.

  • elly weiss May 10, 2013 at 7:15 pm

    Deci ai fost pe la manastiri 🙂 Frumos. Cand am sa ajung in zona vreau si eu sa le vad. Am aflat de curand despre ele…daca poti sa crezi …

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.