Îmi povestea mama când eram copil despre o farsă care le-a fost făcută bunicii mele şi prietenelor ei de către nenea Bică. Să o luăm băbeşte. Mama şi prietena ei, copile de 8-9 anişori, se jucau prin curte, iar nenea Bică se plictisea uitându-se la jocul lor monoton. Cum era mereu pus pe şotii, i-a venit ideea de a-şi speria soţia care urma să se întoarcă de la biserică împreună cu vecinele şi prietenele ei de o viaţă.
Le-a chemat pe fete în casă şi împreună au înscenat moartea lui nenea Bică.
Au luat un scaun cu spătar, l-au lungit în pat, pe picioarele rămase în sus au pus o pereche de pantaloni şi o pereche de pantofi, pe spătar au pus o cămaşă încheiată la nasturi, au acoperit imperfecţiunile cu sacoul, iar în loc de cap au decis să folosească un puişor de pernă. Aici s-au ivit complicaţii, pentru că trebuia să semene cât de cât a faţă de om. Cum fetele erau eleve, au folosit acuarelele din dotare şi au schiţat o gură, ochii închişi, nasul şi sprâncenele. I-au ascuns colţurile, pentru a-i da forma ovală, i-au pus “mortului” în cap o pălărie de-a lui nenea Bică şi au început pregătirea decorului.
Au închis fereastra şi au acoperit-o cu o pătură, să nu intre lumina, într-un pahar de pe noptieră au pregătit o lumânare şi s-au pus pe aşteptat. Când s-au auzit paşi în curte, nenea Bică s-a ascuns după uşă, fetele au aprins lumânarea şi s-au aşezat cuminţi pe scăunelele de lângă pat.
De la o farsă nevinovată au fost la un pas de a face rost de un mort adevărat. Când a intrat în cameră tanti Lila, urmată de bunica mea şi de celelalte două prietene, s-au pornit ţipete, plânsete şi întrebări; o polifonie care şoca.
Tanti Lila a căzut moale pe un scaun, una dintre prietene plângea, cealaltă ţipa, iar bunica mea scutura uşor fetele, întrebând ce s-a întâmplat. Copiii nu s-au putut abţine prea mult şi bine au făcut. Le-au spus râzând adevărul înainte ca situaţia să scape de sub control. Întâmplare de acum 60 de ani.
Voi ce farse aţi făcut altora?
mie tocmai mi-au tras-o tehnicienii din lab azi, cand am intrat in lab, am dat buna-ziua si am intrebat de ai mei, la care mi s-a raspuns foarte senin: sunt in vacanta, nu ti-au zis? Chestie care m-a lasat cu gura cascata si incapabila de reactie de i-au pufnit pe toti in ras. Erau saracii ingropati in treaburi pana la gat dar mi-au tras-o amarnic. Eh, se va intoarce la un moment dat :D
Vai mie ce mutra ar fi facut tipul ala daca incepea nevasta-sa sa sara in sus de bucurie :D. Pe cuvant ca eu i-as fi intors-o asa :)))
:)) Dar nu era mai usor daca Nea Bica statea in pat cu ochii inchisi si nemiscat? Mai putina bataie de cap si mai veridic:)) Dar oricum ideea a fost geniala:)))
s-ar fi observat că respiră
:))))) din categoria “cum se jucau copiii când nu exista playstation”
Eu n-am facut farse chiar asa mari pana acum :))
Sotul meu a venit intr-o dimineata acasa si deci a doua zi era destul de obosit.
Ei bine, el are obiceiul sa-si dea verigheta jos cand se culca, ca cica i se umfla degetele si-l deranjeaza. Dupa ce ne-am trezit, i-am vazut asa verigheta la capatul patului si pe el neatent si mi-a venit o idee. Am luat-o pe furis si i-am zis ca ma duc sa fac un dus. Am ascuns verigheta in bucatarie si dupa ce am facut dus m-am intors si m-am pus langa el in pat. Apoi m-am prefacut ca am observat ca nu are verigheta pe deget si cum nu era nici unde o pune de obicei l-am intrebat unde ii e. S-a speriat un pic si a inceput sa dea la o parte salteaua sa vada daca nu i-a cazut :))
As fi vrut sa-l speriu un pic sa vad ce face, dar nu m-am putut abtine mult sa nu rad :)) Nu-s prea buna la farse.
copiii sunt mereu pusi pe sotii, dar patana relatata de mamica ta, a depasit cu mult gluma! ma mir ca nenea Bica le-a timut isonul celor doua fetite!
