Skip to main content

Comori ascunse printre nimicuri

În anumite perioade ale vieţii mele de albinuţă de femeie harnică, când cumpăram câte un lucru nou prin casă, aveam grijă să arunc alte două lucruri  care mi se păreau demodate sau inutile, care îmi aglomerau spaţiul. Încet, încet, am dus la gunoi aproape tot ce aveam prin casă din Epoca de aur. Mă şi amuzam văzând oameni care se nimereau să ducă gunoiul la ghenă în acelaşi timp cu mine, repezindu-se la lucrurile pe care le aruncam. Zâmbeau la fel de fericiţi ca şi arheologii care descoperă comori îngropate.

Aşa cum se întâmplă de obicei, la scurt timp după ce le aruncam, începeam să le simt lipsa, să îmi dau seama că aş mai fi avut nevoie de ele sau că ar fi putut deveni valoroase mai târziu. Dar era prea târziu. :((

A fost o vreme când cumpăram foarte multe cărţi. Cineva m-a sfătuit să merg la târgul de vechituri din Ploieşti, de unde am şi achiziţionat, la preţuri de nimic, o mulţime de cărţi bune. Atunci am văzut întinse pe tarabe lucruri asemănătoare cu cele pe care eu le aruncasem şi m-am întrebat dacă le şi cumpără cineva. Da, le cumpără. Sunt cei ce le recondiţionează, apoi le vând la preţuri foarte bune(pentru ei), dar şi colecţionari înrăiţi, care şi-au deschis adevărate muzee în case.

În afară de mobila veche despre care vă spuneam aici, nu mai am prin casă decât un peşte de sticlă, nişte mileuri de macrame, o butelcuţă adusă de la Castelul Bran, două ceasuri de masă, un suport de fier forjat pe care poate fi pus un ghiveci cu flori şi două casete de lemn pirogravat, în care îmi ţin cerceii. Nimicuri. Poate mai este ceva rătăcit prin vreun dulap, dar la ora asta nu îmi amintesc.

Zilele trecute m-am distrat citind pe talentirosit.ro că Florin Ruşanu şi Cristi Juverdeanu s-au plimbat prin târguri de vechituri. Asta până când am văzut ce comori au găsit, îngropate în mormanele de nimicuri. Aproape că îi invidiez. :))

Voi ce lucruri rămase din alte timpuri ascundeţi prin casă?

Comments
  • mixy September 26, 2012 at 6:16 am

    ă-hăăăă ! chiar vrei să ştii ?
    mama stă cu mine şi închipuieşte-ţi că nu renunţă uşor la vechituri !

  • Adriana September 26, 2012 at 6:51 am

    Pffff… umplu km intregi de hartie daca stau sa iti enumar….
    O groaza de lucruri indesate unele prin cutii, altele la vedere, altele prin sertare… dar nu ma lasa sufletul sa renunt la ele 🙂

  • Alexandra Cristea September 26, 2012 at 6:51 am

    Mama avea o mulţime de bibelouri şi mileuri pe care le păstra de dragul amintirilor, dar anul trecut când a apucat-o renovarea întregii case, a cam aruncat tot. Probabil mileurile le-a păstrat prin vreun sertar, în rest, nu am mai observat nimic mai vechi prin casă.

