Skip to main content

Creativitate cu tulpini de grau

Am apreciat dintotdeauna oamenii activi, pe cei care nu au astâmpăr şi îşi găsesc ocupaţii chiar şi când ar trebui să se odihnească, i-am apreciat mereu pe cei care au imaginaţie, poate pentru că tatăl meu era unul dintre ei.

În afara zilelor de duminică, rezervate ieşirilor cu familia la plimbare, tata îşi petrecea concediile în casă, reparând, renovând, concepând diverse lucruri utile sau doar estetice.

Nu pot da detalii, pentru că eram prea mică şi nu înţelegeam bine, dar ştiu că îşi făcuse din diverse “resturi” găsite în trusa de scule un pistol de lipit. Nu era cel mai frumos pistol, dar funcţiona perfect.

Aflase de tehnica învelirii în hârtie igienică şi aracet a obiectelor şi nu s-a lăsat până nu a îmbrăcat în “scoarţă de copac” zeci de pahare şi sticle, pe care mai târziu le-a oferit cadou prietenilor.

Aduna vara tulpiniţe de grâu uscate, pe care le desfăcea cu fierul de călcat, le tăia în bucăţele de câţiva centimetri şi le lipea pe hârtie sub formă de pătrat, alternând poziţia verticală a tulpinilor cu cea orizontală. Aceste hârtii le-a lipit apoi pe tocul uşilor de la cămară şi debara.

Dar ceea ce mi-a plăcut mie cel mai mult a fost măsuţa de cafea. Fusese plecat într-o aplicaţie militară la mare, de unde s-a întors cu cochilii de melc oceanic. Prin găurelele făcute în măsuţă a introdus o instalaţie de brad(demontată şi refăcută porţiune cu porţiune), iar beculeţele instalaţiei le-a băgat în cochiliile de melc cărora le făcuse găuri(nu îmi aduc aminte cu ce a reuşit să facă asta, ştiu doar că a spart multe până când a descoperit metoda). În lateralele măsuţei pusese nişte suporţi pe care stătea un geam. Era o plăcere să stai seara la televizor cu lumina stinsă, instalaţia băgată în priză şi farfuria cu prăjituri pe geamul măsuţei.

Acum găsim în magazine totul de-a gata, dar cred că nimic nu se compară cu mândria şi satisfactia pe care le simţi când faci cu mânuţele tale un obiect frumos.

Comments
  • ana June 27, 2012 at 6:34 am

    fain! si nu ți-a transmis și ție secretele meseriei ca să o duci mai departe? 😀

    • Vienela June 28, 2012 at 1:26 am

      Nu mai pun pasiune, ca altadata, cand faceam diverse lucruri deosebite pentru copil. :))

  • Ioana K-Man June 27, 2012 at 6:56 am

    Superb! Ce frumos se traia atunci! Tatal meu a conceput odata o lumanare cu aprindere interna, insa nu functiona, ca deh, omul nu era de profesie. Insa tin minte ca atunci cand vroiam leagan, lua frumusel o scandura si o sfoara si facea leagan.
    Insa erau alte vremuri, lumina se lua mereu si chiar era nevoie de o lumanare de genul ala, si oamenii nu fusesera invatati sa dea banii pe toate prostiile, in loc sa-si faca singuri cele necesare.

    • Vienela June 28, 2012 at 2:05 am

      Mama cumpara de la o vecina andrele circulare, destul de scumpe atunci. Pana cand s-a hotarat tata sa ii faca. Nu iti spun cat si-a stors creierii pana a gasit metoda, dar a reusit.
      Nu se prea punea problema banilor la noi, tata avea un salariu foarte bun, dar ii placea sa mestereasca.

  • Nice June 27, 2012 at 8:14 am

    Intotdeauna i-am admirat pe acesti mesteri in a construi, a repara, a inova. E util sa ai in casa doua maini pricepute, care fac minuni. La mine in familie cea cu astfel de aptitudini este mama. 🙂

    • Vienela June 28, 2012 at 2:08 am

      Baiatul meu cred ca il mosteneste in privinta indemanarii si a imaginatiei, dar este puturos… Alta generatie, alte obiceiuri.
      Mai rar mamici care sa mestereasca, sa repare… 🙂

  • zdwub June 27, 2012 at 8:37 am

    Chiar era foarte creativ…si tata face tot felul de tampenii din tot ce gaseste si a transmis asta mai departe si catre fratele meu care mereu cand prinde in mana ceva stricat recupereaza piese si construieste altceva…ce pot sa zic acum? a inceput sa ma prinda si pe mine :-” :))

    • Vienela June 28, 2012 at 2:11 am

      Ii faceam si eu lui Ionut jucarii cand era mic, dar acum nu prea ma mai atrage ideea de a face ceva cu manutele mele.
      As fi putut sa jur ca iti place sa faci chestii la care se pricep de regula baietii. 😉

  • Rudolph Aspirant June 27, 2012 at 8:40 am

    O poveste morala.

  • Radu June 27, 2012 at 9:28 am

    Ce vremuri…
    Mai fac asta din cand in cand, dar tare multe s-au schimbat in rau ! 🙁

    • Vienela June 28, 2012 at 2:13 am

      As vrea sa incerc si eu chestia cu hartie igienica si araet, dar nu imi amintesc detaliile. :((

      • Radu June 28, 2012 at 6:30 am

        Daca vrei, pot sa-ti spun cum se face !
        Cat am avut firma de lumanari handmade (celalalt blog) am facut asa ceva pe pahare !

