Skip to main content

Copilul divin

Copilul divin este o carte scrisă de Pascal Bruckner. Trebuie să recunosc faptul că nu auzisem de acest scriitor și, dacă nu aș fi dat peste o recenzie a cărții pe internet, probabil că mult timp ar mai fi trecut până când numele său mi-ar fi atras atenția. Volumul este micuț, dar conține o mulțime de idei bine structurate și condensate. Sarcasmul este prezent în fiecare cuvânt al cărții, făcând din poveste un deliciu literar pe care vreau să îl recomand celor ce încă mai apreciază o scriitură bună și o idee sclipitoare. Cartea poate fi comandată de pe site-ul targulcartii.ro.

Erau întrebări de genul: ce loc ocupați în lanțul vieții, sunteți promisiune a existenței, virtualitate pură, embrion vorbitor, jumătate de porție? Cum puteți gândi în afara verticalității? Există viață înaintea vieții? Toată nenorocirea oamenilor vine oare din faptul că n-au știut să rămână în pântecul mamei?

Madeleine, o viitoare mămică în vârstă de numai 19 ani, alege să își pună copilul la treabă încă din burtă, să îl instruiască în toate domeniile posibile, astfel încât nașterea lui să dea lumii un geniu. Ajutată de medicul său ginecolog, tânăra femeie muncește zi de zi pentru ca planul să dea roade: citește cu glas tare din cărți pe care nici măcar nu le înțelege, pune muzică clasică, repetă formule din fizică sau matematică etc, iar mai târziu utilizează diverse mijloace miniaturale moderne prin care să îi trimită copilului, în uter, informații cu duiumul.

copilul divin recenzie carte

În a treia lună de sarcină apare prima surpriză: Madeleine poartă în pântec nu unul, ci doi copii, fată și băiat, cărora le și decide numele pe care le vor purta după naștere – Louis și Celine. Micuții solicită, cu voci subțirele, noi și noi informații, căci sunt flămânzi de cunoaștere și dornici să știe absolut totul despre lume. Primesc din ce în ce mai multe enciclopedii, cărți de filozofie, de științe exacte, pe care le memorează cu o ușurință de invidiat, toate astea pe lângă diverse substanțe chimice ajutătoare furnizate de către doctorul care consideră cazul un experiment ce îi poate aduce faimă, recunoaștere, bogăție.

Dezertor din viață, avea față de contemporanii săi un atu capital: redusese la minimum servituțiile fiziologice, nu era supus uzurii corpului. Conștiința pură ce se sprijinea pe un element vital, beneficia de un metabolism discret ale cărui schimburi cu exteriorul se făceau cu cheltuieli minime. Doar creierul, mai greu decât cel obișnuit, de trei kilograme și jumătate, și care începea să se țuguiască, îl obliga să stea cu capul înclinat. Înăbușindu-și astfel cele cinci simțuri care corup și derutează – la el, Erosul nici nu conta -, putea să se abandoneze cu totul fericirii de a medita și de a se bucura de lume fără să se compromită trăind în ea.

A doua surpriză apare în ziua când Madeleinei îi vine sorocul să nască. Louis, speriat de ceea ce tot citise prin ziare în ultima perioadă, refuză să se nască, alegând să rămână ascuns în uterul mamei, departe de relele de pe pământ. Sora lui, Celine, decide să iasă, căci e dornică să uimească lumea cu nenumăratele cunoștințe pe care le-a acumulat, cu vocabularul elevat și cu planurile pe care deja le-a făurit în vremea când era un biet fetus. Nașterea, deși decurge normal, o lasă pe biata Celine cu un grav handicap: nu doar că a uitat tot ceea ce învățase, dar este aproape o legumă de care nimeni, nici măcar mama ei, nu are nevoie.

-Nimeni nu te întreabă ce preferință ai: supune-te unei legi pe care mamiferele superioare o respectă încă din prima lor zi de viață.

-Vechimea unei legi nu dovedește cu nimic justețea ei. O eroare repetată în miliarde de exemplare rămâne o eroare.

Din acest punct lucrurile o iau razna. Cititorul urmărește întâi lupta dintre Louis și mama lui, care își dorește să scape de plodul care s-a instalat, aparent definitiv, în burtă, în vreme ce pruncul nenăscut apelează la toate mijloacele ce îi sunt la îndemână, inclusiv la provocarea unor dureri cumplite mamei, pentru a putea rămâne în uter, la adăpost de lumea dezlănțuită și incultă de afară. Când pacea pune capăt conflictului dintre ei, alte și alte provocări îi ies în cale eruditului Louis, printre care și o savuroasă discuție cu Dumnezeu. Cum se va termina această “farsă gigantică, la limita dintre atroce și funambulesc”, veți afla citind Copilul divin.

Sărmani prunci, victime ale funcționării propriului organism, reduși la palpitantele aventuri ale regurgitării și sughițului! Să riști să te îneci din cauza unei picături de lapte care n-a trecut pe unde trebuia, să ți se gâdile anusul cu un termometru pentru că ești constipat, să plângi prostește fiindcă nu poți articula, să sugi orice, chiar și un deget, chiar și un creion, să salivezi din abundență, să-ți exasperezi părinții, doica, vecinii care visează să te gâtuie, să te naști albastru sau cianozat, să treci de la căldura uterină la frigul cel mai cumplit, să dormi prost, să vomiți, să te scalzi în propriile-ți excremente; și, culmea, să riști varicela și tenia, tusea măgărească și platfusul, ca să nu mai vorbim de ce-i mai rău, țocăielile umede ale unei mătuși sau bunici… Ce escrocherie e viața! Cum se face că miliarde de ființe s-au lăsat păcălite și că treaba asta mai continuă? Oamenii ar trebui să se sinucidă în masă văzând oroarea ce-i așteaptă! Credeți că s-ar găsi un copil care ar accepta să trăiască dacă i s-ar spune ce urmează?

Comments
  • Adriana -Prefață de carte May 13, 2017 at 11:22 am

    Pare interesantă, nu știam nimic de cartea aceasta!

    • Vienela May 13, 2017 at 11:27 am

      Chiar este! Mie mi-a placut mult. 🙂
      Bine ai venit pe la mine!

  • Ivan Adriana- Prefață de carte May 13, 2017 at 12:02 pm

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.