Cea mai mare farsa pe care am facut-o cândva, a fost sa leg un portmoneu cu nailon de pescuit si sa-l “arunc” pe trotuar în fata portii. In spatele ei, asteptam pitita si asteptam cu nerabdare sa apara un trecator si cand se apleca sa ridice portofelul, jup! trageam firul de nailon :)) ce ma mai distram! :)) Pana cand unul mai smecher a pus piciorul pe portofel! atunci am iesit speriata si l-am rugat sa-mi lase “jucaria” ca nu mai fac! :))
O seara agreabila îti doresc! :)
“iar nenea Bică se plictisea uitându-se la jocul lor monoton.” Mda, uite de ce nu trebuie lasati oamenii sa se plictiseasca, pentru ca atunci le vin cele mai trasnite idei.
Ce imaginatie avea Nea Bica! :))
farse morbide încă n-am făcut, dar e clar că avem ce învăţa de la bătrâni
Ce gluma macabra…:))
:))) Super tare….
Tatal meu a fost alaturi de M. pana aproape in ultima clipa. A vazut si a trecut prin lucruri pe care nu i le doresc nimanui. Si a dus de unul singur atata suferinta (a incercat sa ne protejeze pe toti ceilalti), incat credeam ca moart… ultima suflare a lui M. ii va aduce minima alinare ca ea nu mai sufera.
S-a intamplat cand noi eram acasa. M. a trecut dincolo singura, tinandu-ne pe noi, ceilalti, cat mai departe de asa drama… Am ajuns cu taica-miu la spital dupa vreo zece minute, iar in momentul in care s-a apropiat de patul ei, ceva s-a rupt in el si… Nu credeam ca poate exista atata amar in jalea unui om.
…Era o vreme cand si eu as fi gasit amuzante renghiurile cu oameni morti. Dar, oricum ar fi, moartea unui om este o tragedie si n-ar trebui sa insinuam asta, nici macar in gluma.
In afara de glumite din alea ca de 1 aprilie, nu m-am gandit sa fac farse. Nu prea mi-ar placea sa-mi fie nici mie facute si poate de aceea :)
Asta a fost chiar macabra ! :))
Eu nu ştiu să fac farse. Cred că mi-e milă de cei cărora ar trebui să le-o fac, că imaginaţie am avut întotdeauna, slavă Domnului. Dar cea mai recentă farsă care mi s-a făcut a fost la o nuntă. Eu am fost o perioadă lungă la cură de slăbire dupa care m-am lăsat pe tânjala şi colegele mele ştiau asta. Aşa că la nunta uneia din ele, după ce m-am întors de la dans, am văzut că toţi aveau fripturi în farfurie, numai eu – morvoci, laptuci, masline si felii de lamâie :)) Eu foarte tacticoasă mă aşez şi mănânc de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat şi povestesc cu ele … La care nu s-au putut abţine şi mi-au scos friptura de unde au dosit-o. Mi s-a părut funny, dar cea care s-a atacat puţin a fost fiica mea.
Oooo! Aceasta farsa s-ar fi putut termina cu o inmormantare!
Dar ce-a facut o fata din cartierul unde am copilarit! Nu e o farsa… voluntara! E o minciuna spusa…
Eram prin clasa a IV – cred… O fata n-a fost la scoala o zi (a chiulit). De teama a spus ca a lipsit pentru ca… a murit sora ei! Toata lumea a intepenit! Invatatoarea a motivat absentele, evident, colegii si vecinii au cumparat coroane de flori si toti s-au prezentat la usa familiei respective. Nu raspundea nimeni… Fiica cea mica – cea cu minciuna – motiva ceva pentru absenta parintilor (dar nu mai stiu ce)… In fine, se adunase lume si… apare sora, care s-a speriat cand a vazut cata lume se adunase acolo! Si, evident, s-a speriat ca sora mai mica o fi patit ceva! Atunci a iesit la suprafata minciuna!
Cum s-a “finalizat” totul nu mai stiu clar, dar copila a fost batuta de tata :( Curand, familia s-a mutat din cartier – unii spun ca de rusione, dar nu cred.
Cum de i-o fi dat prin cap sa minta in acest hal nu voi intelege! Dar minciuni “colosale” am mai auzit si la altii… :) despre care s-ar presupune ca “le au pe toate”… Dar nu cu decese…
O seara frumoasa iti doresc!