  • Vladen September 26, 2012 at 7:39 am

    Nici nu vreau sa ma gandesc. Rusisme/frantuzisme/germanisme multe. Dar nu la mine in casa! Stau frumos acolo unde le e locul si unde eu nu pun piciorul. Nu-mi plac vechiturile, n-am genul asta de nostalgii si nici n-am nevoie sa-mi construiesc vreun trecut fiindca nu-mi lipseste al meu. Eu nu inteleg care ar fi intereseul adoptarii vechiturilor altora? OK ale stramasilor inteleg, te alegi cu ele, au ceva din defunctul, pentru o generatie doua poarta amintiri. Mai apoi au valoare de colectie. Sunt valoroase si au potential de vanzare. Dar de ce ai vrea sa adopti vechiturile altora? De ce nu vechiturile tale daca tot vrei sa ai obiecte vechi? Mi se pare un fel de recreat trecutul din amintirile altora (tu-ul e generic, evident). Desigur inteleg sa cumperi o piesa de mobilier a altuia ca sa o inlocuiesti pe cea ditrusa din ansamblul tau. Ca nu ar merge alta de alt stil. Dar casele acelea care au inghesuite fara stil vechituri din ultima 100 de ani mi se par orori.
    Strang totusi si eu ceva. Carti vechi. Am foarte multe ramase de prin bibliotecile stramosilor sau vanate de mine. Dar nici pe alea nu le tin in locul unde locuiesc (decat punctual, cele pe care fie le citesc, fie le restaurez, fie le favorizez). Eu-s de parerea: mortii cu mortii, vii cu…viile. 😀 Casa nu-i muzeu. Casa mea ma reflecta pe mine. Nu pe bunicul (nici al meu si, MAI ALES, nici al altuita)

  • Minnie September 26, 2012 at 7:40 am

    Eu am niste bibelouri primite din Romania de la niste prietene. In rest nu am mai nimic! Nu intra prea multe într-un geamantan, nu?
    O zi frumoasa Vienela!

  • Yamasha September 26, 2012 at 7:42 am

    Nu prea pastrez nimic. De niciun fel. Nici macar cursurile de la facultate. Daca am luat examenul, imediat dupa am trecut la aruncarea cursului…
    Prietena mea citeste mult, isi ia o carte saptamanal, mereu o trimit acasa la maica-sa cu cartea ca sa ma “scape” de ele.

  • coco September 26, 2012 at 7:54 am

    peste de sticla…imi amintesc de ei…cica se cauta acum , asa ca pastreaza-l 🙂

  • Dana September 26, 2012 at 8:12 am

    A tot trebuit sa ma mut intr-o vreme. Si, pentru economia bagajului, sa ma tot despart de lucruri. Acum, de cand sunt la casa mea incerc sa o mentin cat mai spartan cu putinta… 😀 Nu de alta, dar in apartamentele minuscule de bloc nu prea e loc pentru antichitati, din pacate.

  • Radu September 26, 2012 at 8:16 am

    Din pacate tocmai am aruncat o groaza de culegeri de matematica si de romana pe care nu le-a vrut nimeni! 🙁

  • Iulia Kelt September 26, 2012 at 8:34 am

    m-ai atins la coada sensibiloasă! 🙂 iubesc târgurile de vechituri! am tot felul de chestii colectate în timp de pe la astfel de târguri.

  • george September 26, 2012 at 9:02 am

    Unde stau cu chirie in Bucuresti nu mai am nimic din acele vremuri, iar daca as putea as curata si casa alor mei 🙂 Nu mai au asa de multe, dar cu siguranta cateva lucruri se mai gasesc. Peste de sticla a avut toata lumea . Mama mai are goblenuri facute de ea pe pereti..

  • Florin Ruşanu September 26, 2012 at 9:27 am

    Băi eu chiar am găsit o comoară, nu găseşti chiar în fiecare zi lucruri de 80 de ani perfect funcţionale şi care, după şmotru’ aferent să-şi recapete chier strălucirea din tinereţe. Să mai zic şi că se asortează de minune cu baru’ cu care v-am făcut în ciudă aseară? 😀

  • cotos September 26, 2012 at 9:48 am

    Nu cred ca am vechituri..Eu de obicei arunc tot peste care trece timpul..E o boala si asta..Cred :))

  • Probiu September 26, 2012 at 10:09 am

    Mi-am luat un apartament acum doi ani si l-am luat de la zero, deci n-am vechituri cu vechime mai mare de doi ani

