Cred că multe dintre problemele omenirii ar dispărea de parcă nici nu ar fi existat vreodată dacă am fi mai toleranţi, mai puţin intransigenţi, dacă am accepta ideea că alţii gândesc diferit şi se comportă diferit, dacă nu am încerca să impunem altora propriile noastre reguli, dacă nu ne-am amesteca în discuţii care nu ne privesc şi dacă nu ne-am da cu părerea despre orice, indiferent dacă ne pricepem sau nu.
Cred că este periculos şi urât să generalizezi, la fel de periculos şi de urât pe cât este şi să acuzi oameni ce nu se pot apăra, pentru simplul motiv că nu au aflat de atacul îndreptat asupra lor. Cred că politica şi religia pot stârni pasiuni greu de controlat, că pot transforma oamenii în fanatici neîndurători, care nu vor accepta niciodată alte păreri. Cred că oamenii lipsiţi de simţul umorului au o viaţă deprimantă. Când şi cum s-au transformat din copii veseli şi fără grijă în adulţi fanatici, cu idei de neclintit, cu convingeri ferme, cu reproşuri la adresa tuturor persoanelor care nu le seamănă? Oare se întreabă vreodată?
Cred că ar trebui să ne amintim mai des că viaţa este scurtă, că zboară într-o clipă. Cred că fericirea este suma micilor bucurii zilnice. Cred că speranţele prea mari sunt la fel de dăunătoare ca şi lipsa speranţelor. Cred că nu poţi arunca în oameni cu noroi fără să te murdăreşti pe mâini. Cred că prieten adevărat îţi este cel ce te sprijină la greu, nu cel ce îţi cântă în strună când îţi este bine sau când are nevoie de tine. Cred în puterea omului de a deveni mai bun.
Cred în tăcerea adâncă, precum cred şi în bucuriile zgomotoase. Cred că egoismul face mai mult rău decat bine spiritului uman. Cred că albul nu este întotdeauna pur şi negrul nu este întotdeauna de rău augur. Cred că în fiecare dintre noi există o rămăşiţă a copilului de altădată; trebuie doar să deschidem cartea vieţii la pagina potrivită şi să îl căutăm; cred că doar găsindu-l şi privind prin ochii lui vom deveni mai buni, mai toleranţi, mai umani.
Că bine zici! Mă uitam ieri la comentariile domnului respectiv, de la articolul despre religia-parodie, şi chiar aş fi vrut să-i spun şi eu mai multe, dar ştiam că îmi bat gura degeaba…
Frumos scris ! Dar daca dam o citire prin istorie vedem ca nici odata nu a fost altfel.
Numai ca acum suntem prea multi, spre deosebire de trecut ! :(
E un crez al tau. Si bine faci, pentru ca mereu este un sambure de bine sau rau in orice :)
Sunt perfect de acord cu tine!
Mai ales cu franza “cred că fericirea este suma micilor bucurii zilnice”! Categoric asa este, pacat ca nu multi isi dau seama de asta…
O zi faina iti doresc!
exact asta am zis si eu acum ceva zile…sa ne facem o fericire mare …din multe mici :)
Da, sunt de acord cu tine, si acum am inceput sa ma simt vinovat in legatura cu comentariile intransigente pe care le-am facut sub articolul ala despre acel cuplu de tineri de 19 ani din tren. Cred ca cel mai bine de acum inainte ar fi poate intr-adevar sa nu ne mai dam cu parerea decat in moduri deosebit de nuantate, de exemplu ceva de gen “se pare ca unii si-ar putea formula impresia in legatura cu acea problema de cuplu ca x si y, insa pe de alta parte nu trebuie sa uitam ca altii si-ar putea formula in acelasi timp si parerea w si z, pareri si impresii care ar parea contradictorii ba chiar antagonic opuse asa la prima vedere, insa acest lucru nu trebuie sa ne descurajeze nici pe noi nici pe semenii nostri oameni al caror caz este prezentat in acea poveste, nici pe autorul povestii care s-a straduit din rasputeri sa straneasca emotii cat mai intense in randul nostru, al cititorilor, inclusiv reactii si cometarii posibil impulsive si desigur nerecomnadabile”. Sau si mai bine ar fi sa nu ne mai formulam nici o opinie critica vreodat, nici un top de preferinte de filme, opere de arta, partide politice sau chiar religii, si sa comentam cat se poate de prudent si de vag ceva de gen, “iata o idee posibil interesanta pt o parte din lume”.
