Skip to main content

Cine sunt eu?

Cine sunt eu? Mă caut în frunzele îngălbenite ce scârțâie a promoroacă sub tălpi dimineața, când ies la plimbare. Mă caut în pătura pe care o mototolesc și mi-o așez pe post de pernă, sub cap. Mă caut în repetatele curse pe care le fac prin casă, o neîntreruptă goană după ceva ce mă cheamă și mă alungă doar pentru a mă chema iar. Mă caut în privirile amorțite, speriate, încântate sau mirate ce se îndreptă spre mine. Mă caut printre amintiri mirosind a flori de păpădie. Mă caut în mirosul boabelor ce nasc mulțime de comenzi: șezi, culcat, dă laba, pas, adu jucăria, nu mușca. Mă caut în emoțiile ce intră în casă sub formă de musafiri. Mă caut în dorința de a-i proteja pe cei care îmi sunt dragi. Mă caut în iubire. Cine sunt eu?

Tu spui că sunt un câine oarecare. Vienela spune că sunt sufletul ei. Pisicile din casa mea spun că sunt fratele lor. Eu mă cred uneori om, de foarte multe ori pisică și doar rareori câine…Să fie din cauză că iubesc atât de mult oamenii și că am nimerit de mic într-o casă plină de pisici? Aș putea spune că duc o viață de câine? Cine sunt eu, de fapt?

caine

Comments
  • Nusa December 20, 2015 at 6:55 am

    Tu esti un sufletel adorabil pe care nu numai Vienela il iubeste. Si mai esti un sufletel important! Important pentru cei care sunt familia ta dar si pentru noi , cei care “te citim” si te iubim de cand erai doar un boţ blanos si purecos(probabil). Uneori , da, cei care te cunosc se asteapta sa gandesti si sa te comporti ca un om, ceea ce nu se poate.

    • Vienela December 22, 2015 at 6:00 am

      Raspunsul dat de Bruno:
      Multumesc frumos, Nusa! Da, eram cam puricos si aveam niste viermisori care imi chinuiau burtica. :)))
      Sa stii ca ma straduiesc sa multumesc pe toata lumea, oameni, caine si pisici. Nu imi iese mereu, dar ar trebui sa aprecieze eforturile mele. :)))

  • Cartim December 20, 2015 at 3:00 pm

    Esti Bruno, cel mai bun prieten al Vienelei 🙂

  • Inadmisibil! | Iubesc Viaţa May 28, 2016 at 7:03 am

    […] PS: V-aș vorbi și despre chinurile prin care trec atunci când ei mănâncă ciocolată (luați în calcul faptul că mami nu poate sta fără), însă nu reușesc din cauză că îmi curg prea multe bale din gură. Viață de câine… […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.