  • adelinailiescu September 26, 2012 at 12:06 pm

    Mie imi plac lucrurile vechi. Am ceva mobila de peste 100 de ani, niste ziare de la inceputul secolului trecu, monede, fotografii si alte nimicuri.DAr nu prea le tin la vedere, sa nu zica lumea ca mi-am deschis talcioc :))

  • Mirela September 26, 2012 at 12:26 pm

    Mărturisesc că aproape nimic…Niște desene frumoase din clasele primare, câteva cărți mici de povești și mărțișoare împletite de mână…Un ceainic de argint masiv de la bunica și o cupă, tot de la draga mea bunică. A, și o casetă franțuzească în care le păstrez, atât. Am dat sau am donat tot, colecții întregi de almanahuri, cărți, caiete cu desene, discuri de vinil câteva sute, picup, casete muzicale, ceasuri, sticluțe de parfum, bijuterii imitate, dantele, toate bibelourile (de alea am vrut eu să scap) dar și alte lucruri la care țineam, însă nu mai avem loc pentru ele. Abia îmi încap lucrurile necesare. Dar ce farmec au aceste lucruri vechi! 🙂

  • pandhoraa September 26, 2012 at 12:50 pm

    si eu am dat multe,foarte multe carti…dar mai am multe 🙂
    de haine nu mai vorbesc si tot felul de elctrocasnice pe care nu le foloseam…
    imi plac lucrurile care au un trecut dar asta nu inseamna neaparat vechituri…
    acum mai mult de 10 ani am cumparat de la un magazin de antichitati o urna micuta veche de 80 de ani al carei corp este facut din onix alb…este simpla si frumoasa…mai am si o vaza din metal aurit in interior cu aceeasi vechime si inca ceva obiecte vechi…imi sunt foarte dragi…a…uitasem de cele 3 tablouri micute pictate pe matase…
    cred ca le voi fotografia pentru o viitoare MFC…mi-ai dat o idee buna,mersic 🙂

  • Szasz Sebes Paul September 26, 2012 at 3:32 pm

    E frumos sa mai pastrezi vechituri.

  • doru September 26, 2012 at 4:32 pm

    din punctul meu de vedere, mai ok sa arunci decat sa pastrezi fel si fel de chestii
    :d

  • silavaracald September 26, 2012 at 6:20 pm

    O vază masivă de sticlă colorată, cu care era să dau cuiva în cap. O păstrez ca să-mi amintesc că de cele mai multe ori e bine să-ți păstrezi cumpătul, nu să reacționezi la nervi. 🙂

  • elly weiss September 26, 2012 at 9:07 pm

    Eu am tot felul de chestii vechi. Daca ar fi sa ajung intr-o zi sa vand casa (prin absurd) nu stiu ce as face cu ele. Ma doare sufletul sa le arunc.
    De fapt crd ca ai vazut ca am tot felul de vechituri…

  • Nice September 26, 2012 at 9:41 pm

    Foarte multe vechituri de care ai mei nu vor sa scape defel. Chiar si un ceas cu cuc antic si de demult inlocuit de curand cu o pendula…

  • aA September 27, 2012 at 7:05 am

    n-am vechituri, am golit casa cand ne-am mutat singuri in fosta locuinta a bunicii. si cum spatiul nu e grozav de mare, am simplificat la maxim peisajul 🙂

  • Marmotica September 27, 2012 at 5:25 pm

    Nu stiu daca se pune, dar am un costum traditional din Ardeal vechi de peste 80 de ani.. Aici unde stau acum nu am , dar daca ma duc la mama acasa sunt sigura ca gasesc tot felul de chestii. Sa nu mai spun de podul bunicilor mei, cred ca as gasi foarte multe obiecte frumoase.

  • Aruncă tot | Iubesc Viaţa January 22, 2013 at 6:15 am

    […] cred că cel mai bine ni s-ar potrivi  familia “Aruncă Tot”. Nu mă refer la obiectele pe care le aruncăm atunci când ne apucă hărnicia, când sortăm lucrurile din casă, îndemnându-ne unii pe alţii […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.