        • Vienela July 4, 2012 at 2:37 am

          Ti-as fi recunoscatoare. Chiar as vrea sa incerc…

  • Probiu June 27, 2012 at 10:45 am

    Mi-ai amintit de orele de lucru manual din generala 🙂

    • Vienela June 28, 2012 at 2:14 am

      Mie nu prea imi placeau. Ma pricepeam mai mult la treburi de baieti decat la cusut si gatit prajiturele. :))

  • Cris-Mary June 27, 2012 at 3:14 pm

    Ce frumos.. si mie imi place sa mesteresc prin casa folosindu-am de lucruri inedite.. adoram traforajul la scoala.. pacat ca nu am mai facut nimic demult .

    • Vienela June 28, 2012 at 2:15 am

      Pe noi ne imparteau in grupe, fetele la cusut, baietii la traforaj. Din cauza asta nu ma atrageau orele de lucru manual.

  • Foto de inginer June 28, 2012 at 6:52 am

    Sunt si acum multi carora le place sa mestereasca. Pe unii ii intalnim la targuri de handmade, altii raman anonimi.
    Ai amintiri frumoase din copilarie ! Ai putea incerca acum sa faci si tu chiar daca zici ca nu te atrage. Pana nu incerci , nu stii ! :))

    • Vienela June 29, 2012 at 3:46 am

      Nu mai am tragere de inima. M-a captivat bloggingul si imi rapeste tot timpul. Dar imi place sa ii vad pe altii mesterind.

  • Irina June 28, 2012 at 8:31 am

    Ce frumos! Sunt convinsa ca ti-a transmis si tie, trebuie doar sa incepi intr-o zi. Si eu am aceleasi porniri “artistice” pe care le are si tatal meu, si le-am desoperit destul de recent.

    • Vienela June 29, 2012 at 3:50 am

      In copilarie stateam mult pe langa el, sa invat. Ma pricepeam mai bine la treburi de baieti decat la spalat de vase. :))
      Dupa ce a murit, am continuat sa mesteresc diverse, dar acum nu prea mai am timp si tragere de inima.
      Vad ca ai semnat cu blogul “artistic”. 😉

  • Pisica Roz Blog June 28, 2012 at 12:51 pm

    Dar cine ne opreste sa facem asta si acum? 😉
    Eu am vazut la cineva niste margele din lut pictate manual. Costau vreo 50 de eur. Si mi-am zis: de ce nu-mi iau de banii aia materia prima si mi le fac eu?
    Si am reusit. 😉

    • Vienela June 29, 2012 at 3:54 am

      Cunosc si eu o fetita de vreo 15 ani care isi face singura cercei si ii face bine.
      De ce nu pui pe blog, sa vedem si noi?
      Deocamdata ma distrez cu blogul, poate mai tarziu, daca ma voi plictisi….

  • elly weiss June 28, 2012 at 8:32 pm

    Imi plac oamenii care mesteresc 🙂 Poate si fiindca sunt unul dintre ei…
    L-am mostenit pe bunicul din partea mamei care era foarte priceput: era tamplar, zidar, fierar, lacatus…de toate.
    De mica am mesterit tot felul de lucruri si mesteream, in primul rand, pentru ca nu se gaseau. Acum nu prea mai fac nimic, nu pentru ca n-as mai sti dar cand e plin peste tot de de toate…nu prea mai are rost. Si de fapt, cel mai important, nu mai am timp.

    • Vienela June 29, 2012 at 3:56 am

      Timpul etse cel care ma face si pe mine sa dau inapoi. Pasiunea pentru mesterit iti rapeste foarte mult timp.
      Dar important este ca ne pricepem, putem oricand sa facem ceva daca vrem. 😛

  • 5 recomandari de vineri XIX | idei si idei June 30, 2012 at 12:39 am

    […] oamenii care au Creativitate. De fapt, cu totii suntem inzestrati cu ea dar unele persoane o pun mai greu in practica ori nu […]

  • Harnici, nevoie mare… | Iubesc Viaţa October 2, 2012 at 3:57 pm

    […] pe cei care au inventat televizoarele, calculatoarele şi internetul. Cândva, bărbaţilor le plăcea să meşterească, să repare chestiile care  se mai stricau prin casă. Unii, precum Ruşanu sau Spanac, încă […]

  • De la ce a pornit? | Iubesc Viaţa February 9, 2013 at 7:02 am

    […] ea le ascunde, ca mai apoi să le scoată la suprafaţă, pe nisipul fierbinte, am ales câteva cochilii, în care probabil încă mai cântă valurile […]

  • Scoarţă de copac | Iubesc Viaţa February 11, 2013 at 4:58 pm

    […] cadou prietenilor. Singura problemă era că nu mai ţineam minte cum proceda pentru a imita scoarţa de copac. Sâmbătă a venit un prieten al lui Ionuţ la noi şi, din vorbă în vorbă, am aflat că ştie […]

  • […] florilor de mac, cum am cules tulpiniţe de grâu şi cum am transformat tocul uşilor în ceva nemaivăzut. Alături de tatăl meu, desfăceam tulpinile de grâu cu fierul de călcat, le tăiam în […]

  • dana lalici June 22, 2013 at 2:07 pm

    Ce mult mi-a placut articolul asta. Tu stii ca eu nu aflasem de treaba cu hartia igienica si aracetul? Nu ai vreo poza? Intrebarea este: se pot ua apoi paharele? Sa stii ca nu intreb ca sa ma aflu in treaba, chiar sunt curioasa ce si cum, si mie imi place sa mesteresc!

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.