Exagerez desigur si nu doresc sa minimizez efectele nocive ale intolerantei reale, insa pe de alta parte ma simteam cam vinovat si eu cand ma simt vinovat am tendinta sa exagerez.
Si eu cred fix aceleasi lucruri ca si tine cu urmatoarele precizari:
– al doilea paragraf poate deservi ca exemplu perfect pentru ideea din primul.
– ar trebui sa ne amintim in fiecare zi ca viata este scurta si daca ni se pare firesc sa ne bucuram trebuie sa ni se para firesc si opusul.
– in fiecare dintre noi exista copilul de altadata numai ca uniia scund foarte foarte bine asta. Atat de bine incat uita unde l-au pus.
Superb text!
Scris din inimă, dintr-o suflare parcă.
:)
Tu,spre deosebire de multi dintre noi, care credem in aceleasi cuvinte, mai si dovedesti multe, prin fapte chiar.Iar eu sunt dovada vie.Fara tine…mi-ar fi fost mult mai greu.
Ioi, asta e text laic sau religios? Suna ca o rugaciune!
Eu am citit de 3 ori articolul asta. E superb, e adevarat, e deosebit si nu pot decat sa te felicit pentru el si pentru ce e dincolo de el, adica pentru ceea ce esti tu.
Cred că… ai mare dreptate!
Asta e genul de parere care ar trebui, din punctul meu de vedere, distribuita fara comentarii. E genul de articol care m-a determinat sa te adaug in blogroll. Am vazut si eu comentariile care cred ca te-au determinat sa-l scrii si chiar am lasat si acolo o urma a trecerii mele care nu stiu dc. s-a publicat pt. ca zilele astea bantui prin Ploiesti si ma chinui de pe telefon sa raman la curent cu online-ul.
Pe mine ma seaca faptul ca religiile creaza adevarati monstri. Unde e adoptarea spiritualitatii, a bunatatii si a tolerantei pe care religiile ar trebui sa o insufle in adepti, la genul asta de fanatici nu stiu. Cert e ca cei care confunda credinta cu religia si ajung sa faca tot felul de rahaturi in numele ei, pe mine ma ingrozesc…
Am spus-o şi cu altă ocazie: Dumnezeu are simţul umorului.
Şi bine ai spus: Fericirea este suma micilor bucurii zilnice.
:)
Religie?!?! MNIAM-MNIAM! Pune si tu un link, sa ne simtim bine si noi, sa ne refulam! :P Abia astept! Hai, ca am energii nebanuite, m-am plictisit de lucru si parca as vrea sa mananc crestini pe paine! :P
:)) Despre religie s-a vorbit aici.
Mwahaha ce prostovan. Pai si te-a necajit asta? Eu rad cu lacrimi :))). Individul are sistemul nervos difuz ca molusca si nu poate respira daca nu macane. E plina lumea de neghiobi cu spumite la gurita. Slava domnului ca spre deosebire de idiotii de acum cateva sute de ani, nu prea mai are valoare sau posibilitati daunatoare ce debiteaza el. E doar un alt nebun frustrat :D Clovnulete epatat :P
Cred si eu ce ”crezi ” tu.E complicat cu semenii nostrii.Nu reusesti mare lucru,pentru ca nu se lasa convinsi de acest bine.
M-a uns pe inima primul paragraf. Dar tot textul suna bine si ma regasesc pe deplin in “credintele” tale. Este insa oare pura teorie? Oare de ce nu le punem in aplicare. Nu vrem sau nu putem? Cat de dificil e sa facem pasul de la teorie la practica? O sa-l facem vreodata? Nu cred…
In istoria nu prea indepartata, ignorata de multe ori de scoala care prezinta numai batalii castigate de ai nostrii, monstruozitatile izvorate din ura de rasa si/sau religie au atins proportii groaznice. “Marii” conducatori au considerat holocaustul o binefacere divina.
Sa- i respecti pe cei din jur, sa-i suporti un pic nu inseamna un efort de netrecut zilnic. Si mai intervin regulile(legile) intre oameni. Daca nu sunt atunci intervine hazardul.
Intoleranta e destul de mare in lume. Discutii despre religie, avort, orientari sexuale, chiar si muzica preferata pot genera niste reactii oribile… Ma feresc de ele…ma feresc de oamenii care au o gandire atat de ingusta…
Am citit si eu articolul Alexandrei acum :)) Doamne fereste! Nu stiu ce sa zic mai mult ;)
Nu imi plac generalizarile desi in unele cazuri sunt necesare