Skip to main content

Cei care nu sunt ca tine…

Mașina gonea cu viteză pe autostrada aglomerată, lăsând în urmă copacii triști de pe marginea drumului și plasele despre care localnicii susțineau că au fost montate pentru a proteja satele contra zgomotelor. În interior nu se auzea mare lucru în afară de râsul tinerelor femei și de muzica difuzată la radio, cu toate că bărbații făceau din când în când remarci în legătură cu vremea caniculară, cu orașul către care se îndreptau sau cu meciul din seara precedentă. Pe dealuri, în departare, vița de vie ridicată pe suporturi înalte părea că vrea numai să țină umbră pământului însetat. O motocicletă verde a trecut cu un vâjâit puternic pe lângă mașină, s-a strecurat prin față și a continuat slalomul pe autostradă, nepăsătoare față de pericole. Femeile au lăsat o clipă ciripitul vesel și au exclamat la unison:

-Tâmpit și inconștient! Ăsta nu moare pe perna lui! 

*

Timpul a trecut și una dintre femei a uitat întâmplarea. Cocoțată pe motocicleta puternică, de un negru strălucitor, cu vântul apăsându-i cu presiune gâtul acoperit de o gecuță subțire, gonea pe șosea agățată de mijlocul bărbatului. În jurul lor, mașinile parcă stăteau pe loc. Făceau slalom printre ele nu pentru că s-ar fi grăbit undeva, ci numai din plăcerea de a simți fiorul aventurii. Nu reușea să vadă chipurile celor din autoturisme decât atunci când vreun semafor oprea întreaga coloană, motociclete și mașini deopotrivă. Îi privea de sus pe șoferi, parcă dorind să le spună cât este de plictisitor să te plimbi cu mașina și cât de molatici îi par oamenii care aleg să se închidă în cutia de tablă, departe de vântul dezlănțuit. Unii o priveau cruciș, bombănind printre buzele strânse:

-Tâmpito! Nu ai să mori pe perna ta! Nu ai nici un fel de asigurare!

*

A mai trecut un timp și femeia a uitat iar. Acum merge mult pe jos și, la fiecare trecere de pietoni, la fiecare intersecție, la fiecare zgomot de frâne sau de motor ambalat la maxim, fie el de mașină sau de motocicletă, exclamă revoltată:

-Tâmpiților! Unde vă grăbiți așa? Mâine probabil vă voi vedea la știri!

*

 

Concluzie: Indiferent de locul pe care îl ocupi, indiferent de felul în care te miști, cei care nu sunt ca tine îți pot părea de-a dreptul tâmpiți. :p

Comments
  • Suzana August 10, 2016 at 10:56 pm

    Fiecare etapa a vietii are maniera ei de a-i judeca pe altii! Dar ipocrizia mi se pare cea mai nesuferita!
    Sa faci diverse chestii si sa-i boscorodesti pe altii de exact acelasi lucru! Pana la urma ma intorc la cei sapte ani de acasa…
    Zile frumoase, Vienela! Si sa ai parte de cati mai multi oameni dragi tie! 🙂

    • Vienela August 11, 2016 at 11:00 am

      Cred ca ni se intampla tuturor la un moment dat. Uneori ii judecam pe cei tineri pentru lucruri pe care si noi le-am facut la vremea noastra. Cand imi dau seama ca o iau pe aceasta panta ma opresc, dar uneori e deja tarziu. :))
      Numai bine, Suzana!

  • Marius August 11, 2016 at 12:56 am

    Roata se intoarce repede, foarte repede se intampla sa privesti lucrurile din alta perspectiva, desi nu a trecut mult timp …

    • Vienela August 11, 2016 at 10:53 am

      Da, este suficient sa schimbi unghiul din care privesti. Si sa iti lasi mintea libera, deschisa. 😉

  • Matilda August 11, 2016 at 10:51 am

    Când încerci să-ţi închipui, cu sinceritate, ce-ai face în situaţia celor care nu sunt ca tine, descoperi că nu sunt toţi chiar atât de tâmpiţi. 😀

    • Vienela August 11, 2016 at 10:53 am

      Fara doar si poate! Dar ce farmec ar mai fi avut postarea daca spuneam acest lucru? :p

  • Formatii nunta August 11, 2016 at 11:32 am

    mai bine sa nu mori pe perna ta decat sa nu fi trait

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.