Skip to main content

Ceașca de cafea

Mă trezesc când noaptea încă se îngână cu ziua. Pașii mei se îndreaptă către bucătărie. Sunt roboțelul care nu poate funcționa fără drogul negru, dulce-amărui. Pun cafetiera la foc și aprind calculatorul, să-mi iau porția virtuală de saluturi și de cafele. Văd cești pereche, așezate pe lemn vechi. Alături, o carte bună sau flori de câmp; în fundal, peisaje de vis. Îmi amintesc de cele câteva ceșcute pe care le-am cumpărat anul trecut special pentru a face poze. Cafeaua e gata. Îmi arunc un ochi spre dulapul unde țin pahare, căni etc, apoi renunț și torn cafeaua tot în vechea ceașcă. E micuță, albă, cu flori bleu. Nu mai are toartă și e ciobită rău în partea de sus. Înca mai are niște urme de la cafeaua de ieri. Nu-mi pasă. Cafeaua are exact gustul care îmi place, are aroma care trebuie, are puterea de a mă trezi.

Bună dimineața!

 

Comments
  • Andra January 30, 2017 at 7:13 pm

    Hehehe! Rutina! Am trait si eu acelasi momente! Sa ne spui cand rupi aceasta rutina. Eu am aruncat toata vesela ciobita si veche.

    • Vienela February 11, 2017 at 11:16 am

      Probabil mai spre primavara, cand ma voi trezi din hibernare. 🙂

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.